Materialismul dialectic si istoric nu i-ar fi dat nicio sansa lui Orlando Zapata. Il obliga sa fie comunist. Indeplinea toate criteriile de clasa: era zidar, instalator, negru, cubanez; fusese în Uniunea Tinerilor Comunisti si activase la începutul anilor ’90 în garzile patriotice. Citindu-i doar fisa de cadre, un Ion Iliescu nu ar fi avut nicio ezitare sa-l aseze pe Zapata în avangarda “fortei motrice” anticapitaliste. Dar realitatea a contrazis o data în plus pseudo-stiinta, la fel cum au facut-o si muncitorii din Gdansk care au înfrânt comunismul polonez.

In urma cu o luna, Orlando Zapata Tamayo (42 ani) s-a stins dupa mai bine de 80 de zile de greva a foamei. Un protest extrem, facut din solidaritate cu ceilalti detinuti politici închisi de fratii Catro si îndreptat contra regimului de detentie si dictaturii comuniste.

Lupta acestui discret muncitor cubanez, Orlando Zapata Tamayo, deznodamântul tragic din 23 februarie, pe când lideri occidentali erau gata sa bata palma cu dictatura de la Havana, ilustreaza perfect contextul în care trebuie sa lupte opozitia anti-Castro: indiferenta noastra, guverne europene complice cu fratii Castro, o America Latina cucerita practic de… Text integral pe Blogary.ro