TRU: Europa e de hîrtie – la fel ca banii ei

    3

    Într-adevăr, nu există, nici măcar în Republica Moldova, alegeri cîștigate de forțele binelui ci numai alegători convinși că votează forțele binelui. Iar convingerile alegătorilor nu au timp și chef să facă doctorate. Alegătorii știu, în principiu, că politica e un lucru complicat, că guvernele, parlamentele și partidele trebuie să țină cont de probleme care nu se văd sau apar doar pe hărți sau în acorduri. Însă deciziile alegătorilor urmează o logică mult mai simplă. Majoritățile care dau verdictul au în față viața din ziua votului și temerile sau speranțele din ziua de după vot. Teoriile sau argumentele prea complicate nu reușesc să se țină după alegători, pînă la cabina de vot.

    Înainte de alegerile de duminică, Moldova e într-o situație un pic ingrată. Lucrurile care nu se văd acum, abstracțiile și complicațiile inaccesibile contează enorm. Alegătorii vor vota, însă, așa cum o fac de regulă, ținînd cont de faptele vieții lor și căutînd faptele care ar putea clădi, în viitor, o viață mai sigură. Cu alte cuvinte, discuția despre Europa e tot ce poate fi mai important pentru Moldova dar riscă, în același timp, să treacă neobservată sau să decidă prea puține voturi. A cui e vina?

    Adevărul e mult mai răspîndit și mai nemoldovenesc decît s-ar părea. În genere, avantajele apropierii de Europa sînt greu de explicat, oriunde, nu numai într-o țară chinuită de nesiguranță și jupuită de un comunism care a plecat doar spre a se așeza mai bine. Avantajele apropierii de Europa sînt, în cazul Moldovei, o chestiune cum nu se poate mai concretă: bani, asistență, relansări, buget, infrastructură, industrii locale (vinul e cel mai recent exemplu). Toate rămîn în paragină fără fonduri europene și ies din paragină cu fonduri europene. Adevărat, rezultatele nu sînt imediate. E nevoie de timp, de cel puțin cîțiva ani, pentru ca apropierea de Europa să aducă Moldovei drumuri, să îi ia inflația sau să modernizeze căile ferate, în timp ce micșorează șomajul. Tocmai această ciudățenie europeană, care spune că răbdarea și voința vin la început iar banii după, trebuie explicată și așezată între convingerile cu care alegătorii pleacă la urne.

    E greu, cu atît mai greu cu cît comuniștii se bazează pe înșelătoria miracolului imediat: nu trebuie să faceți nimic, trebuie doar să ne votați și, la ieșirea din secția de vot, vă așteaptă pensii mai mari. Iar în spatele pensiilor, inflația care va avea grijă să n-aveți ce cumpăra cu pensiile mărite. Asta comuniștii n-o mai spun dar adevărul e unul și același, orice ar spune sau n-ar spune comuniștii: Moldova poate deveni o țară logică, normală și corectă cu oamenii ei, numai dacă se lasă condusă spre Europa. E cît se poate de practic dar acest adevăr practic trece prin complicații, acte, acorduri și înțelegeri cu Europa pe care nimeni nu le poate băga cu forța în capul unui alergător. E complicat?

    Sigur că e. Dar e și vital. Alegătorii au tot viitorul pe mînă. Unii au obosit și nu îl mai pot vedea. Alții nu mai au timp și se gîndesc doar la următorele cîteva luni sau se mulțumesc să păstreze ce nu li s-a luat încă. Dar cineva trebuie să creadă că mai e timp și că nimic nu e hotărît pentru vremurile ce vin. Dacă vor fi destui și dacă va avea cine să le explice că Europa e un maldăr de hîrtii foarte utile, atunci va fi bine.

    via Riddick

    Print Friendly, PDF & Email

    3 COMENTARII

    1. Ehe, ce scandal a fost azi în parlamentul European… :

      Order! Order! Mascarada demokraţiei UERSS

      Cârdăşie dezgustătoare între grupul socialist şi grupul popular (PPE).

      Martin Schulz (german, co-preşedintele grupului socialist S&D), pretinde că ar fi auzit rostite de către europarlamentarul britanic Godfrey Bloom (UKIP/EFD) cuvintele „Ein Volk, ein Reich, ein Führer !” (o lozincă hitleristă), în timpul discursului său.

      Schulz cere măsuri din partea preşedintelui Parlamentului, Jerzy Buzek (polonez, PPE).

      Nu au fost cazuri de măsuri disciplinare după invocarea lui Marx, Lenin, Mao, Che Guevara sau Fidel Castro. Parlamentul European a condamnat printr-o rezoluţie „stalinismul”, nu comunismul ori socialismul (doar „regimurile comuniste”). Probabil, dacă cele spuse de Schulz sunt adevărate, era o ironie din partea lui Bloom la adresa lui Schulz (care foloseşte fără jenă cuvinte tari), nicidecum propagandă nazistă.

      Joseph Daul (francez, preşedintele grupului PPE) nu aşteaptă să se facă lumină asupra incidentului şi cere imediat cuvântul, creditând varianta lui Schulz, adăugând că „nu se poate admite un asemenea atac la democraţie”.

      Buzek: „Nu putem continua lucrările într-o asemenea atmosferă. După cum vedeţi, întreaga sală protestează împotriva comportamentului dumneavoastră” [Godfrey Bloom]. Apoi, invocă un articol după care „un membru al Parlamentului care perturbă lucrările poate fi evacuat” şi îi cere lui Bloom „să părăsească sala în acest moment”. Bloom se conformează. continuarea aici

    2. oau! riddick, esti tare! iar astia din PE sint si mai tari 😆 putem sa preluam si noi de la tine? uite, ma gindesc sa postez la Monitorul Neoficial partea care ai postat-o la comentariul de mai sus+video, apoi cu continuare aici cu link spre tine. daca nu e ok cu tine, nici o pb 🙂

    LĂSAȚI UN MESAJ

    Please enter your comment!
    Please enter your name here