Adrian Papahagi: „Pentru o Renaștere europeană”… Dacă UE vrea să supraviețuiască, domnul Macron trebuie să termine cu aceste infantilisme

9

După ce vestele galbene i-au împlinit proiectul schițat în cartea programatică „Revoluția”, domnul Emmanuel Macron a trecut la redactarea unui nou manifest, intitulat „Renașterea”.

Astfel, în prag de alegeri europene, domnul Macron adresează o epistolă tuturor cetățenilor UE – fiecăruia pe limba lui. Mai modest decât Președintele Planetei Pământ, Președintele neînscăunat al UE ne trasează în câteva paragrafe un scurt, dar cuprinzător program de uz continental.

Urgența e reală, căci „nicicând nu a fost Europa mai necesară de la cel de-al doilea Război Mondial până astăzi” – probabil, printr-o scăpare sau o abilă sinecdocă, se referă la Uniunea Europeană, căci Europa a fost mereu necesară celor care au locuit-o. Sunt însă integral de acord cu președintele francez că UE e necesară și că „riscul nu este apartenența la Uniunea Europeană, ci minciunile și iresponsabilitatea care pot să o distrugă.”

Iată de ce mi-aș dori și eu, ca domnia sa, lideri care să nu mintă europenii în stil socialist, promițându-le drepturi fanteziste, îndatorând statele europene iresponsabil sau deschizând frontierele Uniunii în fața unei invazii fără precedent.

Da, mă sperie iresponsabilitatea și populismul multor lideri europeni, începând cu gruparea comico-infracțională a lui Dragnea și Dăncilă. Nu sunt îngrijorat, însă, că „Europa” ar putea ajunge „o piață fără suflet”. În primul rând, fiindcă nu văd în piață un soi de sperietoare. Apoi, fiindcă Europa e oricum definită de un ethos, de o civilizație, de un suflet, care se întâmplă să fie creștin, iar nu musulman sau ateu (sufletul ateu e chiar un concept haios). Măcar de ar rămâne piața liberă, așa, fără suflet cum e ea (oricum vămile, băncile sau supermarketurile nu au nevoie de suflet)!

Mă bucur însă că domnul Macron vorbește despre „frontierele care protejează” – aici trebuie să o convingă, auf Deutsch, și pe colega sa de peste Rin.

Trecem peste acestea și ajungem la sfânta treime (laică, se înțelege) pe care se fondează noua „renaștere” macroniană: „libertatea, protecția și progresul”. Cu libertatea sunt de acord, dar protecția și progresul îmi evocă protecționismul statal și progresismul stângist, ambele oarecum opuse libertății de întreprindere și de gândire.

În fine, să vedem:

1. „Libertatea noastră cea dintâi este libertatea democratică, aceea de a ne alege guvernanții” – fals. Libertatea cea dintâi nu e politică, ci înnăscută. Ea include libertatea de a gândi, de a crede și de a spune ce vrem.

„Propun să se creeze o Agenție europeană de protecție a democrațiilor care va furniza tuturor Statelor membre experți pentru a proteja procesul electoral împotriva atacurilor cibernetice și a manipulărilor”, scrie domnul Macron. Asta ne lipsea, încă o agenție, alți experți! Măcar de am ști ce e o manipulare! A spune europenilor că sunt de-a dreptul fasciști dacă nu acceptă toate stângismele sau nu știu ce agenție bugetofagă, se consideră manipulare?

„Trebuie să interzicem, prin reguli europene, orice discurs de ură și de violență pe Internet” – adică orice nu convine stângii? Păi e deja interzis; din toate megafoanele răsună un singur discurs al iubirii și păcii progresiste. Dar cum am putea interzice ura anticreștină? Nu e ea oare fundamentul „laicității”?

2. „Noi trebuie să revizuim din temelii spațiul Schengen: toți cei care vor să participe la această reorganizare trebuie să îndeplinească anumite obligații de responsabilitate (controlul riguros la frontiere) și de solidaritate (o politică unică de azil, cu aceleași reguli de primire și de refuz peste tot). O poliție de frontieră comună și un oficiu european de azil” – eventual coordonate de cei în ale căror capitale nu au avut loc atentate islamiste și unde nu patrulează soldații cu mitraliere? O politică unică de azil într-un spațiu de liberă circulație poate avea logica ei, dar nu atunci când esticii se uită îngroziți la zonele de non-drept din suburbiile marilor orașe franceze. Nu cred că Franța este în măsură să traseze direcții Varșoviei, Pragăi, Budapestei sau Bucureștiului pe această temă.

În fine, când președintele Macron îi pomenește pe „concurenții noștri americani sau chinezi”, mă simt nițel inconfortabil. Parcă nu e chiar onest să-i pui pe aliații noștri americani, cărora și Franța le datorează libertatea, în aceeași oală cu China. Sigur, toată lumea e în competiție cu toată lumea, inclusiv Clujul meu cu Oradea dumitale, dar asemenea juxtapuneri riscă să oculteze competiția mai dramatică dintre despotismul asiatic și cultura libertății din lumea euro-atlantică.

3. Ajungem acum la „spiritul de progres”. Aici, domnul Macron se livrează unor reverii poetice demne de Karl Marx. Cu același realism economic care l-a făcut celebru pe gânditorul din Trier și a purtat Europa de est pe nebănuite culmi de progres și civilizație, domnul Macron își dorește „pentru fiecare lucrător, de la Est la Vest și de la Nord la Sud, un scut social care să-i garanteze aceeași remunerație la același loc de muncă și un salariu minim european”. Cum poate un restaurant din Vaslui să își plătească chelnerii cu un salariu minim parizian, sau la ce îi servește unui chelner parizian un salariu minim vasluian, nu este însă clar. Deja salariul minim e un concept controversat, dar un salariu minim european are tot atâta sens cât plafonarea prețului apartamentelor din Faubourg Saint-Honoré la nivelul Ferentarilor – idee, de altfel, dragă atât vestelor galbene din Paris, cât și băștilor roșii din Cluj.

Urmează apoi eroica, inconturnabila luptă cu carbonul. Obiectivul modest stabilit de domnul Macron este „0 carbon până în 2050”. Nu-l socotim nici pe cel din compușii cu hidrogenul, pompat prin țevile rusești?

La rându-i, „Banca europeană a climatului pentru finanțarea tranziției ecologice”, sună minunat: depui vânt și, la termen, retragi furtună. Dar cine va finanța banca prin care se va finanța tranziția ecologică?

Ce mai trebuie să facă Europa progresistă, după ce a eliminat carbonul și a impus salariul minim universal? „Să privească și către Africa, cu care trebuie să inițiem un pact pentru viitor.” Păi pactul e gata inițiat tacit: noi creăm salariul minim universal și lumea fără carbon, ei produc copiii care vor beneficia de ele.

Ei, și acum la lucru. Nu mai rămâne decât să convocăm o „Conferință pentru Europa” (cam ca dialogul d-lui Macron cu primarii francezi pe fond de focuri de tabără pe Champs Élysées), cu „paneluri de cetățeni”, care vor „defini o foaie de parcurs pentru Uniunea Europeană care să traducă aceste mari priorități în acțiuni concrete”.

Normal: prioritățili sunt gata definite de domnul Macron, hai cu foaia de parcurs! Ura, și la gară!

***
PS serios: Dacă UE vrea să supraviețuiască, domnul Macron trebuie să termine cu aceste infantilisme și să redreseze economic Franța. Europa are mai mare nevoie de o Franță puternică și liberă decât de revoluții și renașteri himerice.

Domnul Macron ar putea începe prin a declara falimentul etatismului de tip francez. Ar câștiga mai mult revenind la realism, acceptând că UE nu poate fi un continuu experiment social(ist)-progresist, realizând că tocmai iresponsabilitatea protecționistă și ideologia progresistă sărăcesc Europa, îi fragilizează siguranța și îi exasperează pe oameni până la punctul în care votează orice numai să scape de atotștiutorimea vizionar-progresistă.

Europa nu are nevoie de revoluția permanentă sau de renașteri traumatice cu forcepsul ideologic – se poate mulțumi cu libertatea și pacea. Iată un program deopotrivă mai scurt și mai vast decât cel propus de domnul Macron.

Adrian Papahagi

SURSA   FACEBOOK

Print Friendly, PDF & Email

9 COMENTARII

  1. Concurentii americani ?!?!?! Oricum prestatia mascariciului de la Elysee e in general penibila – teatru ieftin; sotia i-a fost profesoara de teatru – ar putea sa-l mai indrume; era bine daca i-ar fi fost profesoara de istorie – sangele „concurentilor americani” a curs in padurea Argonne si pe plajele Normandiei pentru a salva Franta din situatiile dezastruoase in care o dusesera macronii acelor vremuri.

  2. In znd-urile Frantei au trotuare, apa potabila, electricitate – nu stalpi de lemn cu siguranta din anii 50 si fara fire care atarna dupa ce le-a „inlocuit” intelepta companie de electricitate. Jumatate din Romania nu are asa ceva, sa nu mai zic de gaz si de restul necesitatilor: pansamente, medicamente, samd. Exista o fictiune a znd-urilor, si o realitate. Unde iti inchipui ca se instaleaza multi romani care emigreaza ? Tocmai in sau in jurul acelor znd, din cauza preturilor accesibile (hlm, ilm, samd) care vin cu conditii decente spre aproape perfecte. Sigur, se sparg masini, se incendiaza autobuze, dar nu suntem in Mexic sau Venezuela. Lumea merge la lucru nu sparge seminte si nu arunca tone de gunoaie la intoarcerea de la servici/scoala. Si mai ales multi aleg sa ramane acolo, in acele conditii, stiut fiind ca aici in bunastarea gradinii Maicii Domnului este infinit mai rau. Un rau care macina, numit, simplu, prostie. V-o spun ca unul care inca traieste acolo – cu gandul. Ai mei aproape ca au murit de dorul gliei batranesti, in fapt au raspuns la chemarea sirenelor antropofage comuniste de cand cu golaniada uselista. Am auzit atunci ineptii la haznale, cum ca tara noastra (biata) este atat de aproape de Domnul incat mai ca nu inviaza Arsenie Boca, basca tunelurile de energie din spatiul aerian, si cele 7 straturi protectoare. Chestii pentru care intri urgent la balamuc in Franta. Ma rog, n-au ei ce avem noi. In veacul asta si-n cel de apoi. Dar ei a furat dom’le. Noi dam pesches ca sa nu ne fure. Si iac-asa tara macroniana e de toata mila, in timp ce noi crestem precum baobabul, intru eternitate. Care-o fi aia…
    Sans rancune.

    PS: am vazut cu stupoare ca hannah rabinsohn, spioana sovietica, agent nkvd de rang inalt (desi nu prea, dupa curba descendenta a carierei sale, pe final), si calau al elitei romanesti, ucigasa si tortionara, figureaza in randurile femeilor care „au facut Romania”. Halal. Nu-mi amintesc sa-i fi introdus francezii pe Laval ori Petain in randul oamenilor care au facut Franta. Prostia romaneasca nu are limite se pare. S-o vindecam intai pe-a noastra, asadar, si apoi zic eu sa trecem la cea a vecinilor aflati la peste 2000 km de troaca.

  3. @ Andrei

    Daca-as fi aspirant la prostie, te-as angaja pe post de profesor. Atatea ineptii nici macar de la un betiv de sub un pod parizian nu auzi.
    Ramai neica in ceausismul tau de troglodit. Eventual, daca donezi jumatea de creier pe care, iata, o pui la munca, iti dau aia de la Sorbona un banut sa mai cumperi un pachet de Ma I Ling I.

  4. @ crs
    Nu ma intereseaza (la) ce aspiri, inhalezi sau prizezi.
    Un profesor nu ti-ar fi de ajutor; mai degraba un psihiatru.

  5. Din tot articolul dv, altfel unul bun, care mi-a mers la suflet, am ales ( pentru simetrii oare ?) zero”carbonul , compusii cu hidrogenul ” si … ”țevile rusești ” ! Si cum îmi place să cred că stau destul de bine cu imaginativul, parcă-l si văd pe URSUL SIBERIAN cum face din labele lui zdravene semne mustrătoare către ” mnealui Macron ! ” Ai grijă, gospoda, că inchid robinetul si dau drumul la friguleț peste FrancoGermania cea nou zămislită la Aachen ! Si te vad cu șuba plimbându-te de la VLADIVOSTOK la LISABONA. Ponimaieș vî ? I tagda gde RENASTEREA ? Stalița EVROASIU est MOSKVA !

  6. După tipul de discurs, „crs” și „polilogu” aduc o adiere de pelinel băgat în vodkă…

    Se vede „subțirimea” de spirit bine fezandat în „discuțiile savante” menite să coboare comentariile în derizoriul bine-plăcut unor găști de trolli răsplătite cu ruble…

    De altfel, acest tip de reacții demonstrează că analiza lui A. Papahagi a atins puncte esențiale din războiul nevăzut (nesimțit și nespiritual) contra unei culturi europene tradiționale !! A nu se confunda cele câteva amenități încă rămase prin mahalalele modernist-franceze cu civilizația franceză ante-sarkozy-hollande-macron !

  7. Macaroni, un mediocru student la filosofie, la mediocra Universite de Paris X, mutat la un „MBA” de asa-zisa „adminstratie publica” cu gesturile isterice pana la obscen de suporter al echipei africane de fotbal cu tricolor francez – inca un netot votat dupa Holllande, un alt netot in lunga serie de presedinti francezi votati in baza lenei franceze.. maca..

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here