Cum am ajuns aici

de Mihaela Bărbuș și Anca Cernea

Adrian Papahagi: Nu vă lăsați înșelați de cântecul de sirenă al celor care denaturează patriotismul și ortodoxia

Pentru cei grăbiți: nu vă lăsați înșelați de cântecul de sirenă al putiniștilor, dughiniștilor, puriciștilor și al altor ideologi care denaturează patriotismul și ortodoxia, topindu-le într-o peltea propagandistică toxică.

Orice construcție ideologică, fie ea tradiționalistă sau progresistă, este înșelătoare. Nu vedeți cum apostolii autohtonismului naționalist se unesc cu cei ai stângismului criticatacist în ura față de libertate și în apărarea borfașilor, sub rânjetul satisfăcut al satrapului de la răsărit?

Și acum, pentru cei care au răbdare.

Cum ne vrea Hristos în lume? După spusa celebră a lui Nicolae Steinhardt, „Hristos nu ne-a cerut niciunde să fim proști, ci deștepți. Nicăieri şi niciodată nu ne-a cerut Hristos să fim proști. Ne cheamă să fim buni, blânzi şi cinstiţi, smeriţi cu inima, dar nu tâmpiţi”.

Cunoaștem cuvintele cu care îi trimite Hristos pe apostoli să propovăduiască adevărul: „Iată, Eu vă trimit ca pe niște oi în mijlocul lupilor; fiți dar înțelepți ca șerpii și blânzi ca porumbeii” (Matei 10, 16). Pasajul din Biblia ortodoxă (în diortosirea vrednicului de pomenire Bartolomeu Anania) ar trebui totuși amendat.

În greacă, adjectivul care califică șerpii nu este σοφόi (înțelepți), ci φρόνιμοι, care înseamnă „deștepți”, „isteți”. Nu vicleni, nici înțelepți, ci deștepți – adică inteligenți, dar și treji, alerți, capabili mereu să deosebească prietenul de dușman, înțeleptul de nebun, licheaua de cel vrednic, minciuna de adevăr.

Cel deficitar în registrul lui „frónimos” se cheamă oligofren. „Fren-”, „fron-” sunt grade apofonice diferite ale aceluiași radical, la rândul lui înrudit cu „frag-”, care înseamnă a închide, a proteja. Diafragma (φρήν) este membrana care separă plămânii și inima, organele nobile ale sufletului, de viscere, organele joase ale pasiunilor și instinctelor primare. Găsim deci în subsidiar opoziția dintre rațiune și pasiune, dintre inteligență și pornirea animalică. Deși comparația hristică privește animale, asociate ca în fabulă unor calități specifice, cuvântul ales disociază între inteligența umană și visceralitatea animală. Hristos le cere deci apostolilor să nu fie pasionali, viscerali, impulsivi, deci dobitoci, ci raționali și deștepți, în toate sensurile pe care acest din urmă cuvânt le are în limba română.

Și atributul porumbeilor se cuvine îndreptat. Nu blândețe cere Hristos aici, ci puritate. În greaca veche, avem ἀκέραιοι, adică „neamestecat” (cf. verbul κεράννυμι, a amesteca). Amestecul la care se referă în primul rând acest cuvânt este cel al apei cu vinul, adică falsificarea, diluarea. Hristos le cere deci apostolilor să fie puri ca vinul neîndoit cu apă. Cea mai bună traducere ar fi, așadar, „integru”, „pur”. Nu este deci vorba despre blândețe, opusă asprimii, ci despre nevinovăție, căci în versetul următor Hristos îi avertizează pe apostoli să fie ireproșabili, integri, ca să se ferească de cei care oricum caută să-i persecute.

În vremuri de confuzie, să fim deci așa cum ne cere Mântuitorul: integri și deștepți. Să înțelegem că manipularea ideologică a credinței se poate numi putinism, dughinism, puricism, vadimism – orice, dar nu ortodoxie. Că Dumnezeu nu-i iubește pe criminali, pe hoți și pe corupți dacă nu se îndreaptă. Că patriotismul înseamnă iubire cinstită și firească, nu viol urmat de jaf. Că libertatea și curajul de a te lupta pentru adevăr și dreptate sunt bineplăcute lui Dumnezeu, iar faptul că unii profită viclean de ele nu e un motiv de resemnare și inacțiune.

Adrian Papahagi

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.