La sfîrşitul lui ianuarie, în cadrul unei întîlniri cu un grup de deputaţi şi senatori Republicani, preşedintele Obama le-a cerut să nu se mai lase influenţaţi de Rush Limbaugh: „You can’t just listen to Rush Limbaugh and get things done.” Neintimidat, Limbaugh a plusat ferm, exprimîndu-şi speranţa că politicile administraţiei Obama vor eşua. Răspunsul a venit sub forma unei şarje de cavalerie mediatică:

  • Capsomanul de Limbaugh arată ca un gangster est-european — David Letterman
  • Limbaugh, un clown grăsan şi transpirat — Timothy Egan, fost reporter la New York Times
  • Republicanii care nu îl reneagă pe Limbaugh sînt nepatriotici — David Shuster, postul tv MSNBC
  • Poate că Limbaugh ar trebui executat pentru trădare — Stephanie Miller, CNN, emisiunea Larry King Live

În fapt, nu e doar un caz de subiect gras pentru presă. Este un efort de discreditare plănuit şi co-ordonat de strategi politici de la Casa Albă. Implicaţi în această operaţiune de linşaj mediatic sînt Rahm Emanuel, şeful de cabinet al lui Obama, James Carville şi Paul Begala — strategi Democraţi, al doilea şi comentator politic la CNN — jurnalişti şi activişti ai partidului Democrat. David Axelrod, fostul manager de campanie electorala al lui Obama si in prezent consilier prezidential, a autorizat explicit acest asalt. Planul e bine gîndit. Prin dispariţia de pe scena politică a lui Bush, Cheney şi Tom DeLay au dispărut şi sperietorile favorite ale Democraţilor. Succesor al locului vacant de oprobriu public şi demonizare a fost desemnat Rush Limbaugh. Rolul lui Limbaugh în acest calcul este acela de mascotă diversionistă. În două feluri. O diversiune de la problemele reale ale Americii şi de la soluţiile falimentare forţate de noua administraţie – acţiunile la bursă sîngerează, sistemul bancar este serios avariat, numărul celor care îşi pierd slujbele în creştere, consumatorii speriaţi, comunitatea de afaceri nervoasă şi sceptică la remediile urmărite de Obama – printre altele o creştere a deficitului bugetar cu 3.2 trilioane în numai 8 săptămîni, faţă de care cele 2.9 trilioane ale lui Bush acumulate în 8 ani par o joacă de copil – iar economia pe ansamblu într-o contracţie al cărei sfîrşit este greu de pronosticat. În al doilea rînd, este o diversiune îndreptată direct spre Partidul Republican şi mişcarea conservatoare care îl susţine. Limbaugh, care nici măcar nu deţine vreo funcţie în cadrul Partidului Republican dar este foarte influent cu un segment larg al mişcării conservatoare, este poziţionat de strategii Democraţi drept obstacolul dintre un preşedinte raţional şi conciliator şi partidul din opoziţie luat prizonier de un extremist gălăgios. Credibilitatea mişcării conservatoare şi respectabilitatea Partidului Republican depind – în naraţiunea propusă de Casa Albă şi canalele mass-media aliate – de disponibilitatea Republicanilor şi conservatorilor de a se debarasa de Limbaugh ca de o măsea stricată. În parte, planul a dat roade. Michael Steele, preşedintele Republicanilor, a caracterizat retorica lui Limbaugh drept „urîtă”, iar David Frum, un intelectual conservator respectat, îl detestă public şi personal pe Limbaugh într-un material care va figura proeminent în numărul din această săptămînă al revistei progresiste Newsweek.
(un răspuns memorabil la adresa lui Frum şi a pseudo-liberalilor de la Newsweek l-a oferit Jay Nordlinger de la National Review Online, în piesa Rush on our minds)

Rush Limbaugh este cel mai popular comentator politic radio din America. Este în business de mai bine de 30 de ani şi are o audienţă săptămînală în jur de 20 de miloane de ascultători. Este conservator, bătăios – în sens polemic – şi direct. Conservatorismul său este aplicat situaţiilor curente şi în critica sa foloseşte o argumentaţie simplă, eficientă, pe înţelesul celor care îl ascultă. Este un popularizator al valorilor americane clasice – individualism, responsabilitate, generozitate, libertate, spiritul antreprenorial independent, respingerea etatismului şi a mentalităţii de victimă.

Cel mai îngrijorător aspect al campaniei anti-Limbaugh constă în implicarea Casei Albe în acest proiect de demonizare a unui cetăţean privat care nu candidează la nici o funcţie publică. Cînd pîrghiile statului se pun în mişcare împotriva unui adversar politic, e semn că s-a deschis sezonul de vînătoare de vrăjitoare. Disidenţa faţă de Bush a fost patriotică. Cea faţă de Obama este trădare, iar statul intervine pentru a restaura unitatea monolitică în jurul conducătorului iubit.

Tactica folosită de echipa Obama este desprinsă din cartea de căpătîi a radicalilor stîngişti, Reguli pentru radicali de Saul Alinsky. Regula 13 spune: „Alege ţinta, îngheaţ-o, personalizeaz-o şi polarizeaz-o” pentru a convinge masele că „toţi îngerii sînt de o parte şi toţi diavolii de cealaltă parte”. Preşedintelui Obama îi place să ţină discursuri înălţătoare despre unitate şi un scop comun al naţiunii, însă ca fost discipol intelectual al lui Alinksy demonstrează că şi-a însuşit perfect tehnicile subversive ale stîngii militante.

La sfîrşitul lunii februarie a avut loc Conferinţa Conservatoare de Acţiune Politică, un eveniment anual al mişcării conservatoare americane. Rush Limbaugh a fost invitat şi adresa sa a încheiat lucrările convenţiei. A fost un veritabil tur de forţă din partea unui veteran pasionat şi trecut prin ciurul şi dîrmonul confruntărilor şi dezbaterilor politice din istoria recentă. Însă la fel de bine a fost şi un abeceu al crezului conservator.

Daţi-mi voie să va spun cine sîntem noi, coservatorii. Iubim oamenii. Cînd ne uităm la Statele Unite ale Americii, oriunde am fi, vedem oameni ca cei de aici sau de oriunde, vedem americani. Noi vedem fiinţe umane. Nu vedem grupuri. Nu vedem victime. Nu vedem oameni pe care vrem să-i exploatăm. Ceea ce vedem este potenţialul uman. Vedem americanul mediu, persoana care pune în mişcare această ţara. Nu privim această persoană cu dispreţ. Nu credem că această persoană nu este înzestrată cu calităţile necesare pentru a reuşi. Credem că această persoană îşi poate atinge potenţialul maxim dacă anumite lucruri sînt înlăturate din calea sa: impozite oneroase, regulaţii apăsătoare şi intervenţie guvernamentală excesivă.

Noi vrem ca fiecare american să exceleze în domeniul pe care şi l-a ales. Noi recunoaştem faptul că în primul rînd sîntem indivizi…

Noi nu vrem să spunem altora cum să-şi trăiască viaţa. Acest lucru depinde de fiecare. Dacă vrei să realizezi din tine maximum posibil, eşti liber să faci acest lucru. Dacă vrei să îţi ruinezi viaţa vom încerca să împiedicăm acest lucru, dar în cele din urmă este decizia ta şi o irosire umană. Privind peste această ţară, aşa cum arată în ziua de azi, vedem aşa de multă risipă şi potenţial uman distrus de cei 50 de ani de intervenţie a statului asistenţial. De un război falit împotriva sărăciei.

Noi nu urîm pe nimeni. Noi nu – vreau să spun, rasismul în această ţară, dacă mă întrebaţi pe mine, ştiu multe persoane din public – dar vreau să adresez această problemă în mod direct. Ştiţi care este clişeul despre un conservator – un rasist, sexist, bigot şi homofob. Să fiu scuzat însă, doamnelor şi domnilor din America, dar dacă aţi fost atenţi, şi ştiu că aţi fost, rasismul din cultura noastră a fost pe deplin şi exclusiv afişat în public cu ocazia alegerilor primare de anul trecut din cadrul partidului Democrat.

Noi nu am pus întrebarea dacă Barack Obama este un negru autentic. Noi am întrebat altceva: este platforma sa politică greşită? Am concluzionat că da şi această concluzie rămîne validă. Dar noi nu ne-am întrebat dacă Obama este un negru autentic. Noi nu am afirmat aşa ceva, precum unii lideri la Conferinţa Conducerii Creştine din Sud care au declarat: Barack nu este autentic, în vinele lui nu curge sînge de sclav negru. El nu reprezintă mişcarea pentru drepturi civile, dar soţia sa se califică. Deci nu speraţi ca industria rasială să dispară curînd. Conferinţa Conducerii Creştine din Sud – poate nu cunoaşteţi acest lucru deoarece nu a fost raportat de mass-media – rasismul, sexismul, bigotismul de care sîntem acuzaţi – ca să fie bine ştiut în toată America şi cum va fi demonstrat în continuare – nu există de partea noastră. Noi vrem ca oricine să reuşească în viaţă.

Şi ştiţi de ce? Noi vrem că această ţară să reuşească, iar pentru ca acest lucru să se întîmple oamenii ei, indivizii care o formează trebuie să reuşească. Oricine dintre noi trebuie să urmărească realizarea deplină a ambiţiilor sau dorinţelor sale, oricare ar fi. Să încerce să ajungă cea mai bună persoană care îi stă în putinţă. Nu să îi se spună de către Partidul Democrat: nu poţi de fapt să faci asta, nu eşti calificat şi în plus faci parte dintr-o minoritate, sau eşti o femeie şi prea mulţi vor să te discrimineze. Nu poţi ajunge nicăieri. Trebuie să depinzi de noi.

………………

Ştiţi că preşedintele Obama, în aceste şase săptămîni ale administraţiei sale, a propus cheltuieli mai mari decît tot ce s-a propus de la întemeierea acestei ţări şi pînă la inaugurarea sa?

Aceasta nu este propsperitate. Nu va genera prosperitate şi nici nu va avansa sau promova libertatea. Va realiza exact contrariul. Vor fi mai multe controale ridicate asupra a ceea veţi putea face şi ce nu, cum veţi putea face ceea ce doriţi să faceţi, ce veţi putea şofa şi ce nu, ce veţi putea spune şi ce nu, unde veţi putea spune şi unde nu. Toate aceste lucruri vor veni curînd, deoarece scopul lor nu este generarea de bogăţie, ci controlul. Ei cred sincer că sînt animaţi de compasiune. Ei cred sincer că le pasă. Însă, vedeţi, noi nu avem voie să evaluăm rezultatele planurilor lor, ni se spune că trebuie să luăm în considerare doar intenţiile bune, inimile lor largi. Au distrus familiile sărace subventionind prin cecuri de asistenţă socială creşterea numărului de copii al acestor familii şi incurajind creşterea ratei de divorţuri: nu mai este nevoie de tată, guvernul este acum tatăl care şi-a asumat grija financiară. Nu ar trebui să analizăm aşa ceva. Ar trebui să vorbim doar despre intenţiile lor bune. Ei distrug viitorul atîtor oameni. Viitorul nu este Guvernul Atotcuprinzător. Politicieni dedicaţi proriilor interese. Birocraţi puternici. Toate acestea au fost încercate şi testate de-a lungul istoriei. Rezultatul a fost invariabil dezastru. Preşedinte Obama, agenda dumneavoastră nu este nouă. Nu este schimbare şi nu este speranţă. Cheltuiala nesăbuită transformată în îndatorarea publică a unei generaţii nu este un act de compasiune. Toţi politicienii, inclusiv preşedintele Obama, sînt servanţi temporari ai acestei naţiuni. Nu este misiunea lor să remodeleze fundaţiile acestei ţări. Nu este misiunea lor să desfacă această ţară în bucăţi şi să o reconstruiască după chipul şi asemănarea lor.

Print Friendly, PDF & Email
Cititi si
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentCuşca fecioarelor II
Articolul următorStatul strică? Nu-i nimic, statul repară
Emil Borcean
În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

8 COMENTARII

  1. Robert Gibbs, Secretarul de presa al Casei Albe l-a nominalizat pe Dick Cheney ca „parte a cabalei republicane”. Iata declaratia sa de la briefing-ul de luni 16 martie ocazionata de criticile aduse de Cheney politicii economice ale lui Obama:

    „Cred ca Rush Limbaugh era ocupat, de aceea ei l-au pus in fata pe al doilea cel-mai-popular membru al cabalei republicane”.

  2. emil:

    Asaltul imptriva lui Limbaugh, in mare parte orchestrat de Casa Alba, arata doua lucruri clare: Republicanii nu mai au o voce credibila si inteligenta de dinauntrul virfurilor partidului. Daca-l asculti pe unul ca Mitch McConnell, imbatrinit in compromisuri si baloane rasuflate, repetate la infinit, „fenomenul” Rush nu te mira. In al doilea rind, Obama si acolitii sunt speriati de valul de opozitie la asa-zisele ‘reforme’ ale Mesiei pe care Rush si Mark Levin si Hannity il conduc la radio. Un motiv suplimentar de ura fata de Rush: tipul e un self-made man, arhetipul de american care s-a ridicat prin munca si intelect si lecturi enorme, in afara scolii traditionale (Obama si consilierii sai n-ar rezista nici cinci minute la o dezbatere cu Limbaugh) in timp ce obamanitii sunt toti produsi ai scolilor de elita, ridicati prin manevre de influenta in culisele establishmentul democratic, handicapati la toate capitolele de educatie reala dar superbi in propaganda, elita care se dovedeste a fi cea mai corupta si demagogica din istoria moderna a SUA. Pelosi, Barney Frank, Maxine Waters, Harry Reid, Chris Dodd sunt toti multi-milionari care care tipa demagogic, cu minie proletara impotriva bancilor si a profiturilor lor de capitalisti putrezi in timp ce au profitat si profita inca de pe urma lor.

    Un raport interesant de la fata locului:

    „The American Spectator
    Taxi Driver Dittos, Rush
    By Robert Stacy McCain on 3.2.09 @ 6:10AM

    Cabs lined up with engines idling outside Washington’s historic Omni Shoreham Hotel about 5 p.m. Saturday afternoon. Drivers were waiting to sweep away thousands of guests who soon would depart the Conservative Political Action Conference (CPAC), but nobody was leaving yet, and so the drivers waited.

    „When does Rush speak?” asked a stocky driver in a blue hooded sweatshirt.

    „He just started speaking,” I answered.

    „Oh, man, I wish I could be there,” the driver said. „He is great.”

    Wally Onakoya drives Fairway Cab No. 1 and said he had hoped to listen to Rush Limbaugh’s speech on WCSP-FM, but was disappointed that Washington’s C-SPAN radio station was not broadcasting it live.

    He came to America from Nigeria in 1983. A quarter-century later, he now drives his cab in the nation’s capital to pay tuition for his daughter, Seun, a freshman biochemistry major at Maryland’s St. Mary’s College, whose school emblem adorned the blue hoodie Onakoya wore Saturday with paternal pride.

    Onakoya has been a loyal Dittohead for years. He explained that not all who ride in his cab appreciate his radio habit of listening to Limbaugh from noon to 3 p.m. weekdays.

    „Some people say he is the second coming of the devil,” Onakoya said with a deep baritone chuckle.

    The driver of Fairway No. 1 said he had often been told such things, but began tuning in regularly after seeing billboard advertisements for Limbaugh’s broadcast on WMAL-AM.

    „I see the sign and I say, ‘I will listen to him.’ Since that day, I never change my station.…He is a man, you know,” Onakoya said with emphasis. „He is not all wishy-washy.”

    Onakoya again expressed the wish that he could hear Limbaugh’s speech, but the hotel’s Regency Ballroom was packed to fire-code capacity, and CPAC attendees also filled two additional ballrooms to watch the speech on closed-circuit TV. Others gathered for the final day of the annual conference were watching on plasma screens in the hotel corridors, in the basement exhibition hall, and in the lobby bar, which was unusually quiet for the occasion. Yet while thousands at CPAC and millions coast-to-coast watched what Rush called his „first address to the nation,” the Dittohead cabbie was missing out.

    „Come on,” I told Onakoya. „I know where you can watch it.”

    I stubbed out my cigarette, and the driver of Fairway No. 1 followed me through a side door of the hotel into a private hospitality suite hosted by Victory Solutions, a rapidly growing political technology firm. I’d met the company’s president, Shannon Burns, while covering last month’s RNC meeting, and had gladly acted on his encouragement to bring fellow journalists to enjoy the hospitality suite’s amenities during the conference.

    The crowd gathered inside the Victory Solutions suite Saturday was watching Limbaugh’s speech in respectful silence, and no one noticed as Onakoya and I entered quietly through the side door and stood near the back of the room.

    „For those of you just tuning in on Fox News or C-SPAN,” the man on the big-screen TV was saying, „I am Rush Limbaugh, and I want everyone in this room, and every one of you around the country, to succeed. I want anyone who believes in life, liberty and the pursuit of happiness to succeed.…The American people may not all vote as we would wish them to, but more Americans live their lives as conservatives in one degree or another. They are waiting for leadership.”

    Limbaugh continued speaking, while I went to grab two ice-cold bottled waters and returned to hand one to Onakoya.

    „How did the United States of America become the world’s lone superpower, the world’s economic engine, the most prosperous opportunity for an advanced lifestyle that humanity has ever known? How did this happen? And why, pray tell, does the president of the United States want to destroy it? It saddens me.…

    „President Obama is so busy trying to foment and create anger in a created atmosphere of crisis, he’s so busy fueling the emotions of class envy that he’s forgotten it’s not his money he’s spending. In fact, the money he’s spending is not ours. He is spending wealth that has yet to be created, and that is not sustainable. It will not work.”

    (Rush Limbaugh is said to be an avid American Spectator reader, but perhaps this is merely further proof that great minds think alike.)

    Onakoya applauded along with many others, both in the hospitality suite and in the ballroom, as Rush paid tribute to the greatness of America and her people. And he listened as Limbaugh discussed, with tremendous passion, the human wreckage created by decades of liberal policy and the message of victimhood that Democrats convey to the poor.

    „It breaks our heart to see this,” Rush said. „We can’t have a great country and a growing economy, with more and more people being told…that they have a right to the earnings of others.”

    From the corner of my eye, through the window, I saw the cab at the head of the queue in front of the Omni Shoreham roll forward to pick up a fare. I nudged Onakoya to indicate that his services were needed outside as the taxi herd was slowly rearranged.

    „Thank you so much,” the cabbie told me, after we’d pushed through the door and were strolling back toward the driveway. I assured Onakoya that the pleasure was entirely mine, and that it was he who deserved gratitude, not I.

    Today at 12:06 p.m., while Fairway Cab No. 1 rolls through the streets of Washington, the taxi’s radio will carry the voice of a man who cares more for the opinion of cab drivers than for the praise of elitists. Rush looks at this country’s Wally Onakoyas and sees like-minded souls engaged with him in the „relentless pursuit of excellence.”

    Why do the liberal elitists insist we should see such proudly independent Americans as something else, or something less?”

  3. Dragule,
    Mersi.

    Eu n-am avut TV in primii mei ani in America. Am avut un radio, instalat linga perna pe foutonul pe care dorm majoritatea studentilor pauperi in SUA. Il ascultam cind imi faceam temele la scoala si mutam pe ‘classical radio’ la NPR inainte de a adormi. Eram impartiala, apolitica; ascultam ce mi se parea mai interesant, la stinga la dreapta, de la „Pacifica Radio”-comunisti combatanti-la NPR-cripto-comunisti–, la unul numit „Black Hawk,” un afro-american revedicativ, la unul Rush Limbaugh, nu mai stiu pe ce statie, care gindea bine si enunta clar.

  4. Fericit cel care are unde pleca dr. Jones. Rush Limbaugh paraseste New Yorkul pentru ca America este {inca) o tara libera. Imi recunosc preocuparea aproape totala legata de evenimentele din Basarabia, existand o nuanta tragi-comica in cererea ziaristilor de la Jurnal de Chişinău şi de la postul online Jurnal TV care au solicitat Ambasadei SUA la Chişinău să le ofere azil politic! Nu au vrut in Uniunea Europeana, nu au zis nimic de Romania – aflata pe lista lui Voronin – direct Statele Unite!

  5. Sean Hannity interviews Rush Limbaugh Part 1a 04.06.2009

    Sean Hannity interviews Rush Limbaugh Part 1b

    Sean Hannity interviews Rush Limbaugh Part 2a

    Sean Hannity interviews Rush Limbaugh Part 2b

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here