Patriotismul unui oarecare

    Print Friendly, PDF & Email

    Războiul pe care SUA l-au declanşat în Irak în anul 2003 are atât de mulţi duşmani în tabăra democrată încât nu se poate vorbi decât de susţinători individuali din acea zonă, cel mai bun exemplu care îmi vine în minte fiind senatorul Lieberman care a şi plătit preţul unei opţiuni singulare. Tonul, mijloacele de exprimare, vehemenţa discursului anti-război amintesc – în mod voit după părerea mea – de felul în care a fost combătut războiul din Vietnam în anii 70 ai secolului trecut.

    Au fost reluate demonstraţiile de masă, unde s-au încolonat starurile Hollywood-ului. Au fost reîncălzite ideologiile stângiste cu privire la un aşa-numit război imperialist – vezi Moore şi epigonii săi – menit să procure mijloacele de subzistenţă ale motoarelor cu ardere internă. Asta la preţul de 400 milioane de dolari pe zi. S-a refăcut internationalismul preletcultist-antirăzboinic cu ajutorul partidelor-partiduleţelor-grupărilor de stânga sau asociate stângii din Europa (anarhiştii antiglobalizare sunt incluşi). Musulmanii din toate ţările au făcut front comun cu noii proletari din toate ţările şi au fost încântaţi de larga împotrivire la războiul pe care l-au întreţinut cu greu prin mijloace ce rareori au fost aduse la cunoştinţa publicului. S-a combatut orice argument pro-război până la stadiul că a ajuns să fie demonizat preşedintele SUA iar spusele acestuia să fie categoric incluse în zona inepţiilor. Pentru democraţii americani şi pentru stânga internaţional-internaţionalistă a fi Bush înseamnă un singur lucru: a fi un idiot ahtiat după război.

    Faptul că un Obama Hussein Barack (intenţionat scris în mod invers) trece drept un intelectual datorită profesiei de avocat, lucru care poate că îi foloseşte în campania pentru obţinerea învestiturii democrate, dar nu mă poate convinge când îmi vine în minte că voia în caz de urgenţă să-l sune la telefon pe preşedintele Canadei. Doamna Clinton este o zeitate mai micuţă a taberei antirăzboi, dar s-a făcut de râs când a menţionat pericolele şi gloanţele care vâjâiau când a făcut o vizită în Bosnia. Vizită filmată în pace într-un loc unde nu zburau nici un fel de proiectile…

    Poate că este greu să fi în tabăra celor care trebuie să justifice un război care îi macină cam pe toţi musulmanii ce iau armele contra trupelor aliate (în special americane) şi ale guvernului ales al noului Irak. Dar va fi greu să se şteargă imaginea pe care democraţii au creat-o în jurul preşedintelui american, de tip limitat dus de nas de câţiva apucaţi. Preşedintele Bush a venit la conducerea Americii la finele anului 2000, după cei opt ani glorioşi ai preşedintelui sex-simbol Clinton care a reuşit performanţa de a aduce în stadiul de quasi-non-combat armată ţării sale. Când s-au declanşat evenimentele de la 11 Septembrie 2001, armată SUA nu era în stare decât să dea lovituri limitate, aeriene sau navale. Armata de uscat era redusă la o colecţie de regimente în stare vegetativă, unde spiritul combativ era doar o expresie în manualele de specialitate. La sfârşitul mandatului preşedintelui Clinton, America nu a putut prevedea, înţelege şi răspunde adecvat la o agresiune venită din aer. La sfârşitul mandatului preşedintelui Bush, America are o armată şi un sistem defensiv ce au luat în considerare cam toate ameninţările imaginabile.

    Şi totuşi preşedintele Bush este cel hulit iar fostul preşedinte Clinton este de mult timp un idol al lumii pacifisto-democrate. Urmând un link dat cu câtva timp în urmă de emil, am găsit un comentariu de înalt nivel patriotic pe care-l redau în continuare:

    Jul 4, 2007 03:53 AM
    David B. Caudle :

    Mr Atbashian,
    This oxymoron of a term and movement called „progressive” simply means to conservatives and other clear minded individuals who can think logically and with a modicum of common sense, regressive. Your sarcasm is right on point and is very well deserved. While this progressive mindset is rooted in some imagined utopian ideology it is void of truth, history, reality or experience. It can be no more aptly or accurately described than Dr. Michael Savage’s best selling book entitled, „Liberalism is an Mental Disorder”. We have reached a time in our nation’s history where the progressives are seeking to „re-define” even the most simplest of thought. Right is wrong, wrong is right, up is down and down is up. This mind numbing twist on the psyche of this country and the attempt by the liberal progressive to convince the rest of us of it’s merits presents the greatest evidence of this disorder. When we have reached the point where a sitting President of the United States of America attempted to redefine the meaning of „is”, the fall to rock bottom can only be a rung or two away. The liberal progressives, who are now blatant in reveling their true agenda and hypocrisy, are being exposed for what they are on a daily basis now. It is not lost on us.

    Still, I am optimistic about my country for I firmly believe that our nation is a force for good in the world, that the brave men and women our military past and present, who have given the ultimate, their lives, so that we may live in freedom and liberty are to be praised and honored, that the incredible genius and foresight of our Founding Fathers lives on. I am not so much concerned with the stated enemies of this country because we will, when it comes right down to it, destroy them. My concerned is with the „enemy within”. Today, the 4th of July is a day to celebrate the independence, the freedom and the liberty that our Fore Fathers and those that came after them spilt their blood for. May God Bless the United States of America.

    I’ll leave all of you with this:
    „A nation can survive it’s fools, and even the ambitious. But it cannot survive treason from within. An enemy at the gates is less formidable, for he is known and carries his banner openly. But the traitor moves amongst those within the gate freely, his sly whispers rustling through all the alleys, heard in the very halls of government itself.
    For the traitor appears not as a traitor; he speaks in accents familiar to his victims, and he wears their face and their arguments, he appeals to the baseness that lies deep in the hearts of all men. He rots the soul of a nation, he works secretly and unknown in the night to undermine the pillars of a city, he infects the body politic so that it can no longer resist. A murderer is less to fear”.
    ——Marcus Tullius Cicero
    Roman orator, statesman 42 B.C.

    Capt. David B. Caudle

    Un căpitan oarecare – acum pentru mine David B. Caudle nu mai este un oarecare – m-a impresionat printr-un comentariu ieşit din comun prin adânca sa vibraţie patriotică. Cândva defetiştii erau arătaţi cu degetul, chiar judecăţi şi condamnaţi, acum sunt faruri călăuzitoare către un apus sigur. Retragerile de pe teatrul de război care au fost imaginate de cei doi pretendenţi democraţi la conducerea ţării denotă un spirit mărunt, lipsit de vigoare, inteligenţă şi viziune, este o făcătură bună de câştigat simpatia unora ce au renunţat să-şi apere trecutul. A unora pentru care orice viitor este bun, numai să vieţuiască.

    Preşedintele Bush nu a scris cărţi de succes ca Hillary Clinton, Barack Hussein Obama sau W.J. Clinton, dar a ştiut să ia arma în mână când ţara sa era obiect de batjocură pentru cei care oricum ne dispreţuiesc pentru ceea ce suntem şi pentru ceea ce credem, cetăţeni sau nu ai Americii. Istoria dă de multe ori dreptate celor care au credinţă şi îşi râde de spiritele facile. Cine nu a înţeles că războiul din Irak este doar unul dintre războaiele care se duc în prezent, nu a înţeles nimic. Şi ce poate ieşi din nimic?

    24 de gânduri despre “Patriotismul unui oarecare

    1. m-am gandit indelung si chiar profund la acest potential comentariu. inteligent si desigur cuminte din partea-mi – ar fi sa ma abtin . avand in vedere faptul ca mister-ul bush walker -der cauboi – imi provoaca o ingrijoratoare scadenta de libidoo – am zis sa o fac ! francesco – nu o lua drept ofensa – insa – daca jorgica acesta texan – v(a) scrie vreodata o carte cu caracter biografic ma voi sinucide spre bucuria companiei de asigurare care nu plateste polita obligatorie la un asemenea „beneficiu”. imi striveste auzul doar atunci cand il aud vorbind engleza . daca eu tiranizez limba romana in forma scriptica – el terorizeaza realmente – limba engleza. cat despre americani – ai iubesc intre nebunie si extaz ( am m-ai spus-o – si o repet ) acest razbel nu ar fi avut voie sa aiba loc. nu pot dansii – impricinatii de la serviciile secrete sa „linseze” ( ce cuvant cu un sens incompatibil cu valorile mele morale ) acesti mai mult sau mai putin raposati dictatori ? …fara a provoca ireparabile traume popoarelor care au fost atat de maltratate? a fost doar un monolog frustrat ! cat despre obama barack – cetatean american – peste 60 % din populatia isi doreste acel „fresh” in politica . nu are experienta – dar cei versati – o practica ( pe ea- dansa-politica ) rutinat. prea rutinat. eu i-as da o sansa . si imi este cam jena de atata conservatorism.

      cam atat . scuze anticipat !

    2. Emma, foarte bine ca nu te-ai abtinut. Hai sa facem putin abstractie de antipatiile personale fata de Bush.
      Am citeva intrebari simple pentru tine si oricine doreste sa raspunda (raspunsurile mele sint in paranteze).

      1. In termeni tehnici (juridici) a fost justificata decizia de a declara razboi Irakului lui Saddam?

      (Eu zic ca da. Temeiul deciziei a stat in violarile repetate ale acordurilor internationale stabilite dupa primul razboi, cel din ’90. Mai precis, incalcarea repetata a acordului privind inspectiile internationale ale facilitatilor militare irakiene si violarea restrictiilor impuse aviatiei militare irakiene, cum ar fi patrunderea repetata in acele no-fly zones. Greseala lui Bush a fost de a supralicita pericolul iminent al armelor de distrugere in masa ale lui Saddam. S-a dovedit ulterior ca pericolul nu era iminent, chiar daca Saddam urmarea intr-adevar remilitarizarea Irakului cu astfel de arme.)

      2. A fost rasturnarea lui Saddam justa tinind cont de natura si crimele regimului sau?

      (Da)

      3. A fost rasturnarea lui Saddam o idee inteligenta dpdv strategic?

      (Mda si mnu. Strategia razboiului impotriva islamofascismului este una pe termen lung. Atita timp cit o mare parte a publicului american nu este convinsa ca acest razboi face parte dintr-o strategie coerenta si bine gindita, iar un presedinte cu alte idei poate sa schimbe strategia, initierea acestui razboi se poate dovedi in final a fi fost o greseala.)

      4. Cum ti se pare viziunea neoconservatoare pe care s-a sprijinit decizia de a-l rasturna pe Saddam?
      Adica ideea ca democratia si libertatea pot fi impuse cu forta armelor.

      (Sint sceptic in prinvinta asta. Dar e o discutie care se merita purtata. Argumentele neoconservatoare sint mult mai largi decit scurta mea caracterizare. La fel si cele care critica acerb neoconservatorismul.)

      5. Au fost facute greseli?

      (Cu carul.)

      6. Iti doresti ca acest razboi sa fie cistigat de irakieni?

      (Da. Stiu, intrebarea pare tendentioasa, pt ca nu zic „de americani”. Reflecta convingerea mea ca este un razboi de eliberare, nu unul de ocupatie. In orice caz, substituie „de irakieni” cu „de americani” sau cu „de irakieni si americani”, dupa cum crezi de cuviinta.)

      Astept si intrebarile tale, e firesc sa ai altele.

    3. emile, stii bine ca putin sunt acei care s-ar incumeta intr-o discutie controversa cu tine . de ce ? simplu ca buna ziua ! esti clar …si dotat. aduci punctual argumente greu de combatut. nu doresc sa iti repet ca nu as reusi niciodata sa „fracturez ceva „… spre a-mi creea o cale libera intr-o potentiala debata. voi incerca insa – caci- eu personal – sunt una din cei 80 % nemti iubitori de americani si democratie care ipe de alta parte au protestat cu vehementa impotriva razboiului cu irak-ul. deci 80 %- daca credem statistica serioasa si profesional initiata si intocmita de IFO -institut. revenind spun :

      1. juridic -justificata ? da ! – juridic -nelegalizata? da ! raportul lui heinz blix a fost neterminat – insa conturul acestuia lasa imense dubii asupra seriozitatii lui sadam in jocul paranoid pe care il purta cu americanii respectiv uno .

      2. rasturnarea lui sadam ar fi fost incununata de succes daca bush senior si-ar fi facut in mod legal treaba in primul razboi din golf (irak) si ar fi intrat in bagdad. pe vremurile acele avea bush senior un mandat uno – asadar juridic procedura militara era justificata si legala aproape in unanimitate. in plus sadam poseda bio-chimice- arme . sa nu uitam ca in urma cu vreo 5 ani de la rabufnirea razboiul din golf -daca nu ma insel – israel a avut o actiune militara impotriva irakului distrugandu-le diverse fabrici .

      3. la acest punct trebuie sa iti raspund asa: prin idiotenia infaptuita de ambasadoarea americana in irak care i-a alimentat acel „rambo” sentiment al lui sadam – dandu-i in mod iluzoric de inteles ca invincibil si sprijinit – s-a comis acea dubla culpabilitate. rezultatul este ca nimic nu a fost inteligent in relatia cu sadam.

      4. acest punct il leg stringent la cel de sus . de ce ? sadam a suferit de aceea tipica boala a dictatorilor – insa – in mod deosebit pentru lumea araba – el a fost ateu . a crezut in NIX – care provine de sus . iar irakis ( cu exceptia shiitilor ) nu au fost deosebiti de religiosi – iar pentru caracterul acestui conflict – acuzele i-au fost prezumtiv diminuate -comparativ cu cele aduse iranul indoctrinat .

      fac o intrerupere … revin

    4. la puntul 4.) …in continuare si despre neoconservatorismul acesta – care pentru mine este o notiune… cumva „largita” in forma uzuala intrebuintata – nici macar nu stiu ce ti-as putea raspunde. caci eu nu am o apartenenta politica si al meu colorit ( ma contrazic usor) politic este daca doresti – linia de mijloc … simplu accesibila si din stanga si din dreapta – pe care le consider in mod logic ( ce cuvant simandicos de la mine ) drept extreme – ideea de democratizare in maniera de automatism este deja utopica . iar libertatea emil, trebuie definita pentru anumite popoare si prin urmare invatata precum abecedarul . deci, a sprijinii si motiva acest proces – care este – daaa… in primul rand costisitor celui care initiaza „benevolent” actiunea si desigur si nu in ultimul rand circumstantele atenuante pe care esti obligat sa le acorzi celor pe care ai supui acestui proces – pentru felul in care asimileaza si se adapteaza „libertinului” .

      in final iti spun : un razboi nu poate fi castigat – patout . de ce emil ? atata timp cat victimele pe care le reclami nu vor invia ( stiu idealism , infantilism) si ranile provocate (in sensul larg al cuvantului ) nu vor fi decat cicatrizate si de o parte si de alta . dar sa nu fiu de o jumatate de masura … iti raspund cu fermitate : IMI DORESC CA ACEST RAZBOI SA FIE CASTIGAT DE ALIANTA LUMII CIVILIZATE cat se poate de repede spre a reduce victimele si a ameliora durerea celor care au fost involvati in acest dezastru. dar in primul rand pentru ca acesta metastaza pe nume TERORISM islamist sa nu se extinda si sa acapareze „oraganele” sanatoase.

    5. Intr-adevar, ambasadoarea americana l-a incurajat tacit pe Saddam sa-si puna in aplicare planul de anexare a Kuweitului. Miscare diplomatica proasta. Si intr-adevar, Bush senior a gresit ca nu l-a scos pe Saddam din joc. Miscare tactica justificata, dar proasta strategic. Zic asta pentru ca abia acum, retrospectiv, retinerea lui Bush senior apare drept o eroare cu bataie lunga. La momentul respectiv a fost o decizie dictata de realpolitik. Un fel de „nu te legi la cap cind nu te doare”. Insa, dupa cum s-a aratat in acest caz, aminarea rezolvarii unei probleme inzeceste durerile de cap.

      Retin ca iti doresti ca razboiul irakian sa fie cistigat de lumea civilizata. Deci presupun ca vezi acest razboi american drept un razboi pentru Irak, nu impotriva Irakului. Distinctia e importanta. Din pacate, lumea civilizata (cu citeva exceptii notabile) nu numai ca sta pe margine (ceea ce e ok, din parte-mi) dar huiduieste copios echipa care ii reprezinta interesele. Sau poate ca ma insel… echipa huiduita e adevaratul inamic al intelighentsiei lumii civilizate, iar cea jihadista ii reprezinta interesele.

    6. emma:
      Am si eu citeva completari la raspunsurile lui emil:

      1. Zici:
      „nu pot dansii – impricinatii de la serviciile secrete sa “linseze” ( ce cuvant cu un sens incompatibil cu valorile mele morale ) acesti mai mult sau mai putin raposati dictatori ? …fara a provoca ireparabile traume popoarelor care au fost atat de maltratate?”

      Nu prea inteleg cum poti „linsa” un „raposat dictator”, si nu vad ce are „linsarea”=actul de ucidere spontana a unui/unor persoane de catre o gloata dezlantuita, irationala, cu asasinatul politic, la care cred ca te refereai.
      Raspuns: Nu se mai poate in S.U.A. din 1976, cind Gerald Ford a dat un decret (Executive Order 11905) care interzicea asasinatul politic, in special al conducatorilor politici din alte tari.

      2. Scrii:
      „cat despre obama barack – cetatean american – peste 60 % din populatia isi doreste acel “fresh” in politica . nu are experienta – dar cei versati – o practica ( pe ea- dansa-politica ) rutinat. prea rutinat. eu i-as da o sansa . si imi este cam jena de atata conservatorism.”

      a) In politica nu e ca la piata, unde cumperi spanacul cel mai proaspat, sau ca la bordel, unde tot prospatura iti doresti, daca te tine punga.
      „Rutina”, adica experienta in sistemul politic democratic, al guvernarii (de aia americanii prefera sa aleaga fosti guvernatori de stat ca presedinti) si al compromisurilor de tot felul conteaza enorm cind e reala si nu pe hirtie sau din antecamera puterii, ca a lui Hillary. „Prospatura” Jimmy Carter s-a dovedit un dezastru de pe urma caruia suferim inca.

      b) „prospatura” de dragul „prospaturii” si noutatii/schimbarii fara sa stii ce inseamna asta e ca si cum ai semna un cec in alb. La piata si la bordel marfa e etalata ca s-o vezi si s-o pipai si sa faci o alegere inteligenta. In politica, pe linga imagine, trebuie sa ai si idei viabile, si un program si o filozofie politica–la care Obama e zero taiat.

      c) Obama e la fel de rutinat in politica proasta, adica a minciunii, evaziunii, trasului de sfori si manipularii maselor ca toti ceilalti, inclusiv Hillary. Poate chiar mai mult. Un singur exemplu: si-a inceput campania cu sloganuri fisiite, ca „reconcilierea nationala” in privinta problemelor rasiale, al unitatii nationale, dar s-a dovedit ca mentorul lui „spiritual” si consultant al campaniei e un pastor rasist gretos care-si incita congregatia de la biserica la care Obama mergea de 20 de ani la incantatii anti-americane orgasmice, in predici in care America e de vina pentru tot raul din lume, inclusiv SIDA, creata in laboratoare ale guvernului ca sa distruga oamenii de culoare. Prospatura inocenta Obama s-a eschivat de la un raspuns clar, in pur stil politicianesc, sau a incercat sa o sclade, tot in formula clasic politicianista, de ce s-a inamorat de pastorul asta anti-american si anti-alb, de ce i-a ascultat predicile atita amar de ani, si de ce l-a numit ceva sef in campania lui electorala.

      Obama al tau pute, nu doar miroase, a ipocrizie. Vrea sa fie Presedinte al unei tari multietnice, multirasiale, extrem de diverse pe toate coordonatele la care te poti gindi, inclusiv economic, cultural si istoric, si ce face tipul??? Se duce la San Francisco, in mijlocul unui grup de albi al caror venit acumulat probabil depaseste bugetul Romaniei si Bulgariei, si vorbeste condescendent despre America muncitoare care, zice el, se agata de traditii ca religia si armele de foc si „xenofobie” pentru ca nu au nimic mai bun. Mase de nespalati si needucati. Las’ ca tipul i-a curtat, si ii curteaza pe aceeasi pentru voturi, acum in Indiana, o alta zona de „nesofisticati” care habar n-au ce inseamna „arugula” si cit costa la Whole Foods, un magazin (prost) de produse organice la supra-pret, menit exact pentru cei din clasa sociala a lui Obama.
      Sotii Obama sunt ceea ce se numeste aici „yuppies” = young upperly mobile professionals, adica tipi care s-au ridicat din medii mijlocii sau obscure, cu ajutorul accesului la scoli de elita (Princeton si Harvard) si aspira la mai mare, mult mai mare.
      Negritudinea sotilor Obama n-a fost un obstacol in viata lor; dimpotriva, au profitat de toate beneficiile legilor iesite din miscarea Drepturilor Civile din anii 50-60, inclusiv „actiunea afirmativa” care ii favorizeaza pe negrii cu talent egal sau mai mic decit albii. Madam Obama are un salariu de peste $300.000 pe an pentru o sinecura, un post de „relatii cu publicul” la un spital din Chicago, dar are obrazul sa spuna ca n-a fost niciodata mindra de tara ei pina acum.
      Milioane incearca sa devina americani pentru mult, mult mai putin, sau viseaza la asta.

      „Alesul” tau, „prospatura” Obama e de scoala veche in haine noi.

    7. emma:
      Te citez:

      „la puntul 4.) …in continuare si despre neoconservatorismul acesta – care pentru mine este o notiune… cumva “largita” in forma uzuala intrebuintata – nici macar nu stiu ce ti-as putea raspunde. caci eu nu am o apartenenta politica si al meu colorit ( ma contrazic usor) politic este daca doresti – linia de mijloc … simplu accesibila si din stanga si din dreapta – pe care le consider in mod logic ( ce cuvant simandicos de la mine ) drept extreme – ideea de democratizare in maniera de automatism este deja utopica . iar libertatea emil, trebuie definita pentru anumite popoare si prin urmare invatata precum abecedarul . deci, a sprijinii si motiva acest proces – care este – daaa… in primul rand costisitor celui care initiaza “benevolent” actiunea si desigur si nu in ultimul rand circumstantele atenuante pe care esti obligat sa le acorzi celor pe care ai supui acestui proces – pentru felul in care asimileaza si se adapteaza “libertinului””.

      Cum a zis Nenea Iancu, in „Atmosfera Incarcata”,

      „Cind vine, ma-ntelegi, un guvern ca banditii, fiindca n-are cine sa-l opreasca in tot ce e mai scump, pentru care nu mai exista nici o aparare, fiindca tacem toti, si eu si dumneata si dumnealor…ca niste lasi, fara nimica sacru, ma-ntelegi! fireste ca are sa-si bata joc de poporul intreg…A! dar nu mai merge! Poti dumneatale, ma-ntelegi, sa zimbesti si sa ridici din umeri, parc-ai fi strain…”

      Si mai frumos, in „Situatiunea”:

      „Las’ ca si guvernul…Dumnezeu il stie si pe el, care toate gazetele urla in fiecare zi despre criza ministeriala, pentru ca nu se-mpaca, si numai intrigi si la conservatori si la liberali, in loc sa faca un guvern de coalitie, cu toti barbatii de stat, care sa le zica regele, ma-ntelegi serios: va ordon pentru ca sa limpeziti situatiunea, fiinca asa nu poate ca sa mearga, ca dumneata sa tragi incolo si dumnealui incoace, fiinca, niciodata nu s-a-ntimplat in alte tari…”

      Altcineva a scris scenariul tau.

    8. panseluta , vezi tu, asa se intampla cand ma intelegi gresit . nimic nu ma poate provoca in ceea ce te priveste. orice as spune lumea TA nu are contrast . este o scena alb-negru. politica nu este un indicator pentru al meu EU – deci nu ma indentific ca OM – prin politica. ma intereseaza pentru simplu motiv ca o gasesc drept responsabilitata atata timp cat am pretentii de la ea.
      pe de alta parte , eu ma deosebesc de tine , de felul tau de a gandii , nu numai prin substanta ci – dupa cum aminteam si prin nuante. eu in general sunt o femeie care gandeste pozitiv si selecteaza acest flut de informatii printr-un filtru , intradevar cam individual. dar este al nostru drept, nu-i asa ? in rest eu sunt moderna , emancipata, superficiala ( mda – se mai intampla) insa in general fericita si multumita. nimic din ceea ce se intampla nu poate sa imi darame moralul si sa ma tranforme intr-o nihilista sau cel putin intr-o persoana cu viziuni fataliste.

      daca esti ortodoxa – iti doresc un paste fericit. amen !

    9. PS – OFFTOPIC :

      tentatia de a spune : acesta este ultimul meu comentariu pe blog – a fost pentru fractiune de secunda o adevarata ispita – (irezistibila). ma gandesc insa – pret de cateva zile …poate sfarsitul de saptamana imi este un sfetnic bun – privitor la acest capriciu !

      inca ceva : consumul de hobby-psihologie , poate fi subtituit printr-un push de chocolate – un adevarat aphrodisiac – insa – trebuie sa te trezesti dimineata la ora 6:00 am – si sa alergi o jumatate de ora . nu de alta – doar – unele surplusuri trebuiesc …cum sa spun ? diminuate ? o fi bine? echivalentulul – redusului ( stricta referire la pragmatism ) !

      emma

    10. ba , uite, …instantaneu am descoperit ca lipsa de onestie , manipularea emotionala …tja…ma cam darama. doar ,posed acele „forte”… spre a ma reculege.

    11. Dialogul este important, chiar daca nu suntem de acord chiar in chestiuni fundamentale.
      Imi pare rau ca nu am putut interveni la timp cu comentarii, ce pot adauga este ca s-au spus lucruri foarte interesante.
      Paste Fericit tuturora!

    12. Asasinatul nu rezolva nimic, Emma. Israelul l-a folosit in repetate randuri, taind unul cate unul capetele organizatiilor teroriste cu care se confrunta, dar s-a intamplat ca in basme: tai balaurului un cap si ii rasar doua. Singura utilitate a asasinatelor este haosul temporar in care il arunca pe inamic, nevoit sa isi caute noi lideri. Daca insa nu te folosesti de prilej pentru a-l ataca si distruge definitiv, tot degeaba.

      Regimul Saddam Hussein trebuia doborat inca din timpul primului razboi din Golf. Atunci insa, liderii occidentali aveau alte prioritati, nu lupta impotriva dictatorilor arabi. Daca iti aduci aminte, revoltele din Irak, starnite de americani si aliatii lor, au fost lasate sa se descurce singure. Rezultatul? Siitii si kurzii au fost zdrobiti de Saddam Hussein, iar dictatorul irakian si-a consolidat figura de erou al lumii arabe, cel care i-a infruntat pe occidentali si a castigat. Ateist sau nu, prea putin important atata timp cat avem de a face cu un criminal. Banda saddamist a fost inlocuita de bande de believers? Asta este. Lupu’si schimba blana, dar naravul ba. 🙂

      Joaca de-a inspectia a fost penibila pentru Vest. Intrau inspectorii pe usa, pe cealalta ieseau oamenii lu’ Saddam cu tot ce era mai important. Un adevarat circ care iti spunea ca:
      1. Saddam e un smecheras;
      2. ONU tine cu smecherasii precum Saddam: dictatori belicosi, amatori de genocide si amenintari cu arme de distrugere in masa;
      3. Occidentul, in frunte cu Statele Unite, e lipsit de putere in fata unor smecherasi. „Se poate, baieti!!”

      In acest moment nu imi aduc aminte cine a zis ca there never was a good war or a bad peace. Cert este ca aceasta credinta naiva poarta cu sine distrugerea si suferinta, Emma. Nu stiu daca ai vazut vreodata Spaceballs. Nimic senzational, o comedie plina de tot felul de prostii, ca multe alte comedii, dar in film vei gasi o fraza care ascunde, in spatele formularii tembele, un mare adevar. 🙂

      Dark Helmet: So, Lone Star, now you see that evil will always triumph because good is dumb

      Asa si este. Un exemplu istoric: pacifistii in al doilea razboi mondial. Au tot tras de timp, sperand mereu ca razboiul poate fi evitat si pornind de la ideea ca nu se poate ca ceilalti sa isi doreasca o confruntare militara. Orice om normal incearca sa o evite cu orice pret, nu? Ei bine, nu, cu atat mai mult the bad guys. Ei stiu ca cei buni vor face orice sa evite varsarea de sange si se vor folosi de asta. Rand pe rand, Aliatii au sacrificat Austria (germana, dar nu nazista) si Cehoslovacia, doar-doar Hitler si ai sai vor fi multumiti. A mers?

      In cuvintele lui Winston Churchill,

      Britain and France had to choose between war and dishonor. They chose dishonor. They will have war.

      Pentru mine este clar ca in Irak nu se va putea vorbi vreodata de o democratie. Motivele sunt nenumarate si tin de istorie, religie si cultura, dar chiar si o „democratie turceasca „ este de preferat fostului regim sau tuturor celorlalte regimuri din zona – exceptie facand Israelul si Libanul – si asta face razboiul din Irak extrem de important, atat pentru Occident, cat si – mai ales – pentru cei numiti generic irakieni.

    13. ooo…cher imperialistu` ti-am cazut din nou pe „luneta” ? ma intrebam pe unde umbli ? adica pe unde hoinaresti ? te-ai rarefiat nitel in ultimele saptamani. dar , important este ca ai reaparut. despre „balauri cu trei capete ” mai vorbim noi. si despre restul …razbele . te tin putin pe jaaaar . te superi ? iti promit ca te conversez si te intretin dupa cum iti este pe plac. acum tre` sa plec – dar am vrut – sa iti spun cat de incantata sunt de aparitia ta „razboinica” .

    14. Asa este, am fost cam zgarcit cu mesajele in ultima vreme 😀 . Lipsa de timp, I guess. Am incercat sa mai scriu cate ceva, lasand comentariile pentru alta data. Ironia este ca in urmatoarele saptamani, o sa ma cam limitez la comentarii. Take your time cu raspunsul. Ar fi culmea sa le cer altora sa imi raspunda repede cand mie mi-a luat 5 zile sa scriu cateva randuri. 😆

    15. Imperialistule:

      Hristos a-nviat!
      Ai avut parte de un Paste bun?
      La unii din ai mei se pare ca s-a lasat cu acrimonie in privinta calitatii drobului si a pretului mielului intr-o atmosfera deja neagra cauzata de o „tzeapa” de citeva mii de „euroi” la bizniz.
      Ce vremuri grele… Numai ciinele s-a bucurat de portiile extra de oase.

    16. Adevarat a inviat! 🙂 Nu am nici un motiv sa ma plang: au fost cateva zile in care m-am simtit bine, pacat ca s-au dus si acum it’s back to the drawing board. La filme mai am de lucrat.

      Am asteptat cu sufletul la gura sa ma uit la The Mist, mi-am mai si convins cativa membri ai familiei si rezultatul a fost… dezamagitor. Incepe bine, deraiaza puternic la mijloc (si eu sunt un pesimist cand vine vorba despre oameni, dar cineva ne insulta inteligenta, intr-o maniera deloc originala), isi revine oarecum si apoi la sfarsit face o chestie pe care alta data as fi acceptat-o, dar nu si acum. Adevarat, fear changes everything, asa cum zice si afisul, pana si sfarsitul de doi bani il pot accepta din acest punct de vedere – mai ales in calitate de fan al The Outer Limits -, dar aberatiile pe tema religiei de la mijlocul filmului… well, pretty low. Parca ar fi regizat de Obama. 😆 Nu vi-l recomand.

    17. Imperialistule:

      Suni putin „down”.

      N-am vazut The Mist, si n-am de gind. Imi place Stephen King (nu pot sa nu-mi adcuc aminte ca Mircea Cartarescu il trateaza dispretuitor undeva, in Jurnalul sau, poate pentru ca Mircisor nu poate scrie un dialog sau o schita/povestire autentica asa cum King poate) si-mi placea si The Outer Limits, cind aveam vreme sa citesc multa literatura si sa ma uit la TV.

      Ce-ai zice de o baie de ris inocent cu Stan si Bran dupa atita „frica metafizica”? Eu ii iubesc la nemurire.

    18. Imperialistule:

      Un fel de a subscrie comentariului tau despre pacifismul modern:

      Am un vecin care afiseaza un slogan pe bara din spate a masinii:
      „War is not the answer”.

      De fiecare data cind trec pe linga masina lui imi vine sa-i raspund cu marker rosu (dar ma tin de Constitutia noastra, si nu-mi permit sa atentez la proprietatea altuia):

      „Sometimes it’s the only answer.”

      Daca n-ar fi asa, Europa ar vorbi acum germana obligatoriu, iar minoritatile de tot felul, daca n-ar fi fost eliminate pur si simplu, ar avea statut de clasa a nu stiu cita, platind tribut inzecit ca la musulmani ca sa-i tina pe welfare pe arieni,
      sau ar vorbi rusa obligatoriu, in colectivitati saracite pe tot continentul.

      Ce sa mai zic de trecutul indepartat. Nu mai stiu cine a zis ca, daca inaintarea Islamului in Vest n-ar fi fost oprita la Poitiers, la Lepanto si la Viena, prin forta armelor, am fi toti acum musulmani, si am recita Coranul de dimineata devreme pina seara–idee imposibil de contemplat pentru mine, care abia ma tirasc afara din pat la 8 ca sa ajung la munca la 9. Dar, cind iti cinta muezzinul din minaretul moscheii la 4 sau la 5 inainte de rasaritul soarelui, mai poti dormi? Din cite am auzit, nu se poate.

    19. Am fost putin „down”. Mi-a stricat toata seara. 🙂 Imagineaza-ti un film care incepe bine, se strica pe la mijloc cu critica sa (?) tembela a societatii (domnilor, fara mesaje data viitoare, da???), isi revine la un moment dat si apoi, dupa 120 de minute, se termina intr-un dramatism absolut gratuit. I don’t know, maybe it’s just me si il consider prea destept cand nu este, dar m-a enervat de doua ori si nu ma voi mai uita la el. Culmea e ca as fi putut trece peste sfarsit daca ma scutea de gargara ailalta… dar dupa ce am suportat aiurelile alea, sa mai imi bagi si un astfel de ending? Oh, come on! 😆

      Cu oameni de tipul asta ma confrunt si eu destul de des. Problema e ca nu realizeaza ca ceea ce sustin ei este utopic. Oh, make love, not war! Ar fi frumos, dar in lumea reala nu merge asa. Nu a mers niciodata si nu se pune problema ca vreodata lucrurile sa se schimbe…

    Lasă un comentariu

    Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.