Sondajele din Grecia dau Syriza drept cel mai probabil câștigător al alegerilor parlamentare din 25 ianuarie. Deși mai sunt încă mulți cetățeni greci care nu au hotărât până acum cu cine vor vota, se pare că extremiștii de stânga au mărit diferența pe care o aveau în raport cu partidul dreptei, Noua Democrație, condus de premierul Antonis Samarras. Dacă lucrurile rămân neschimbate, Alexis Tsipras, liderul Syrizei, are șanse mari să ajungă la conducerea țării. Totul depinde de negocierile postelectorale cu vechii comuniștii din KKE și centriștii din To Potami.

Un lucru este sigur: comunismul revine în forță în Grecia. Și în Spania se pregătește renașterea sa electorală cu ajutorul Podemos, un partid născut din radicalismul roșu al mișcării Indignados. Există grupuri care lucrează la recuperarea sa în România. Suntem obligați să ne îndreptăm privirea spre unul dintre ele și să vedem ce găsește atât de interesant la extremiștii de stânga din Grecia și Spania.

„Înainte!” în trecut

În replica dată lui Victor Ponta, Costi Rogozanu, unul dintre liderii platformei comuniste Critic Atac, a dat ca exemple demne de urmat pe Syriza (Grecia) sau Podemos (Spania), pretinzând că aceste partide nu ar fi alcătuite din „radicali periculoşi”. E o minciună care spune foarte multe despre extremismul politic al Critic Atac și radicalismul celor care gravitează în jurul grupului. Forțele progresiste pe care le recomandă sunt mai legate de comunismul sovietic decât de social-democrația europeană.

Atât Syriza, cât și Podemos sunt ferm integrate în Noua Stângă europeană și acționează vizibil la extrema politicii. Ridicarea lor electorală a avut loc pe fondul deziluziei alegătorilor Stângii față de partidele socialiste și comuniste tradiționale, afectate de criza economică din UE. Neputând să își schimbe orientarea ideologică, aceștia și-au transferat sprijinul acelor forțe de stânga care se declară dispuse să le garanteze existența statului social și eventual extinderea sa.

Spre deosebire de vechii stângiști, cu o experiență a guvernării și o minte capabilă să înțeleagă cât de cât limitele sistemului socialist, Syriza și Podemos promit perpetuarea la nesfârșit a sistemului asistențialist care există în prezent. Soluțiile oferite sunt din arsenalul luptei de clasă: combaterea inegalităților prin impozite uriașe pentru cei care „au prea mult”, penalizarea băncilor „hrăpărețe”, naționalizarea companiilor private etc. Nu este nimic moderat în ceea ce doresc și apără cele două partide politice recomandate de Critic Atac.

Alexis Tsipras, liderul coaliției Syriza.
Alexis Tsipras, liderul coaliției Syriza.

Syriza, abrevierea de la Synaspismós Rizospastikís Aristerás, Coaliția Stângii Radicale, s-a născut dintr-o alianță de nu mai puțin de 17 partide socialiste, comuniste și ecologiste grecești. Programul său politic publicat în 2012 includea taxarea cu 75% a tuturor averilor care depășesc 500.000 de euro; taxe pe tranzacțiile financiare și bunurile „de lux”; naționalizarea băncilor; naționalizarea spitalelor private; asistență medicală „gratuită”; subvenționarea cu până la 30% a împrumuturilor contractate de persoane care nu-și pot permite plata lor; depenalizarea consumului de droguri; investiții de stat în energie „verde”; înlesnirea reunirii familiilor de imigranți prin aducerea în Grecia a rudelor celor aflați deja acolo; dezarmarea forțelor de ordine; subfinanțarea „drastică” a armatei; închiderea bazelor militare străine din Grecia; retragerea țării din NATO; anularea cooperării militare cu Israelul, sprijin pentru înființarea statului palestinian și multe asemenea idei. „Syriza vine cu o propunere serioasă” – o singură problemă: propunerii serioase i se spune comunism.

Pablo Iglesias (dreapta), secretarul genera al Podemos, vorbind la o conferință organizată de Uniunea Tineretului Comunist din Spania.
Pablo Iglesias (dreapta), secretarul genera al Podemos, vorbind la o conferință organizată de Uniunea Tineretului Comunist din Spania.

Podemos își trage rădăcinile din mișcarea Indignados a Spaniei și propune idei la fel de „moderate” precum cele promovate de confrații greci din Syriza: anularea reducerilor bugetare; anularea tuturor privatizărilor și desfacerea contractelor de privatizare în educație, sănătate, transport și alte domenii „de interes public”; naționalizarea băncilor private; „reconversie ecologică a economiei” prin naționalizarea companiilor de energie; deposedarea actorilor economici de sistemul de producție și distribuire a mâncării și lăsarea sa pe mâinile „poporului care produce” suveran și autonom în raport cu piața internațională; susținere pentru separatismul catalan și scoțian; lupta împotriva „discriminării” și a „homofobiei”; apărarea tuturor formelor de „orientare” și „identitate” sexuală; renunțarea la legile care reglementează imigrația; anularea distincțiilor legale între cetățenii spanioli și străini; părăsirea NATO și opoziția față de orice conflict militar etc. Sună cunoscut?

Un conflict mai vechi

Europa și-a ridicat nivelul de trai prin lege și ordine (stat de drept), muncă și credință, adică prin ceea ce un intelectual stângist numește cu dispreț „avans capitalist necontrolat”. Capitalismul a construit atât de multe în Europa că Stânga lucrează de sute de ani ca să pună totul pe butuci și încă nu a reușit să își ducă misiunea la bun sfârșit.

„Succesul” guvernărilor de stânga este vizibil cu ochiul liber. Marile sale realizări economice se reduc la încercarea disperată de a scoate bani și din piatra seacă prin extinderea taxării. Tentativele de cârpire a statului asistențial, condamnate de Rogozanu ca „soluții conservatoare”, sunt încercările sale ridicole de a menține în viață un sistem economic și social condamnat încă din naștere. Falimentul economic este însoțit pretutindeni, dacă nu cumva este chiar precedat, de crearea unor uriașe falii în societate. Atragerea masivă de imigranți străini – adesea fără cunoștințe elementare de limbă, nepregătiți și lipsiți de dorința de a se integra în societate -, șubrezirea legăturilor de familie prin încurajarea dependenței de stat și instigarea la conflict de clasă, sexe și rasă/ etnie sunt parte a unei moșteniri cu care Stânga europeană nu se poate lăuda.

Dacă Syriza și Podemos ar putea să își aplice programele „vizionare” care încântă grupurile procomuniste din România, statele europene s-ar prăbuși în mai puțin de un deceniu. Falimentul economic și societal l-ar putea egala pe cel lăsat în urmă de căderea Uniunii Sovietice, o altă întrupare a „adevăratului” socialism. Dar asta nu contează pentru proprii noștri comuniști. Ei văd în Syriza și Podemos o rețetă de aplicat în România.

Datoria de a te opune

În pragul comemorării a 25 de ani de la Revoluția anticomunistă din decembrie 1989, filozoful Horia-Roman Patapievici a dat un interviu pentru Gândul. Întrebat fiind despre perpetuarea ideilor comuniste în România epoca postdecembristă, fizicianul român a pus fenomenul pe seama asimetriei de claritate morală care poate fi cu ușurință identificată în dezbaterea despre comunism. Dacă național-socialismul (nazismul) este pe drept condamnat ca o ideologie și un regim criminal, comunismul beneficiază în continuare de justificări și laude, a atras atenția Patapievici. Dintre numeroasele grupări de stânga implicate în reinterpretarea comunismului, el a nominalizat două, platformele Critic Atac și Vox Publica.

Când nu înţelegi, ori refuzi să admiţi caracterul criminal al comunismului şi să te faci că victimele lui sunt mai degrabă întâmplătoare, ori produse din greşeală, ori cumva victime necesare pe calea modernizării unor societăţi înapoiate, în acest moment nu dobândeşti claritatea morală în privinţa unui lucru care este rău. Pentru că trebuie să ne înţelegem atunci când oamenii sunt ucişi este un lucru rău. Atunci când principiul justiţiei comuniste încorporează tortura şi degradarea oamenilor care sunt supuşi detenţiilor, condamnărilor, atunci lucrul este rău. Tortura este rea, crima este rea. Alungarea oamenilor de pe proprietatea lor este un lucru rău, confiscarea bunurilor este un lucru rău. A nu înţelege acest lucru ori a refuza sa-l admiţi este lipsă de claritate morală, este un viciu.

[…]

Dacă staţi de vorbă cu unii ca Vasile Ernu, cu Costi Rogozanu, cu oamenii care gestionează Critic Atac sau Vox Publica, o să vedeţi enormităţi incredibile, care ţin de lipsa de claritate morală în privinţa principiilor comunismului. Semnul public cel mai clar este asimetria de judecată în privinţa folosirii simbolurilor comuniste sau naziste. Şi asta provine din asimetria de claritate morală. […] Nu e legitim să invoci împotriva capitalismului o critică fascistă a lui, nimeni nu face asta. Dar toată lumea acceptă critica comunistă făcută capitalismului. Asta este lipsă de claritate morală.

Economia falimentară, umilințele, crimele, teroarea și limbajul dublu impuse de politica monstruoasă a comunismului sunt ocultate de acești noi stângiști care vor să imite Syriza și Podemos. În ciuda opoziției pretinse față de anumite idei ale Vechii Stângi, structura de bază a rămas aceeași. Ura față de capitalism și dușmanii de clasă este la fel de vie printre ei cum era printre soldații Vechii Stângi, diferă doar discursul. Apelul nu mai este către muncitorimea vremurilor de altă dată, ci către noul proletariat. La construirea noii lumi sunt chemate acum minoritățile naționale și sexuale, pretinse victime ale aceluiași capitalism patriarhal, rasist, bigot și criminal care vreme de secole i-ar fi chinuit pe muncitori.

Soluția? Violența. Inițial, de limbaj. Dar după cum știm din experiența comunistă, violența de limbaj aduce cu sine violența fizică. Înainte de a fi deposedați de bunuri și trimiși în lagărele de exterminare, „culacii” și membrii „burghezo-moșierimii” au fost mai întâi denunțați ca „inamici ai poporului” și amenințați că vor plăti pentru „crimele” lor.

Înțelegerea cerută pentru regimul din perioada 1947-1989, atacurile la adresa intelectualilor anticomuniști și calomniile la adresa adversarilor de idei sunt parte a unei strategii de recuperare a comunismului. Noul revizionism istoric a înțeles că ostilitatea față de comunism rămâne cea mai solidă barieră în fața reinstituirii socialismului ca principiu de guvernare. Prin urmare, marginalizarea anticomunismului este primul pas spre recuperarea principiilor comuniste și refolosirea lor de Noua Stângă.

Grecia, justiție socială în varianta Noii Stângi: haos, violență, ură.
Grecia, justiție socială în varianta Noii Stângi: haos, violență de clasă, ură

Cei care nu au uitat grozăviile trecutului au datoria de a veghea la menținerea anticomunismului între orientările politice onorabile. Ideologia comunistă a pierdut și nenorocit destule vieți în întreaga lume, nu doar în România. Nu mai e nevoie de o nouă punere în scenă, cu alt nume, cu alți actori și alte victime. Noua Stângă trebuie înfrântă înainte de a fonda în România un Podemos sau o Syriza.

Print Friendly, PDF & Email
Cititi si

8 COMENTARII

  1. Și totuși, trebuie să acționăm mai mult.
    Trebuie să contribuim cât mai mult la demascarea clubului stalinist criticatac, finanțat de onguri stalinist-leniniste atât din Vest, cât mai ales din Est. (de unde-și mănâncă agentul sovietic ernu mămăliga), iar asta prin câteva chestiuni simple, vizînd mai ales trompetele odiosului și scârbavnicului sistem, în mare parte cantonați în universități, ong-uri+ platforme de tip voxpublica:

    1 Denunțarea hidrei comuniste Klaude Karnouh (un superstar al comunismului de pe Someș), formator de cadre în tradiția obsedantului deceniu, care, după propriile vorbe „a rămas la stânga când Partidul Comunist Francez a apucat-o la dreapta”. Acest propagandist, acest politruc este în strânsă legătură cu camarila securistă din cadrul UBB Cluj, fiind prieten cu securiști (dovediți!) de tip Andrei Marga, Aurel Codoban, Vasile Dâncu, Sandu Frunză, Pușcaș, Zăpârțan Petru. În cadrul Universității București și Iași vă las pe voi să completați, dar bănuiesc că seniorii fost-comuniști, securiști, actualmente conducători de doctorate și formatori de opinie reprezintă același focar malign ca la Cluj.

    2. Legarea fosilelor sus-menționate de mai tinerii și mai îndrăzneții lor aplaudaci și lingușitori. Menționez printre aceștia: abominabilii rogozanu, ernu+ toată redacția c.a. și voxpublica, domnișoru, vîlcu și goțiu . Aceștia au încercat răspîndirea și difuzarea propagandei comuniste, mascate sub formă de stânga-fashion(anarhism, ecologism, luptă împotriva „homofobiei”, ong-uri pentru drepturile țiganilor etc) și au încercat deturnarea mișcărilor de tip „Uniți Salvăm!” înspre o agendă de tipul partidelor comuniste din Spania și Grecia, a căror admiratori fervenți se și declară. Nu au avut succes, dar nu trebuie luați în derîdere. Acești prozeliți sunt momentan marginali (așa cum și merită), sunt niște isterici care se susțin prin catedrele obținute prin slugărnicia și pupincurismul specific comuniștilor, care a încântat fosilele de la 1. Desigur, nu trebuie să ne panicăm, sunt atât de penibili în tirada lor isterică și irațională, încât orice om lucid izbucnește în rîs auzindu-i, dar trebuie să ne întrebăm cum de au ajuns vizibili și la televiziuni( la realitatea tv bunăoară) și cum de unii dintre pot a cocheta cu universitățile, fiind de o indigență intelectuală crasă.

    3.Continuarea politicii anticomuniste împotriva clasei politice care este din același aluat cu „societatea civilă” sau variile societăți, cercuri universitare sau ziaristice anterior prezentate. Trebuie să vedem limpede cum uterea politică și „independenții” (de la .1 și .2) sunt doar două presupoziții care se alimentează și creează reciproc: atât cei de la putere (Psd + migratorii de la PPDD+ mulți și de la alte partide) au o formație de politruci, de securiști. Sunt absolvenți de ștefan gheorghiu inclusiv miniștri !(Dușa de pildă) De asemenea, trebuie să vedem cum deși orbecăiala celor de tip stânga-fashion e a unei condamnări în masă a politicienilor români, de fapt ei sunt produsul și rezultatul lor, niște anexe mai ales ale psdului și cum de fapt discursul lor de independență și clamarea vijelioasă a nereprezentării lor este o iluzie, un șiretlic pentru a masca afinitatea profundă dintre ei și cei aflați la putere. Aici trebuie să muncim și să arătăm cum ei de fapt sunt cei care țes ițele, cei din spate, păpușarii, umflați de burse nemeritate, sprijiniți și protejați. În aceasta devoalare a fumigenelor extremei-stângi trebuie să investim mult, arătând cum presa, universitatea, ongurile (chipurile, independente!),cercurile independente sunt de fapt prelungirile perverse și insidioase ale puterii neocomuniste.

    4.Condamnarea publică a comunismului, promovarea orelor de „Memoria Comunismului”în școli etc.
    5. Comemorarea crimelor sâvărșite de comuniștii moldoveni în 2009 exclusiv împotriva etnicilor români + politicile de deznaționalizare și rusificare, care toate sunt rezultate ale comunismului. Iar asta mai ales în contextul agresiunii rusești din Ucraina.

    Ar fi multe, dar 3. mi se pare esențial

    Felicitări pentru articol și jos comuniștii, fie ei staliniști, polpotiști, ceaușiști, leniniști, fashioniști, comuniști, ecologiști, anticapitaliști etc!

  2. Nu le cer zbuciumatilor astora si celor ce cred in utopiile lor sa studieze istoria URSS, farul luminos al socialismului, ci doar sa urmareasca stirile despre Venezuela, ultimul experiment comunist la indemana. Se pare ca si Argentina e pe acelasi topogan.
    In situatia in care Syriza ar lua puterea in Grecia o excludere a ei din UE si zona euro ar fi o solutie optima.

  3. piszta laszlo, asta cu NKVD-ul este doar o calomnie marca Victor Roncea. Nici nu era greu sa isi roage vreunul dintre amicii securisti sa vina cu te miri ce „dovezi” despre oricine. Omul umbla intr-o companie selecta, cu alde Iulian Vlad. Ce ma mira e ca sunt crezute balivernele lui. In mod normal, acuzatiile acestui individ ar trebui sa fie puse la indoiala de oricare dintre noi. A dovedit-o de atatea ori ca are intentii rele si este un propagandist securist.

    Răzvan, nici nu stiu ce as putea sa adaug la comentariul pe care l-ai lasat si pentru care iti multumesc. Poate doar ca trebuie, intr-adevar, acordata mai multa atentie acestor indivizi care si-au luat misiunea de a creste stanga radicala din Romania. Oricum sunt destule grupulete, Critic Atac este doar unul dintre ele. UnitiSalvam e altul, Militia Spirituala e altul. Vad ca mai sunt dela0 si Socialest, ba chiar si Argumente & Fapte.

  4. Ce-ar fi să-l mai trecem și la spam pe piszta?
    Nu e prima dată când îmi pun această întrebare.
    A scris aici, de-a lungul istoriei, și câteva comentarii ok. Dar și multe șopârle ronciste, ca asta de la @3, care n-are scuză, oricum ai lua-o.
    Omul poate scrie și lucruri bune și deștepte, și prostii, și afirmații false. Până la un punct, le putem pune în balanță, și considera că, dacă suma algebrică dă totuși cu +, putem continua discuția cu acea persoană. Dar anumite mizerii sunt atât de compromițătoare, încât nu are rost să mai facem socoteli. E ca atunci când amesteci o lingură de noroi într-o oală de supă.
    Nu mai e cazul să calculăm concentrațiile, aruncăm supa și gata.

    Ar trebui să fie clar ce înțelegem prin discuție.
    În lumea asta omenească, limitată și păcătoasă, e bine să privim lucrurile din mai multe perspective și să le cântărim, să le confruntăm, să la punem cap la cap, încercând să ne apropiem cât mai mult de adevăr, știind că e greu să o facem și imposibil să-l cuprindem pe tot.
    Dar pentru a participa la o astfel de discuție, sunt câteva reguli fundamentale; cei interesați să caute adevărul cu bună credință și să aibă și capacitatea intelectuală necesară pentru asta (un anumit grad de inteligență și de informare în domeniu).

    Dacă mai lăsăm să intre și câte un comentariu tendențios-propagandistic, asta nu înseamnă că ILD discută cu el.
    De obicei, un astfel de comentariu îl expunem ca mostră, dar autorul respectiv nu se mai bucură ulterior de privilegiul de a-și da cu părerea pe ILD.

  5. Fiecare pasare pe limba ei piere.
    Francezii l-au ales pe Hollande si efectele se vad. Nu ca ar fi fost bine pe vremea lui Sarkozy( care-i mai mult de centru si mai putin de dreapta) dar situatia economica a Frantei s-a inrautatit in acesti mai bine de 2 ani si jumatate.
    Grecii vor simti pe pielea lor „beneficiile” extremei stangi.
    Am citit la un moment dat pe un forum de extrema stanga in limba engleza ca social-democratii sunt considerati de simpatizantii extremei stangi drept niste lupi in haine de oaie doar ca nu sunt atat de periculosi precum dreapta.

  6. Pentru ca vorbiti despre stângisti ca fiind promotorii a tot felul de teorii conspirationiste (conspiratii sioniste, imperialiste etc), si o faceti pe buna dreptate, as dori sa va întreb ce parere aveti despre cartea ”Tragedy and Hope” scrisa de profesorul Carroll Quigley ?

  7. @Costin Andrieș

    Mulțumesc mult pentru link-uri. Este adevărat că nu prea mă uitasem în arhivă după articole. Sunt foarte „la țintă” (toate trei)

    @anticomunist

    Da, face parte din poliloghia oficială a marxiștilor să considere social-democrația ca o armă perversă a „dreptei” (tocmai ca să-și conserve mitul personal al lor de unici continuatori ai stîngii, încă de la. . . Revoluția Franceză!). Dar eu dau exemplul României, unde psdul ne-a spulberat cu ideea și practica statului asistențial, suprataxare (bunăoară, chiar și neghiobul de ponta ne-a mai pus în spate niște taxe deloc de neglijat). Dacă psdul e dreapta, atunci nici Stalin n-a ucis pe nimeni

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here