Adrian Papahagi: Am fost blocat din nou de Facebook pentru un text in care denunț teroarea intelectuală stângistă

3

Nu a durat mult până să fiu blocat din nou de Facebook.

La nici o oră după ce am publicat un text în care denunț teroarea intelectuală stângistă, i-am căzut din nou victimă. Postarea mea nu incita la nimic, ci descria isteria anarho-comunistă și reamintea că idealul universității este libera căutare a adevărului. Cei care vor să se audă numai vocea lor, exact cum scriam în acea postare, nu au întârziat să denunțe textul meu ca “discurs al urii”, eticheta generică folosită pentru a închide gura oricui se opune stângismului totalitar. E ironică, dar și amară, această nouă confirmare.

Reiau textul incriminat în acest spațiu marginal al libertății noastre. Citiți și judecați singuri:

Cum s-a impus stângismul ca doctrină dominantă a elitelor? Prin teroare intelectuală și activism agresiv. Prin ocuparea școlilor și hegemonia asupra (de)formării tinerilor.

Ca student la École Normale Supérieure și la Sorbona, eram asaltat de pancarte, manifeste, fluturași, fițuici, reviste, standuri stângiste de fiecare dată când intram pe poarta celor două venerabile instituții. Manifestații, mitinguri, proteste, ocupări ale clădirilor, greve – o isterie permanentă și fără rost într-o țară prosperă, democratică, egalitară, socială, socialistă chiar.

Oricine se opunea acestor isterici era automat etichetat ca fascist, burghez îngust la minte și egoist, creștinopat, retrograd (sună cunoscut?). Curajoși cum îi cunoaștem, profesorii se pliaseră de mult pe vulgata oficială; studenții, la fel, căci nimic nu îi sperie pe tineri mai mult decât să fie respinși de colegii de generație.

În toată Franța intelectuală, se auzea doar vocea lor: o voce isterică, răstită, radicală, acuzatoare, intolerantă.

N-o să-i uit niciodată pe neobosiții activiști troțkiști (adică, vezi Doamne, comunismul bun, revoluționar, nu cel rău, stalinist, criminal – aiurea!) de la École Normale, Ludovic și Ludivine. El semăna cu François Hollande tânăr, ea era o muză galo-germanică spălăcită. Un soi de Sartre și Simone, mai puțin urâți, dar la fel de îndârjiți.

În țara noastră atât de ponegrită, universitățile sunt spații salubre, nu desfigurate de graffitti, maculate de afișe comuniste, ocupate și pustiite ritmic de o adunătură de activiști anarho-comuniști, al căror unic scop este distrugerea civilizației occidentale. Studenții noștri sunt tineri cuviincioși, care doresc să învețe (ok, sau măcar să obțină o diplomă, ca să aibă un job), nu harpii identitare care îi terorizează pe ceilalți cu diferența lor sexuală, rasială sau fizică pre-jignită și implicit etern-îndreptățită.

Voi încerca mereu, ca profesor și ca intelectual îndrăgostit de cultura înaltă și de civilizația europeană, să apăr universitatea românească de acești extremiști. Universitatea trebuie să rămână spațiul liberei căutări a adevărului, binelui și frumosului, nu o arenă ideologică; școala caracterului și a inteligenței, nu tribuna isteriei și a imbecilității cu megafon.

Sper că vom reuși să ne despărțim de balastul imposturii comuniste fără a-l înlocui cu gunoiul isteriei neo-marxiste.

Adrian Papahagi

PRELUAT DIN   MARGINALIA

Print Friendly, PDF & Email
Cititi si

3 COMENTARII

  1. Sincer, empatizez cu dvoastra: e stiut ca atunci cind spui adevarul, nu esti bine primit.
    Dar nu stiu daca dvoastra empatizati cu mine: dna Melania Cincea si dl Daniel Funeriu mi-au blocat intrarea pe pagina lor de FB pentru ca ma incapatinez sa cred ca legea si Constitutia trebuie respectate chiar si de sefa DNA ori Presedintele tarii, nu doar de Grupul Infractional Organizat, mai cunoscut ca PSD+ALDE.
    Crescut in timpul schizoidiei ca doar PCR are dreptate, azi imi permit sa cred ca si mari intelectuali pot gresi, devenind un fel de cenzori „crezindu-se de partea buna a baricadei”.

  2. Cand pui degetul pe rana doare. Ce diagnostic mai lucid al isteriei neo-marxiste mai vreti? Cum sa nu deranjeze adevarul atat de precis exprimat? Chapeau!

  3. „În țara noastră atât de ponegrită, universitățile sunt spații salubre”…nu prea cred. Se poate numi spatiu salabru un mediu universitar contaminat de clientelism si trafic de influenta? Majoritatea universitarilor romani obtin posturi si promoveaza prin concursuri traficate, fara contracandidati si emotii. Si eu am fost student in Franta. Acolo, spre deosebire de Romanica, profesorii intrau la ore, nu se fofileau sau erau absenti cu saptamanile de la munca. Profesorii francezi nu sunt scriitori fantoma pentru puscariasi de lux in cautarea unor autori, precum borfasii universitari de la noi. Si exemplele pot continua …

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here