Andrei Pleșu: Mă sperie vițelușii veseli care n-au trăit comunismul, dar vor să-l recupereze

Print Friendly, PDF & Email

Andrei Pleșu: „Cei care am trăit comunismul suntem, inevitabil, într-un fel sau altul, marcați. Pe de altă parte, mă sperie când văd o generație foarte tânără care n-a trăit comunismul și care tinde să-l recupereze fără să-l fi trăit. E cool.

Asta mă sperie, atunci îmi vine să spun, mai bine niște traumatizați ca noi, decât niște vițeluși veseli. Am mereu experiența asta și văd oameni tineri, foarte înzestrați, foarte citiți, care nu-și mai iau ideile din experiența trăita, ci le iau din modele, din trendurile occidentale. Au școli făcute acolo, au umblat și ei preiau acum comunismul nu din istoria locală, ci din ideologie…”

Cristian Pătrășconiu: „Cum ziceau idealiștii germani, dacă realitatea ne contrazice, cu atât mai rău pentru ea.”

Interviu realizat în 2010 de Cristian Pătrășconiu

12 gânduri despre “Andrei Pleșu: Mă sperie vițelușii veseli care n-au trăit comunismul, dar vor să-l recupereze

  1. Sunteti in eroare. Ati spus bine „preiau acum comunismul nu din istoria locală, ci din ideologie”, e clar ca nu-l putem lua altfel pentru ca n-am trait vremurile. Totusi, asa cum spune si Winston Churchill „Democratia este un sistem politic prost, cel mai bun insa dintre cele pe cara oamenirea le-a invatat pana acum citat”. E bine sa cunoastem ideologiile pentru ca astfel vom putea evolua democratia in ceva mai bune. Ideologic vorbind comunismul n-a fost „mai prost” decat democratia ci este chiar o democratie privita din alt unghi. Oamenii sunt problema si modalitatea prin care ei au pus in aplicare anumite ideologii. Vi se pare ca democratia in Rusia spre exemplu, astazi, este o democratie sanatoasa? La fel, o ideologie interpretata de oameni dupa bunul plac.

    In concluzie nu cred ca este gresit ca tinerii sa cunoasca si sa inteleaga ideologiile o data pentru a nu repeta istoria si a doua oara pentru a evolua sistemele politice de astazi. Maine-pomaine se naste un nou Pericle.

  2. Păi boii de azi (în special din grajdurile parlamentare) nu sunt foştii viţeluşi comunişti de ieri???
    …care mugeau după democraţie şi care azi latră (au învăţat limbi străine) la noi din toţi rărunchii şi din toate structurile că nu producem cât pot ei să fure???
    …şi că democraţia e pentru lei, nu pentru căţei!???…
    Idealiştii germani greşeau flagrant, realitatea nu ne contrazice, ne dă pur şi simplu peste bot…realitatea fiind compusă din cei mai sus amintiţi… 🙂

  3. „„Cei care am trăit comunismul suntem, inevitabil, într-un fel sau altul, marcați. Pe de altă parte, mă sperie când văd o generație foarte tânără care n-a trăit comunismul și care tinde să-l recupereze fără să-l fi trăit. E cool.
    Asta mă sperie, atunci îmi vine să spun, mai bine niște traumatizați ca noi, decât niște vițeluși veseli. ”

    Cineva (altminteri ins cu pretenții de înțelept) se grăbește la concluzii.

  4. Asta mă sperie, atunci îmi vine să spun, mai bine niște traumatizați ca noi, decât niște vițeluși veseli. Am mereu experiența asta și văd oameni tineri, foarte înzestrați, foarte citiți, care nu-și mai iau ideile din experiența trăita, ci le iau din modele, din trendurile occidentale. Au școli făcute acolo, au umblat și ei preiau acum comunismul nu din istoria locală, ci din ideologie…”

    Același ins cu pretenții de înțelepciune nu le are cu bănuiala că, de vreun lucru se petrece sub soare cum se petrece, păi și-o avea rosturi întemeiate…

    Dacă d. Pleșu ar explora (și presupunînd că ideea are vreo bază reală) de ce tinerii români ai lui 2017 sînt cum sînt, s-ar duce naibii rostul articolului – care face bine la inimă autorului, cît și cetitorii care-au nevoie a privi similar ‘Tinerețea (plus) aurită’ a momentului…

  5. `Asta mă sperie, atunci îmi vine să spun, mai bine niște traumatizați ca noi, decât niște vițeluși veseli…”

    Recomand prudență dlui Pleșu.
    În sensul că, om (și inevitabil greșitoriu-sub-soare) găsindu-se domnia sa, îi poate răsări în drum vreun seamăn – care să-i demonstreze lejer că se află bovină, una în toată firea.

  6. Mircea Ordean

    Cine e bovină, Pleșu? Pt că îl îngrijorează vitele june cu pretenții telectuale și tendințe marxizante? Adică vitele cu pricina îi vor demonstra lui Pleșu că de fapt el e bovina? Și încă îi vor demonstra aceasta printr-un muuu „lejer”?
    Fiți mai explicit, ca să știm cu cine stăm de vorbă.

  7. Pînă una-alta, observ că întrebările vă sînt retorice, întrucît le urmează concluzie fermă, cum că acele vite vor demonstra pe calea unui ”Muuu!”.

    Regret că ați trecut lesne peste zisa-mi de mai sus.
    Am arătat acolo că ne aflăm cu toții greșitorii. Cînd la așa ceva alături declarații că alții-s vițeluși, greu nu-i să fim arătați cu degetul, că ne aflăm boi.

    În ce-i privește pe acei tineri interesați de comunism (ori altele), poate ceva prudență -ar strica, înainte de a-i declara vițeluși.
    Mie-mi pare lucru de unu plus unu fac doi, ca trăitorii în comunism să posede o mică/mare rană, în vreme ce semenii care crescură după dispariția acestuia să nu aibă idee ce și cum. Există pe aici și-un gust de frondă, dar poate-așa subtilități se află în exces, pentru dl Pleșu și-admiratorii săi.

  8. Mircea Ordean

    Mda, mă așteptam.
    Păi, să lămurim lucrurile.

    Eu nu sunt fan Pleșu. Cred că o scaldă. Mă enervează ce scrie despre Michnik, Soros, eiusdem farinae. Nici în cele de mai sus nu mi se pare adecvat. În fond, vițelușii sunt animăluțe drăguțe și simpatice. Pentru tinerii care vin cu marxism în cap de pe la burse din Occident, un termen ceva mai potrivit ar fi de exemplu „jigodii cretine”.

    Nu, eu nu mai sunt fan Pleșu. Deja de ceva timp, pot spune. Dar nu e chestie de fan sau ne-fan. Pur și simplu nu e drept, în fața legilor naturii și ale civilizației, ca Pleșu să fie făcut „bovin”, cu atât mai puțin pe ILD, de Mircea Ordean, în apărarea unor jigodii cretine.
    Adică, aceste comentarii sunt necâștigătoare. Nu mai trimiteți.

  9. „Eu nu sunt fan Pleșu. Cred că o scaldă. Mă enervează ce scrie despre Michnik, Soros, eiusdem farinae.”

    Enervarea e chestia aceea care face casă bună (mai exact nu) cu argumentele domoale.

  10. Mircea Ordean

    Biine. Hai să-ți explic.

    Comentatul pe ILD nu este un drept constituțional al cetățeanului. Noi suntem gazde aici, suntem bucuroși de oaspeți, dar ne rezervăm dreptul să ne alegem clientela.

    Te-am lăsat să zburzi vesel aici preț de câteva comentarii, dar ți-ai irosit creditul acordat.
    EȘTI DAT AFARĂ. Altfel spus, n-ai decât să scrii mai departe dacă n-ai altă treabă, dar noi ținem la curățenie, și aruncăm la gunoi tot ce ține de gunoi.

    Nu mă aștept să înțeleagă Mircea Ordean de ce i s-a tăiat macaroana.
    Dar acum mă adresez cititorilor normali.
    Pt că MO este un grăitor studiu de caz.

    Vine de la început în spațiul creat de noi aici, și inversează rolurile. Așa setează el termenii.
    „Discuția domoală”, cf MO începe așa:
    „Băi, am intrat la voi aici, nu-mi place cum v-ați aranjat, Pleșu e o vită, de acum el stă pe jos, iar noi, tinerii marxiști stăm nu pe scaune, ci pe tavan.
    Nu pricepeți nimic. Mie mi-e lejer să vă demonstrez de ce marxismul e ok, iar Pleșu (și voi, ILD, care ați preluat acest text, părându-vi-se relevant) sunteți vite.”

    Între timp, până să-l dăm afară, MO a mai scris vreo două comentarii la alte articole.

    Unul era ceva bătaie de joc despre religie, altul îl preamărea pe unul, Ungureanu, care l-a făcut „mardeiaș” pe Corneliu Coposu.

    De demonstrat, n-a demonstrat nimic. A stabilit de la început că marxismul e gigea, religia e câh, liderii politici anticomuniști care au stat decenii prin pușcării, chinuiți de sovietopiteci (pe care îi admiră MO),sunt „mardeiași”, iar intelectualii nemarxiști sunt vite. Ungureanu e însă „domn”.

    MO a venit aici să facă ordine. Când i s-a administrat impulsul cuvenit spre exit, a început miorlăiala că vrea „argumente”, chestii.

    Așa face stângistul.
    El are monopolul insultei.
    Îți intră în casă cu noroi pe bocanci, te face în toate felurile, se urcă pe mobile, vrea să reorganizeze, dă jos icoane și tablouri, dă jos biblioteca, să pună în loc portretele criminalilor care îi plac lui. Iar când iei mătura și îl zbori afară, se smiorcăie că nu ești dispus la dialog.

    Noroc că totuși în România avem puțini mutanți d-ăștia. Dar pe termen lung, nu se știe, se pare că se produc tot mai mulți.

  11. Cât despre experiența comunismului, care a marcat/traumatizat mai multe generații, dar pe care tinerii marxizanți de astăzi n-au apucat-o, ar mai fi de observat:

    Judecarea sistemului totalitar criminal nu ține neapărat de experiența proprie. Ține de câteva perechi de sinapse sănătoase, bun-simț, un minim de obraz, acoperit cu tegument uman normal (nu cu solzi).
    Eu nu am trăit experiența nazismului. Și totuși nu mi-e greu să înțeleg că era un sistem criminal și satanist. Nici nu găsesc scuză unui scholar occidental care își permite să judece „obiectiv” că „marxismul are și părțile lui valoroase” – pt că el nu a simțit pe pielea lui frigul, bezna, nu a stat la coadă, nu a fost dus cu ceilalți studenți/profesori la cartofi, nu a trăit înconjurat de omniprezența securității și a propagandei cretine și brutale, nu a avut părinți închiși, nu a gustat exasperarea socialistă de fiecare zi.

    De altfel, e suficient să analizăm teoretic conținutul programului revoluționar – fie că e comunist, fie că e nazist, sau mai-știu-eu-ce altă formulă minunată de reconstrucție totală a lumii.
    Este evident că transformările respective nu au cum să se facă altfel decât prin distrugerea oricărei libertăți individuale.
    A dărâma o societate existentă, care are o istorie, s-a constituit în jurul unei culturi, cultură care vine din religie, presupune ca Statul să aibă o putere totală.
    Dacă Dumnezeu e scos din societate, nu mai rămâne decât închinarea la Stat.
    Dar religia nu poate fi suprimată doar prin decret. Statul, gelos pe autoritatea lui Dumnezeu, trebuie neapărat să persecute pe cei care nu acceptă ideologia oficială. Trebuie să elimine orice posibil competitor în domeniul cultural, politic, orice focar independent de Stat, care ar putea exista în societate. Trebuie, e în logica revoluționară, să se recurgă la genocid, teroare, pușcării, minciună oficială, turnătorie. Sufocarea libertății duce cu necesitate la dezastru economic și mizerie materială.
    Nu era nevoie să fie omorâți zeci și sute de milioane de oameni ca să vedem că marxismul duce la genocid. Nu era nevoie să fie ruinate absolut toate țările lovite de această plagă.
    Se putea vedea din proiect că la asta duce.

    Nici marxismul cultural nu e mult mai breaz. Se vede acum ce consecințe are.
    Occidentul era măreț și puternic pe vremea când își recunoștea rădăcinile creștine. De acolo vine și cultura și libertatea și dezvoltarea materială. După eradicarea religiei și culturii creștine, acestea au fost înlocuite de de contracultura marxistă; acum vine islamul să completeze spațiul rămas vid. E destul de clar deja ce înseamnă asta dpdv al vieții intelectuale, al libertății și al dezvoltării materiale.

    Din aceste motive și multe altele, nu are rost să căutăm scuze tinerilor marxizanți, care au aflat de Marx studiind la burse în Vest – pt că, pesemne, ei nu știu ce e aia. Mai ales că acum deja s-a acumulat suficientă experiență încât să fie clar – chiar dacă n-au trăit-o ei.

    E inadmisibil să pui problema așa – „eu nu am nimic împotriva torturii din Cuba, pt că eu n-am trecut prin asta, eu nu văd de ce e atât de rău traficul cu ființe umane, pt că eu nu am această experiență”, etc.

    Pe de altă parte, e cu totul nedrept și revoltător să fie expediate mărturiile victimelor comunismului ca fiind „lipsite de obiectivitate” – dată fiind „trauma” prin care au trecut, faptul că victima este „marcată” de această experiență.
    Dacă adoptăm o astfel de procedură, atunci nu vom putea să luăm în considerare decât părerea unui Vișinescu. Doar torționarii, criminalii, sunt lipsiți de sentimente, ei nu pot fi așadar bănuiți de lipsă de obiectivitate. În timp ce victimele și aparținătorii lor sunt considerați „marcați de traumă” și mărturia lor nu se pune.

    Cam asta ar fi logica lui MO sau a acelui Ungureanu care îl făcea „mardeiaș” pe C. Coposu, în virtutea descrierilor făcute acestuia de securiști.

    Cine nu observă monstruozitatea acestei abordări nu se califică moral, resp. intelectual, ca să discute pe ILD. Cu atât mai puțin cine o practică.

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.