Reforma Stângii trece prin recuperarea comunismului (1)

Învins în alegerile prezidențiale, premierul Victor Ponta și-a schimbat abordarea politică pentru a putea supraviețui congresului PSD din primăvara anului 2015. L-a adus în echipa sa de sforari pe consilierul „onorific” Radu Magdin, un obișnuit al televiziunilor, și a anunțat că „renunță” la doctorat, decizie înlesnită de o Ordonanță de Urgență nemaiîntâlnită. Sfătuit probabil de Magdin, Victor Ponta a venit în întâmpinarea criticilor săi din PSD prin încercarea de a atrage de partea sa pe intelectualii de stânga. Premierul le-a cerut acestora să participe la „schimbarea” Partidului Social Democrat într-un partid cu adevărat „modern” și „european”.

[…] adevarata reformă a stângii românești nu poate veni doar din interiorul PSD! O să îi rog și invit pe intelectualii de stânga (nu atât de zgomotoși sau agresivi ca cei de dreapta – dar nu mai puțin valoroși) să accepte o contribuție ideologică exterioară la demersul atât de necesar care va avea loc anul viitor!

Mă refer nu doar la autorul acestei opinii, Barbu Mateescu, ci la mulți alții care au curajul să-și asume opțiunea ideologică (Ioana Lupea, Costi Rogozanu, Radu Magdin, echipa de la CriticAtac, ș.a.m.d.) !

Sper să accepte această solicitare pe care o fac din convingere, pentru că nu putem să trăim mereu într-o societate în care apartenența mimată la „dreapta” este un fel de religie obligatorie promovată de zeloși fanatici și farisei ridicoli!

Un prim răspuns a venit din partea lui Costi Rogozanu, blogger Vox Publica și parte din conducerea platformei Critic Atac (CA), centru al nostalgicilor comunismului.

Noua Stângă apără comunismul
Nominalizat direct, dar și ca parte a echipei CA, printre intelectualii de stânga din România, Costi Rogozanu s-a dovedit mai puțin politicos ca în interviul compătimitor pe care i l-a luat de curând liderului PSD. Simțind că se află într-o poziție mai favorabilă decât cea în care se găsește prim-ministrul, s-a folosit de ocazie pentru a-i cere lui Victor Ponta să refuze preluarea anticomunismului. El l-a acuzat pe liderul PSD că a susținut politici „de dreapta” și oferă respectabilitate unui „text care perpetuează […] saturnalii ale anticomunismului fără efect”.

Vina președintelui PSD o constituie nu fantasmagorica guvernare de dreapta, ci trimiterea făcută la un articol scris de sociologul Barbu Mateescu, Fals discurs al lui Victor Ponta la învestire. Respectivul text este un discurs imaginar în care un Ponta luminat declară că PSD trebuie își asume greșelile care l-au adus în punctul de a fi perceput ca un partid al comuniștilor și corupților. Premierului trebuie să îi fi plăcut în mod deosebit ideea lui Mateescu, din moment ce a popularizat articolul întocmai pe pagina sa oficială de Facebook. E lesne de înțeles de ce: discursul imaginar s-a potrivit ca o mănușă disputei pe care o are cu adversarii din PSD. După pierderea alegerilor prezidențiale, prim-ministrul României a încercat să fugă de răspundere punând înfrângerea pe seama rolului jucat de Ion Iliescu în istoria țării și pe perceperea Partidului Social Democrat ca forță politică a foștilor comuniști. Atragerea de partea sa a unor intelectuali de stânga ar fi fost exact ce îi trebuia pentru a închide gura criticilor săi.

Costi Rogozanu, „intelectual de stânga.”

Costi Rogozanu, „intelectual de stânga.”

Războiul fratricid din PSD nu îl interesează însă pe Rogozanu. Fost editor al volumului Iluzia anticomunismului, o critică revanșardă a raportului de condamnare a comunismului pregătit de comisia Tismăneanu, acesta vede în respingerea comunismului o concesie contraproductivă pentru cauza Stângii în România. Conform lui Rogozanu, experiența din anii 1947 – 1989 este folosită de dreapta capitalistă și „conservatoare” pentru a arunca în derizoriu revendicările sociale legitime ale Stângii, de la solicitarea unor salarii mai mari până la taxarea progresivă. Concluzia sa este că trebuie evitată cu orice preț condamnarea regimului comunist din România și a crimelor sale pentru a nu mai da apă la moară anticomuniștilor de dreapta.

Rogozanu a subliniat totodată că „o Românie plină de discriminări, inegalitate, abuz privat, abuz de stat şi multă-multă propagandă conservatoare mascată în europenism şi proamericanism” nu va putea fi schimbată fără regândirea completă a Stângii. Reforma stângii prespune respingerea metodică a acelorași „vechi marote” ale Dreptei între care se află și anticomunismul. Pentru a fi mai convingător, bloggerul a amintit că partidele europene, fie ele fost-comuniste sau chiar de extremă stânga, nu se rușinează de principiile pe care le-au susținut sau le mai apără încă. Rogozanu a opus social-democraților europeni pe noii radicali din Podemos (Spania) și Syriza (Grecia), recomandând PSD să învețe de la Critic Atac, Gazeta de Artă Politică (GAP), Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire (FCDL) și alte organizații marxiste.

Câteva zile mai târziu, a fost publicat și răspunsul final al Critic Atac la apelul lansat de „primul ministru”* (sic!) Victor Ponta. În mesajul adresat premierului, CA se proclamă „independent” față de partidele politice românești, își reafirmă menirea de a contribui la „necesara reformă a stângii românești și, implicat la înnoirea PSD” și îi invită pe social-democrați să treacă la studierea materialelor publicate pe site-ul său. Echipa condusă de Vasile Ernu și Costi Rogozanu regretă totodată că social-democrația „în acel sens clasic” ar fi ajuns „sinonimul radicalismului politic și social” și acuză încă o dată PSD că oferă „prea puține motive” pentru a putea fi considerat ca aparținând stângii. Redacția CA își exprimă și îngrijorarea că „asumarea exclusivă a riscurilor de către stânga independentă” ar putea avea consecințe grave în lipsa unei colaborări eficiente cu un partid cu adevărat dornic de schimbare.

* Grupul Critic Atac se consideră o unitate de elită a intelectualității românești. Ironic, redacția nu a învățat nici măcar până acum că expresia corectă este „prim-ministrul” și nu „primul ministru”. Toți facem greșeli, dar nu toți ne pretindem a fi „intelectuali”, fie și de stânga.

În România, realitatea este de dreapta
Aproape nimic din ceea ce afirmă Rogozanu despre cele petrecute în România nu este adevărat. Viclean, Rogozanu a legat bătăliile politice ale Stângii de „depolitizarea trecutului”, un demers aparent onorabil. În realitate, nu este nimic onorabil în ceea ce propune bloggerul Critic Atac. Pentru Stânga, cuvintele au un cu totul alt sens decât cel consacrat de limba vorbită. Prin „depolitizarea trecutului” Rogozanu propune renunțarea la paradigma anticomunistă care domină studiul comunismului românesc.

O privire „obiectivă” asupra regimului comunist ar fi o abordare „tehnică” axată nu pe crimele regimului și mecanismul care îl menține în viață, ci pe meritele sale – pe „înțelegerea” comunismului și recunoașterea realizărilor sale „economice și sociale”. Noua abordare ar urma să treacă dincolo de facila condamnare prin „tone de memoriale și coruri de bocitoare”. Ea ar folosi „ceva știință umanistă de modă veche” pentru a da tinerilor posibilitatea de a „înțelege” trecutul recent al țării fără a-l mai condamna. Astfel, noile studii dedicate comunismului vor conține explicații despre „cum s-au făurit anii prosperi din deceniile 7-8 şi cum s-a ajuns la austeritatea din deceniul 9, cum au fost torturaţi oameni în închisori, cum s-au petrecut schimbările în bine din viaţa unei mari felii din populaţie, cum a picat totul” și mai puține informații despre desfigurarea României.

Contează mai puțin că deceniile 7 și 8 nu au fost atât de prospere pe cât lasă să se înțeleagă Rogozanu. Este aproape irelevant că „austeritate” nu este un termen potrivit pentru a evalua economia ceaușistă a anilor ’80. Tot ceea ce este important este că ideile au consecințe, după cum după cum bine observa conservatorul american Richard Weaver. Este important de știut cum au fost torturați cei închiși în lagărele comuniste și de ce comunismul românesc a funcționat astfel, dar la fel de importantă este aflarea motivelor care au fost în spatele crimelor, torturilor și terorii regimului comunist.

Privind bilanțul național-socialismului (nazismului) și bolșevismului, devine limpede importanța politică și istorică a condamnării regimului, precum și nevoia unora de a o ignora. Stânga din România refuză să își asume vina pentru trecutul roșu al țării. Intim pătrunsă de ideile nobile și corecte ale comunismului, stânga intelectuală nu simte nici un motiv pentru a se disocia de ele. Direct legată de eșaloanele secunde din Partidul Comunist Român și structurile Securității, stânga de partid privește cu recunoștință la regimul comunist care a condus țara mai bine de 40 de ani. Știe prea bine că fără exterminările din comunism nu ar fi reușit niciodată să stăpânească atât de bine țara. Structura socială a fost fisurată iremediabil, categorii întregi de populație au ajuns dependente de ajutoarele de stat și modelul economic permite clasei politice un control eficient al banilor și oferă posibilitatea de a le schimba cu ușurință destinația.

Rogozanu exagerează în tentativa de a lega discriminările și abuzurile din România cu capitalismul. În realitate, acestea sunt intim legate de regimul comunist. Sub minciuna că luptă pentru eliminarea inegalităților economice și sociale, tovarășii din România au exterminat clase sociale „dușmane” și au instituit o diferențiere totală între ei și restul populației.

Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, 1948.

Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu, 1948.

Nomenklatura, elita roșie ajunsă la putere de tancurile sovietice, a transformat forța politică a Partidului Unic în imunitate în fața legii și a normelor sociale. În societatea comunistă multilateral-dezvoltată, PCR domnea peste o adevărată ierarhie a umilințelor. Funcționarul atotputernic, imposibil de pedepsit pentru lipsa de profesionalism sau corupție, a fost, alături de aparatcik, unul din simbolurile sistemului comunist.

Este aproape inutil să menționez că „propaganda conservatoare mascată în europenism și proamericanism”, cea care îl revoltă pe Rogozanu, lipsește cu desăvârșire din viața politică și culturală românească. Dacă în România putem regăsi entuziasm socialist și liberal pentru Uniunea Europeană, este clar că nu întâlnim nicăieri propagandă „conservatoare” pentru integrarea în federația europeană. Nu avem conservatori, cu atât mai puțin conservatori proamericani. De fapt, ceea ce Costi Rogozanu și Critic Atac înțeleg prin „proamericanism” este refuzul de a înlocui parteneriatul strategic american cu o relație „de tip nou” cu Rusia și China.

În sfârșit, teama Critic Atac de a se asocia „reformei” din PSD este cel puțin curioasă. Site-ul CA este un pol antioccidental, antinațional, antiamerican, antiisraelian, anticreștin, anticapitalist și prorus din mediul online românesc. Pentru meritele sale în articularea unor poziții favorabile Rusiei, Vasile Ernu, unul dintre liderii cei mai importanți ai grupului, a fost inclus de Aleksandr Dughin, binecunoscutul ideolog al eurasianismului, pe o listă de potențiali colaboratori ai propagandei ruse. Pe lângă el mai puteau fi adăugați cu ușurință numeroși alți membri ai CA, la fel de critici la adresa Occidentului și la fel de înțelegători față de ambițiile imperiale moscovite.

Grupul CA militează pentru căsătorii între persoane de același sex, vede familia ca instituție „burgheză” în care femeia este o victimă a toanelor bărbatului, cere desființarea „statului imperialist” România, consideră moldovenii un popor distinct de cel român, acuză de rasism pe oponenții corectitudinii politice, incită la violență împotriva dușmanilor de clasă și ideologie. În aceste condiții, mai degrabă PSD ar avea de pierdut de pe urma cooperării cu roșii conduși de Ernu și Rogozanu, în nici un caz echipa Critic Atac, aflată de la bun început în război deschis cu societatea românească.

(va continua)

The following two tabs change content below.
„By accepting punishment, not for any sins, but for our virtues, we betrayed our code and made theirs possible. [...] Theirs is the morality of kidnappers. They use your love of virtue as a hostage. [...] Your enemies are destroying you by means of your own power. Your generosity and your endurance are their only tools. Your unrequited rectitude is the only hold they have upon you. They know it. You don't. The day when you'll discover it is the only thing they dread. You must learn to understand them. You won't be free of them, until you do.” - Francisco D'Anconia (Atlas Shrugged - Ayn Rand, p. 619)

16 gânduri despre “Reforma Stângii trece prin recuperarea comunismului (1)

  1. Platforma Critic Atac este un proiect inspirat din tenebrele KGB. E un proiect mai larg cu branse in mai multe tari foste comuniste. Face parte din Razboiul de Propaganda dus de Putin contra Occidentului si Lumii civilizate si democratice in general. Rogozanu si Ernu sunt tradatori de tara si agenti ai propagandei lui Putin. Ponta se va „arde” daca se aliaza cu acest grupuscul. Cred ca FSBeii vor face 2 aripi. Una sa preia tineretul si una cu batranii pensionari. Oricum 2015 vor mai apare partide pe stanga ruseasca. Cumva asa au procedat in Basarabia unde se poarta ca pe un poligon de incercare.

  2. Stanga europeana a trebuit la un momenta dat sa-l avorteze pe Stalin si sa ia distanta de sovietici (discursul secret al lui Hrusciov, revolutia maghiara, Soljenitan). N-a avut incotro, era prea obscen. Au dat-o pe tiermondism, denuntarea imperialismului american, pacifism fatarnic, Castro si alte marote. Noua stanga romaneasca nu pare dispusa sa atace problema stalinismului, pentru ca asta a fost in Romania, stalinism pur la Gheorghiu Dej si cu ceva inovatii stilistice (in rau, comunismul dinastic, protocronismul) la Ceausescu, deci, „noua ” o fi, dar modernizata si europeana, ba. Ponta, care a vorbit, in stilul lui superficial, fireste, de crimele comunismului, e ultra-reformist fata de astia. In fapt, toata miscarea cu invitatia lui Ponta catre astia nu tine de fapt de reforma, e o alta miscare pur de imagine, in traditia spoielilor PSD-iste. Au calculat ca astia ar fi utili sa dea un fason de intelectualism si cool pe care sa-l prizeze tinerii (sau mosii care se cred tineri, o specie interesanta in ridicolul ei) snobi, PSD-ul e acum receptat ca partidul grobienilor.
    Jalnic cum se preteaza la reluarea unor mituri stupide, gen „bunastarea din anii ’70” , o aiureala fireste, deceniul ala a aratat cvasi-suportabil doar prin contrast cu anii ’80. Oricum, s-a trait „bine” pe veresie, am trait „rau” dupa aia ca sa achitam nota de plata. In 1981 Romania a intrat in incetare de plati pe imprumuturile pe care le contractaseram la bancile vestice, cand inca mai aveam trecere. Sunt in corelatie, trebuie sa fii necinstit rau sa n-o observi, exista o singura era Ceausescu.

  3. Un articol despre stanga academica din SUA/EU si nu numai:

    http://www.worldsecuritynetwor.....evelopment

    „Smith : Robert Reich, Ralph Nader, Robert Cutner, Ralph Neas, almost every college professor in the US. There is a new generation. The intellectual class in America is ninety/ninety five percent leftist, socialist, because their class interest is socialist. That’s true in Europe. That’s true in the US. The scribbling, chattering class around the world is the primary enemy of freedom.”

  4. Da, Victor Ponta nu are vrea nici o reforma in PSD. Nu e nici macar anticomunist. Sa ne aducem aminte de tricourile cu Guevara, sapca maoista si declaratiile recente privind Partidul Comunist din Republica Populara Chineza. Ponta este orice, numai un anticomunist nu. Ce e haios este ca pana si ipocrizia acestui mitoman a starnit reactii adverse in randul Critic Atac. Pentru Rogozanu si Ernu, chiar si un discurs anticomunist ipocrit este rau pentru ca le strica apele. Cum sa mai faci Stanga a la Syriza si Podemos cand ai in fata anticomunismul? Este imposibil, de aceea si trebuie sa distrugi orice forma de opozitie sustinuta la ideologia comunista. Chiar aici, intr-o tara care a suferit enorm de pe urma comunismului.

    Ceea ce spui, Iulian, este corect. Nu m-am gandit sa pun problema atat de clar, poate ar fi trebuit. Anii 70 sunt decenti in raport cu anii 80. Atat si nimic mai mult. Comunismul nostru nu a fost o epoca a bunastarii – nu avea cum. Un sistem economic si social ultracentralizat, construit pe baze atat de proaste, nu poate crea bunastare, doar mima – si asta numai prin exproprierea claselor dusmane (lupta de clasa), furt de tehnologie (spionaj economic) si bani imprumutati de la altii.

    Bill, Germania are o slabiciune fata de Rusia. Radacinile acestei slabiciuni trebuie sa fie multiple. Pe de o parte avem simpatia straveche a stangii socialiste pentru Rusia, pe de alta parte avem o tara dependenta economic de importurile de gaz, locuita de un popor invatat – conditionat – sa urasca orice forma de confruntare. Cand obiectivul educatiei nationale este formarea unor oameni prin excelenta pacifisti, rezultatul nu poate fi decat dezastruos. Se vede prea bine: de ce sa ne certam cu rusii? de ce sa riscam un razboi? Mai bine sa se duca dracului Ucraina si sa ii dam lui Putin ce vrea. Poate se opreste. Poate. Daca nu, ii dam si alta data.

  5. Daniel, interesant interviu! Pasajele astea mi-au atras atentia.

    Smith: […] But some intellectuals look up from their scribblings and say: ” Wait, if we are so moral and good and smart, why are we not rich, like the entrepreneurial brother? ” Envious intellectuals promote reforms and social engagement. They say : ” We are not poor because we are stupid. The entrepreneurs are rich because they are exploiting something – the planet, the women, the third world. Their gains are not legitimate gains. They are ill-gotten gains. The rich are rich because the poor become poorer and we got to bring justice to the world. ” So they feel psychologically superior and reason : ” We are not immoral like our money-grabbing capitalist friends „. To bring justice to the world, they argue for reforms, for governments and institutions to come in and create balance, to take away the powers of capitalism, to regulate the business community. Intellectuals get psychological advantages, and they get economic advantages, to suppress freedom. Where are you going to get when the brilliant, self-serving moral individuals supervise a new world order ? The outcome will be a mandarinate society. The intellectuals become the mandarins of the modern administrative state. Joseph Schumpeter argued that capitalism would fail. Capitalism would create the intellectual class. The intellectual class, driven by envy and greed, would create the modern regulatory statist society, which would empower it to further suppress freedom.

    Who are the current leaders of the leftist intelligentsia in the US ?

    Smith : Robert Reich, Ralph Nader, Robert Cutner, Ralph Neas, almost every college professor in the US. There is a new generation. The intellectual class in America is ninety/ninety five percent leftist, socialist, because their class interest is socialist. That’s true in Europe. That’s true in the US. The scribbling, chattering class around the world is the primary enemy of freedom. This was Schumpeter’s argument : that the intellectual class would undermine the moral legitimacy of capitalism. Without moral legitimacy, no system can survive. So capitalism would create its own destructive forces. We are pretty far along the line. The thing is – we conservatives are intellectuals too. The renaissance of the classical liberal movement represents an interesting phenomenon, which I don’t fully understand : we are enemies of our class. We are class treators. I’d be better off, economically at least, if I believed in the statist philosophy, because the mandarinate society does very well by the mandarins. The goal of the intellectual mandarins is to create a mandarinate world where everything is harmonized and done by the elite for the good of the poor.

    […]

    Smith : Wildavsky argued that there are four values that capture much of the political process : individualism, hierarchy, egalitarianism, fatalism. Fatalism is a non active political view : ” there is nothing you can do about the world, it is going to happen one way or the other, it is all inevitable, it doesn’t matter, it may be good, it may be bad, live with it „. These are the attitudes of many people in many countries, but of course in most developing world countries where it looks hopeless to try and affect the political future. If you get gold, you get rich, if you get hit, you are dead ; there is nothing in between.

    The other three values, though, individualism, hierarchy and egalitarianism, are politically relevant variables. Individualism is a classic American viewpoint : ” I run my own world, I am the captain of my ship, I make my own rules, leave me alone, get out of my life, let me run my world. ” Freedom is the major criterion for the individualist class.

    The second class is hierarchy : ” What do the experts say ? What does tradition say ? What do my religious values say ? ” Hierarchy looks to a natural ordering of society and adopts or fails to adopt, depending on whether they believe the resource is or isn’t likely to be utilized. Hierarchy’s major value is order. Europeans tend to be much more hierarchical than Americans do. They historically accept authority more than Americans do. The change force that has been around in changing America and changing Europe is egalitarianism. Egalitarianism focuses on justice, fairness : ” What about the little person, the person left behind ? ” These values, we all have to some extent, but in societies they tend to be dominant. Americans tend to be more individualist and less hierarchic than Europeans. Those would change the flavor. But egalitarianism, in many ways, is a dominant value of a world that is more free than it once was, and more orderly than it once was – the developed world. Egalitarianism becomes an emerging value. It is not per se antifreedom, but freedom isn’t its highest value : justice is its highest value.

  6. About the closing sentence in the quote above: the highest value in the islamic world is not freedom either, it’s justice too. The islamic world has never valued freedom. Actually, the concept of freedom in the western sense never developed in the islamic world; it was imported in the Ottoman empire in the 19th century by „the young Turks”, but only used in a very limited way, just enough to inject some dynamism in the ossified socio-political structure of the dying empire. And the backlash has been fierce ever since. Anyway, I find it telling that the modern western intellectual tradition (starting with the Enlightenment) has been running on a convergence course with traditional islam: Justice over Freedom. It’s a fallacy, of course: Justice and Freedom can go along together, but that would place Justice in a different context, which would not favor the ascendancy of the intellectual mandarins of the West… or the undisputed rule of the imams in the Middle-East. There is a convergence going on, and both Justice and Freedom are on the losing side.

  7. @Emil #8: Ca veni vorba de Islam (sorry daca e offtopic! desi Islam-ul si comunismul au multe puncte in comun), presedintele Egiptului a zis de curind asta:

    „I am referring here to the religious clerics. We have to think hard about what we are facing—and I have, in fact, addressed this topic a couple of times before. It’s inconceivable that the thinking that we hold most sacred should cause the entire umma to be a source of anxiety, danger, killing and destruction for the rest of the world. Impossible!
    That thinking—I am not saying „religion” but „thinking”—that corpus of texts and ideas that we have sacralized over the years, to the point that departing from them has become almost impossible, is antagonizing the entire world. It’s antagonizing the entire world!
    Is it possible that 1.6 billion people should want to kill the rest of the world’s inhabitants—that is 7 billion—so that they themselves may live? Impossible!
    I am saying these words here at Al Azhar, before this assembly of scholars and ulema—Allah Almighty be witness to your truth on Judgment Day concerning that which I’m talking about now.
    All this that I am telling you, you cannot feel it if you remain trapped within this mindset. You need to step outside of yourselves to be able to observe it and reflect on it it from a more enlightened perspective.
    I say and repeat again that we are in need of a religious revolution. You, imams, are responsible before Allah. The entire world, I say it again, the entire world is waiting for your next move… because this umma is being torn, it is being destroyed, it is being lost—and it is being lost by our own hands.”

    Deci mai exista si voices of reason care vad pericolul. Ce nu indrazneste sa spuna sau poate nici macar nu gindeste Stinga din Vest, uite ca a spus-o Sissi. Si inca in fata unei audiente pline de barbosi cu turbane 🙂

  8. De jos in sus pe pagina: lui DanC: fain citatul din Sissi. Asta inseamna ca actualul presedinte al Egiptului va impune o reforma, sau cel putin va incerca o reforma a societatii civile egiptene. Cred… Cu mult inaintea lui, Cristopher Hitchens in ultima dezbatere pe care a avut-o la NY cu T. Ramadan, a spus acelasi lucru:

    https://www.youtube.com/watch?v=24J3Y0mtWZU

    In mod paradoxal in Europa si SUA asistam la o imixtiune a politicului (a stangii) in problemele justitiei si invatamantului: legalizarea imigrantilor ilegali in pofida legii federale, instigarea la violenta impotriva justitiei (Fergussson, NYC), incercarea de a impune acel „common core”. etc. E la fel de paradoxal sa vedem in Romania amabasadori ai SUA care insista, pe buna dreptate, asupra separarii puterilor in stat, in timp ce presedintele care i-a numit in functie si partidul lor face taman pe dos acasa… Go figure out..

    lui VladM. Imi pare bine ca arricolul a starnit interes. Aseara ascultam unul dintre talk-show-urile care sunt cu adevarat interesante (Jon Bachelor Show in fiecare seara de la 9 la 12 pm EST pe 77 WABC : http://johnbatchelorshow.com/schedules). S-a ivit o discutie foarte interesanta despre posibilitatea de a invata capitalismul si democratia. Raspunsul invitatului era da si nu. democratia si capitalismul pot fi descrise dar necesita o atitutdine morala si cognitiva speciala.. Asta ar putea deveni o tema de dezbatere interesanta pe blogul vostru in sensul in care multa lume nu intelege „mecanismele psihologice” care stau la baza democratiei iar discutiile se consuma repede in rafuieli strict ideologice..

  9. @Daniel: Multumesc.

    Iaca, din pacate a devenit chiar foarte „on topic” Islam-ul. Iarasi. Cu „atacul” din Paris.

    Sa vedem cit timp au sa se rasuceasca toti political-corectii cu explicatii. Orice, numai nu elefantul din camera.

  10. Adevarat, azi dimineata am citit stirile si am ramas ingrozit, desi deloc suprins, sa vad in orasul unde studiasem odata, orarea. traind acum intr-un oras unde orori mult mai mari s-au produs de pe urma aceleasi religii.. Nu sunt surprins: din cate cunosc Parisul mi se parea chiar nefiresc ca asa ceva nu s-a petrecut cu mult inainte… Hollande, acest incolor si inodor, a dat deja tonul politicii corecte: „sa raspundem prin unitate si solidaritate” , iar cultele religioase, inclusiv Islamul francez, se detaseaza de… Solutia pe termen lung este una si aceeasi care o stim cu totii…

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.