FUNDATIA IOAN BARBUS

Adrian Papahagi: Să nu cădem, prin mimetism lipsit de discernământ, în militantism ideologic în unviersitățile noastre!

Fără îndoială, în multe universități occidentale s-a impus de câteva decenii o ideologie stângistă radicală, care întreține o retorică a resentimentului față de canonul literar occidental și față de marile figuri ale civilizației noastre, alături de un revizionism istoric (rescrierea sau condamnarea unor fapte și aspecte istorice în lumina ideologiei “progresiste”, în loc de înțelegerea lor).

Nu o spun eu, sau Horia-Roman Patapievici, sau Paul Dragos Aligica, profesor la Washington, ci au scris despre aceasta mari profesori ai universităților americane și intelectuali de vârf, cum ar fi:

Allan Bloom (d. 1992, fost Profesor la University of Chicago), în The Closing of the American Mind (New York, 1987);

Roger Kimball, în Tenured Radicals. How Politics Has Corrupted Our Higher Education (Chicago, 1990);

Harold Bloom (d. 2019, fost Sterling Professor of Humanities la Yale), în The Western Canon (New York, 1994);

Anthony Kronman (fost decan al Yale Law School), în Why Our Colleges and Universities Have Given Up on the Meaning of Life (New Haven/Londra, 2007) și The Assault on American Excellence (New York, 2019).

Rezultatul este cultivarea printre profesori și studenți a unui radicalism anticapitalist, antioccidental, al urii de sine și al utopismului marxist, care au nenorocit deja Europa de Est între 1917/1947 – 1989/1991.

Este deci legitimă discuția despre libera căutare a adevărului în universități și despre lipsa partizanatului ideologic în cadrul cursurilor universitare, care trebuie să cultive spiritul critic, nu să îndoctrineze tinerii.

Sigur, sunt greșite sau stângace tentativele de legiferare a ce se poate discuta în universități (deși propaganda politică și promovarea ideologiilor totalitare sunt interzise prin lege), așa cum sunt grăbite luările de poziție în apărarea unui învățământ devenit ideologic.

Îmi doresc ca mediul universitar românesc să nu păcătuiască prin mimetism lipsit de discernământ, permițând învățământului politic (neo-/sexo-)marxist să revină pe ușa din dos în universitățile de unde învățământul politic marxist a fost expulzat în decembrie 1989, sau chiar impunându-l ca doctrină oficială (umanistă, “progresistă”, deci dezirabilă prin definiție).

Discernământul modernizării și al occidentalizării universităților presupune, cred eu, respingerea terorismului intelectual al vulgatei “progresiste” (de fapt, marxiste), care vede peste tot conflict de clase/rase/sexe și produce radicalism revoluționar.

Universitatea românească este în prezent un spațiu tolerant și liber, spre deosebire de multe universități occidentale, unde profesorii care nu se pliază voluntar pe consensul progresist sunt hărțuiți și marginalizați de studenți, colegi și conducere.

În ce mă privește, am decis să admir doar performanța intelectuală, publicațiile adesea admirabile, bibliotecile și dotările perfecte, sau standardele academice înalte ale marilor universități occidentale, nu și ideologia stângistă care s-a impus în prea multe dintre acestea.

Firește, sexualitatea, scrierile femeilor, literaturile extra-europene, ca să mă opresc la câteva exemple, pot și trebuie să fie studiate în universități. Ce devine ilegitim este instrumentalizarea ideologică a acestora în sensul revizionismului istoric, al resentimentului față de o categorie de persoane și personalități (vii sau moarte), sau al unei revoluții “progresiste” permanente, asortate cu terorism intelectual și înfierarea celor care nu se pliază ideologic.

Să rămânem deci pe terenul sigur și onorabil al științei, deschiși (critic și sceptic) spre orice, dar să nu cădem în militantism ideologic în cursurile noastre!

Adrian Papahagi

SURSA   Facebook

Puteți citi și Prostia modernizării la xerox (Bronislaw Wildstein)

Monitorul Neoficial

Monitorul Neoficial

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Campania pentru “alegerile” la președinția Rusiei programate pentru 15-17 Martie se înfierbântă. Nu încape îndoială că Vladimir Vladimirovici va fi “reales la al N-șpelea congres”, dar întrebările pasionante care rămân sunt: 1) Câți contracandidați vor fi lăsați în cursa electorală măcar așa, de ochii lumii? 2) Cine va mai fi aruncat din tren înainte de …

Putin-stalin-1000x600-11

Comunitatea ucraineană din București invită publicul și presa să participe la un marș care marchează doi ani de la invazia Rusiei din Ucraina – „un moment greu, 24 februarie 2024, comemorarea unei zile negre din istoria noastră și din istoria Europei, momentul declanșării invaziei pe scară largă de către Federația Rusă și generarea celei mai …

protest ucraina arcul de triumf
Ce ai mai putea citi
ro_RORomanian