Sîntem o ţară de turnători?

Print Friendly, PDF & Email

În România literară poetul Ioan S. Pop a publicat recent un articol cutremurător intitulat „De acum încolo te vei numi Marton”. Poetul maramureşean descrie experienţa sa de turnător la Securitate. E primul literat, care recunoaşte cinstit acest lucru. Sincer, pe mine m-au impresionat hipersensibilitatea şi nesiguranţa lui bolnăvicioasă. Dau două scurte citate: . „După care m-a lăsat să plec. N-aş putea să vă descriu spaima, descurajarea şi dezgustul cu care m-am privit de atunci. Dârdâiam de remuşcare şi de greaţă. Ştiam că răul începuse şi că nu voi avea curajul să-l înfrunt” (aceasta se întîmpla după ce semnase angajamentul de informator). Altă dată: „la un moment dat domnul maior mi-a dat nişte bani, pe care i-am băut în seara aceleiaşi zile la una dintre bodegile din oraş, sperând ca a doua zi să nu mă mai trezesc.”

Cazul lui Ioan S. Pop este totuşi o excepţie în tagma turnătorilor scriitori şi, în general, a turnătorilor. Şi aceasta nu numai pentru că el a recunoscut din proprie iniţiativă, ci pentru că omul acesta are remuşcări şi îşi pune problema delaţiunii în plan moral. Însă poblema cinstei vizavi de delaţiune este asemeni caprei negre la români. Adevărul este că „meseria” de delator în România a cunoscut şi cunoaşte o anvergură deosebită. In afară de cei născuţi cu „gena” asta, alimentată de tot felul de frustrări, uri, spasme psihopatice, sînt alţii mai periculoşi, cu un mare apetit de parvenire şi înzestraţi cu o viclenie pe măsură. Mai sînt şi unii care nici măcar nu sînt dominaţi de ură, ci îşi şoptesc vorbele lor veninoase aşa, dintr-o perversă plăcere.

Turnătoria e o instituţie în societatea noastră, funcţionează şi astăzi ca şi în trecutul comunist. „Ciripitorii” au si acum de lucru. La primării, pe la vîrfurile judeţelor sînt şefi cu urechi dornice să audă „ciripiturile” lor. Mai sus, sînt şefii unor înalte instituţii, sînt parlamentarii, toţi cu urechi „muzicale”, dornici să asculte astfel de „ciripeli” sau, la nevoie, să le primeasca înscrise pe „partituri”. Materialele Wikileaks ne-au arătat ciripitorii noştri mergînd cu pîra la ambasada americană, tot aşa cum comuniştii români mergeau cu pîra la Moscova sau la Comintern, tot aşa cum boierii mergeau într-o veselie cu pîra la Stambul. Amară şi comică practică! Te cuprinde, cum spune bătrînul chefliu Falstaff, „o durere veselă şi-o supărare voioasă”. Ticăloşie veselă, abjecţie printre bufnituri de rîs!

Am fost într-o vreme redactor-şef la o revistă. Vreo doi ani am fost viceprimar în comuna mea natală. În urma acestor experienţe vă pot spune cu mîna pe inimă următoarele. Cei cu semnatură şi angajament sînt infinit mai puţini decît cozile de topor, turnătorii şi viperele care au băgat mii de oameni în puşcării fără să le-o ceară nimeni. Cînd eram „vicepolitruc”la Primăria Tomeşti, ştiam tot ce mişcă satele aparţinătoare fără să cer nimănui acest lucru, fără să-mi fie necesare informaţiile respective. Se pîrau între ei, cumnaţi, veri primari, vecini, vecine, etc. Ştiam şi cine se are bine şi cu cine şi cînd a bătut-o bărbatul pe una şi pe alta, etc. Pot da sute de exemple concrete.

Aşa că, îmi pare rău că vă dezamăgesc, dar nu rămîne deloc curată ţara asta, dacă se autodenunţă cei cu semnatură şi angajament, aşa cum a făcut Ioan S. Pop. În uriaşa turmă înfricoşătoare a turnătorilor rezidă aşa-zisa infailibilitate a securităţii române, iar nu în superprofesionalismul securiştilor sau în dotarea lor tehnică. Nici vorbă. Cînd partizanii în anii ’50 erau fugiţi în munţi şi coborau să-şi ia provizii, ştiau că într-un sat de 100 – 150 de case nu puteai să te arăţi fără a fi dat pe mîna securităţii la mai mult de maximum 5-10 familii, identificate cu mari precauţiuni. Ştiu asta din cărţi, dar şi de la martori, care au trăit acele vremuri. Bunii istorici ascund, cei mai mulţi, aceste lucruri în cărţile lor.

Nu am trăit între alte neamuri, ca să îmi dau seama dacă acest tablou resentimentar este specific doar noua românilor sau este ceva care se manifestă ca o racilă a firii umane. Dar de multe ori am senzaţia că sîntem o naţie de turnători. Îmi amintesc de o replică a uneia din surorile Seniorului Coposu. Întrebînd pe un colonel de securitate cine l-a mai pîrît pe fratele ei, colonelul i-a spus, arătîndu-i un vraf de scrisori: „Ehei, cucoană, dacă am lua în seamă toate denunţurile, ar trebui să băgăm jumătate din România în puşcărie”.

The following two tabs change content below.

Radu Părpăuță

“Părpăuţă e o ţiteră uriaşă cu mii de strune, un intelectual cu o profundă neîncredere în intelect, un senzualist cu un dezgust înnăscut, de rascolnic, pentru închistări în forme stătute (dezgust pe care şi-l camuflează mimînd, în sens invers mimesisului aristotelian, “spectacolul vieţii”), un om religios prin natură, dar care rămîne un raţionalist fisionabil şi impenitent”. Dina Negruţ, în Formula AS.

Latest posts by Radu Părpăuță (see all)

97 de gânduri despre “Sîntem o ţară de turnători?

  1. Dureros, sa afli lucruri din astea. Imi amintesc cu nostalgie, inca, zilele cand chiuleam de la liceu ca sa pierd timpul prin parc citindu-i poeziile. E totusi un lucru onorabil faptul ca a recunoscut singur.

  2. In plus, dupa cate stiu eu (va rog sa ma corectati daca gresesc) dl Ioan S. Pop a avut dupa ’89 decenta sa nu se amestece in politica. Cred ca asta e mare lucru.

  3. Nu, Radu, nu suntem o tara de turnatori si ar fi bine sa ne aducem aminte ca daca unii si-au vandut si sufletul, altii au preferat sa faca ani grei de puscarie numai pentru a nu deveni turnatori. Cat despre comparatia Wikileaks – Poarta, e mai mult decat fortata. Romania nu este aservita Statelor Unite si zau ca nu vad problema. Fiecare stat discuta cu politicieni/ jurnalisti/ alte persoane publice, hai sa nu mai fim copii.

  4. În uriaşa turmă înfricoşătoare a turnătorilor rezidă aşa-zisa infailibilitate a securităţii române, iar nu în superprofesionalismul securiştilor sau în dotarea lor tehnică.

    Da !

    Felicitari dlui Retrogradu pentru acest articol. Mi-a amintit de replica data lui de Gaulle care, dorind sa fie publicate informatiile legate de colaborationisti, a fost avertizat ca nu e o idee buna. „De ce ?” – ar fi intrebat generalul – „Ce vom gasi in acele arhive ?”. „La France” – i s-a raspuns.

    Prin peregrinarile mele, am stat de vorba odata cu un poet maramuresean, care s-a distrat copios cind i-am spus, naiv cum eram, ca scriitorii erau obligati sa compuna laude la adresa to’arasului. „Da, erau obligati. Cu banii luati pentru o trompeta – cum li se spunea – puteai sa bei regeste o saptamina. Asta da obligatie !” Poetul respectiv fusese pe secretar general de redactie la o revista a epocii. „Era coada inainte de 26 ianuarie, toti voiau sa beneficieze de spatiul respectiv.” Ce vremuri !

    Si eu cred ca cohortele de turnatori – alaturi de cele ale ideologilor – au constituit atunci artileria cea mai puternica a demonului. Ca azi unii dintre turnatori sint prin anticamerele puterii – indiferent de partidele noastre politice (securitatea a jucat si joaca la toate mesele) – si ca unii dintre fostii ideologi si-au inventat un Damasc – in pas cu epoca – si au distrus o idee – nu ma mai mira demult.

    Nu mai imi fac sperante. Copiii mei vor trai, poate, intr-o Romanie cu strazi mai curate. Dar atit. Veacuri de tradari, crime si descurcareli nu pot sa iasa din genele valahe prea repede. Zic si eu, cine stie …

  5. Dar puteti sa imi explicati si mie de ce turnatorii sunt un simbol al neamului si oamenii demni nu? Ce e cu selectivitatea asta negativista? Cumva se trage dintr-un complex de inferioritate de tipul „la noi ca la nimeni”? Romanul turnator e simbol national, cel care moare cu arma-n mana sau e torturat si nu cedeaza un milimetru nu. Adrian Paunescu simbolizeaza natia, dar Tutea nu. Says who?

    Ma scuzati, stimati colegi, dar asta este din categoria „barbatii-s niste porci” si „femeile-s niste curve”. Nu doresc sa jignesc pe nimeni, Radu stie cat il respect pentru cate a facut (traducerile din Suvorov sunt doar un motiv), dar cu asta nu pot fi de acord and that’s that. Romani nu sunt numai cei care ne convin. Avem si noi, ca toate popoarele, ingeri si demoni si comitem o mare nedreptate fata de cei care au fost oameni de isprava, dar ce sa-i faci, avem si noi o obsesie antiromaneasca.

    Numai evreii au o mai mare ura de sine.

  6. ciripitorii noştri mergînd cu pîra la ambasada americană, tot aşa cum comuniştii români mergeau cu pîra la Moscova sau la Comintern, tot aşa cum boierii mergeau într-o veselie cu pîra la Stambul.

    Comparatia este fortata, Radu.

  7. La grea incercare ma supuneti, domnule Imperialist. Sa intru in joc si sa ma las sfirtecat de sagetile dvs. patriotice ? Fie ! Dar o fac cu ginduri bune, nu uitati. Va conjur: un pic de mila pentru modestele mele incercari …

    Ezit intre mai multe raspunsuri.

    Un raspuns sec ar fi Radulecu-Motru. Dar sa nu fim seci. Nici demiseci.

    Nu cred ca eroul este ceva specific unei natii. Motivul e simplu: toate natiile au eroi. He, he, he – parca va aud, cum zimbiti in barba dvs. imperialista. Dar de ce, atunci, nu putem folosi rationamentul complementar: nici turnatorul, asadar, stimabile, nu este din specificul national. Parol !

    Si as fi inclinat sa va spun: da, aveti dreaptate, domnule Imperialist. Nici turnatorul. In astfel de incercari hermeneutice – in care balanta e inclinata temeinic – ne salveaza … istoria. Nu am sa amintesc de lunga istorie a nerespectarii cuvintului dat. Nici de istetimea extraordinara de a jongla cu geopolitica. Nici de flexibilitatea teribila a sirei spinarii valahe.

    Am sa va amintesc de regula celor 3 gaini. Daca nu ma credeti, domnule Imperialist, va sugerez, tot cu ginduri bune, sa va uitati pe cartile dlui Dan Horia Mazilu, carti despre obiceiurile vechi din lumea noastra romaneasca. Stiti care e regula celor 3 gaini ? Conform ei, cine fura pe vremuri 3 gaini nu patea nimic. Acest furt era considerat neelocvent. Cu cinstea, prietenia, amorul, solidaritatea, increderea, credinta – si multe altele – zic si eu, nu dau cu parul, bitul sau non-euclidiana – ne-am comportat la fel ca si cu justitia. Gainile aistea trei – nu mai multe, nu mai putine – le-am lasat sa cotcodaceasca prin toata istoria noastra. Poate o sa ne schimbe Domnul cel iertator. Asta da speranta ! Da’ nimeni nu o sa ne schimbe trecutul.

    Cit despre Tutea ? Sinteti sigur ca entuziasmul sau nu avea – alaturi de iubire si credinta in Romania – si o nespusa, infinita deceptie. Eu nu !

  8. Dumneata n-ai spus, Radu, a facut Vlad extrapolarea wikileaks-aservire Statelor Unite, asa cum inainte eram aserviti Moscovei. Dar Vlad, n-ai decat partial dreptate – nu e vina televiziunilor ca la moartea lui Paunescu toata culturalimea (cu mici exceptii) a inceput brusc sa planga; nu e vina televiziunilor, nu numai a lor, ca atatia si atatia oameni care ar merita injurati sunt laudati si invers. Ca televiziunile cauta rating, si in felul asta indobitocesc, dar si publicul cere, si in felul asta s-a format un cerc vicios din care nu mai iesim naibii, asta e deja o discutie veche; dar faptul ca romanul anului 2011 nu stie sa isi recunoasca si sa-si aprecieze valorile, asta nu tine numai de presa sau macar numai de turnatori, fosti si actuali. Dar deja am deviat de la topic si mi-am promis sa nu mai fac.
    Revin la topic: fibra morala a poporului roman a fost grav oervertita in 50 de ani de comunism si 20 de ani de post-. Nu stiu, unii ar putea argumenta ca si inainte, „aici, la portile Dunarii, tout se prend a la legere”; e o discutie delicata si lunga, „raul romanesc”, cum l-a numit TRU mai demult, ar merita o carte intreaga (pe care sper ca TRU, vreodata, sa o scrie! :D). In tot cazul, eu sunt de parere ca vine de demult si de departe si ca securistii/turnatorii sunt doar o parte a lui.

    http://www.youtube.com/watch?v.....6E4F91B075
    http://www.youtube.com/watch?v.....38;index=2
    http://www.youtube.com/watch?v.....38;index=3
    http://www.youtube.com/watch?v.....38;index=4
    http://www.youtube.com/watch?v.....38;index=5

  9. vestea buna: nu, nu sintem o tara de turnatori, nu e o trasatura care sa ne diferentieze
    restul vestilor: – bunicul meu, preot, se plingea la fel, ca era inundat de astfel de „informatii” niciodata cerute si cu totul in afara spovedaniei – amanunte nu stiu, nu dadea niciodata, nici macar nevestei 🙂
    – se spune (chiar si in wikipedia) ca „aparatul” informativ al securitatii romanesti ar fi fost cel mai mare din spatiul comunist (proportional cu populatia, desigur); sincer, ma indoiesc ca e adevarat (avem lacune mari de informatii despre dosare, multe din cifrele astea sint probabil extrapolari, exagerari din „ura de sine”, etc)
    – „Numai evreii au o mai mare ura de sine.” da, si numai irlandezii ii depasesc pe evrei la asta; irlandezi care, la rindul lor, sint mici copii pe linga australieni; mai toate neamurile au probleme cu imaginea de sine, nu cred ca a murit nimeni din asta
    – in fine, nu doar romanii, ci toti oamenii sint vulnerabili la pira, clevetire, minciuna, etc – Proverbe 6:16-19 spune: “Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi sunt urâte: (1) ochii trufaşi, (2) limba mincinoasă, (3) mâinile care varsă sânge nevinovat, (4) inima care urzeşte planuri nelegiuite, (5) picioarele care aleargă repede la rău, (6) martorul mincinos, care spune minciuni, şi (7) cel ce stârneşte certuri între fraţi” – asa ca, zic eu, pira si clevetirea sint pacate mai raspindite

  10. Da, Liv, da, domnilor, discuţia e „lungă şi delicată”.
    Observă, totuşi, Vlade, că în titlu e o întrebare nu o afirmaţie. Ş-apoi reacţiile unui Cioran sau Patapievici din Politice, deşi poate exagerate, sînt necesare pentru terapia unui popor. Aşa cred. Şi în cazul celor doi nu este vorbă de ură de sine. Nici în cazul meu, te asigur. Deşi mă apucă uneori pandaliile cînd văd masele plîngîndu-l pe Păunescu. Cum să nu te ia pandaliile, cînd îl vezi pe Bogdan Chireac cu masca sa de analist imparţial, raportînd celor de la ambasada americană „excesele” băsesciene. Cu cîteva zile înainte ca documentele WikiLeaks să fie publicate, preşedintele Băsescu, care era informat de conţinutul lor, a făcut aluzie la mersul unora cu pîra. Probabil simţindu-se cu musca pe căciulă, Chireac a sărit imediat şi, la vreo două zile după asta, i-a „tras o limbă” lui preşedintelui în direct pe un post tv, preşedinte care, vai, ne-a salvat ţărişoara, fiindcă nu a trimis trupele în Libia. După cum vedeţi, pupincurism la superlativ! Deputatul PSD Georgian Pop, un neica-nimeni pe arena politică, îşi pîrăşte colegii de partid la ambasadă (după aceste dezvăluiri, o va lua pe cocoaşă de la Adrian Năstase). Altul, Adrian Videanu, numit de americani „bigwig” (ştabul), le dezvăluie acestora că, după un sondaj secret al PDL-ului, Băsescu are a se teme mai mult de Oprescu, decît de Geoană. Şi tot aşa.
    Eu nu compar Sublima Poartă sau Cominternul cu Administraţia Americană, ci compar pupincuriştii aceiaşi şi ieri, şi alaltăieri şi azi.

  11. Radu P:
    „reacţiile unui Cioran sau Patapievici din Politice, deşi poate exagerate, sînt necesare pentru terapia unui popor”
    U hit the nail right in the head. Exact, cel care se arata oripilat de…..minciuna, sa alegem, unul dintre pacate, nu o face neaparat pentru ca ar fi mincinos, ci poate pentru ca a fost sau e tentat si nu vrea sa (re)devina.
    Ioan Es. Pop, right. Pupincurismul ma oripileaza si pe mine, dar cumva, din ce scrii dumneata acolo, dl Es. Pop nu se face vinovat de asta; enfin, eu asa interpretez. Intreb din nou: dansul a avut vreodata vreo cat de mica tangenta/implicare in politica?

    Disclaimer: n-am intentionat nici o secunda sa-l compar pe dl Es. Pop cu „porcul national” APaunescu. Valoarea indiscutabila a poeziilor sale (am copiat de pe http://agonia.ro/index.php/aut.....index.html una, ca sa va dati seama) vorbeste de la sine; daca a fost, intr-adevar, turnator, inclin sa cred, recitindu-i acum poeziile, ca dansul, personal, a fost cel care a suferit cel mai mult in urma acestei „experiente”.
    Nu cred ca se compara, nu trece nici la un km distanta, macar, de un Paunescu, de un Ducu Bertzi, de un Ion Besoiu.
    E o durere adanca in poezia dansului, care numai nesincera nu cred ca ar putea fi numita.

    sunt un bărbat singur

    sunt un bărbat singur. nu-i nici o mândrie în asta. doar sunt
    hoarde de nefericiţi care umblă şi caută
    alţi nefericiţi — numai că între nefericiţi şi nefericiţi
    sunt mari praguri de nefericire,

    unii au bani mulţi, alţii au speranţe
    deşarte — nu există doar nefericiţi
    de-un singur fel.

    iar când, totuşi, se unesc,
    nefericiţii fac revoluţii, după care
    li se ia totul.

  12. Tragicomedia e alta, mey (caci la Românica nici macar tragedia nu e tragodie, ci neaparat tragicomedie burlesca…) : deci tristetea nu consta in faptul ca descoperim acuma „cu uimire si revolta”, n-asa?, faptul ca suntem o tara de turnatori (desi ar fi trebuit sa stim asta ab initio, din moment ce ne asumam coordonatele noastre culturale nationale, care incep cu „torna, torna, brate„, cu Miorita care i-a turnat pe ciobanii rai si continua cu „i pak dau stire…” si celalalte propozitii definitorii ale mentalitatii rumânesti…), ci rezidă din aceea că pe rarissimii heroi ai acestui neam de sycofanti si de pizmasi ii tratam cu rautatea de asemenea specifica, mai oribil chiar ca pe turnatorii si prigonitorii lor…

    N-as vrea sa dau exemple, ca sa nu creada rumânu clasic – nea titirca inima-rea – ca trag spuza pe pita mea si sa-i crape ranza de furia-i foodula, pai cum drea…

    Cat despre Es Pop ista, sa-i spuna el lu mutu sau cui o vrea ca daca n-ar fi fost tot timpu ista baiatu Marton al „baietilor” si daca astia n-ar fi estimat ca prin santajarea sa i-ar fi inchis or deturnat gura ori chiar l-ar fi transformat in agent de influentza pentru interesele lor, chiar si fara sa vrea, atunci ar mai fi auzit Sulea Spataru din Ieudu’ fara scapare de el si-ar mai fi primit premii literare si primblari & traduceri promotionale in strainatate cand ar fi inviat Tica Mare… Pe mine de ce nu vrea sa ma publice nici macar Calin Vlasie, omul cu care am mancat din aceeasi strachina a studentiei, de altcandva…? Si de ce n-a auzit nimerea (in lumea bisericutei literare de Bucale) de „Apelul catre Europa” ori de samizdatul „NU!”… ? Si de ce nu sunt nici macar membru al USR ? De ce, bre, Espopule, sau poate ca-ti faci iluzia ca tu esti mai ingenios decat auctorul „Poemului de otzel”, man… ?

    Recunosc insa ca ista, Es Pop, e suficient de talentat, iata, pentru a-si pacali inca si inca o data naivii sau ipocritii cititori, cu vorbe mieroase si zmecheroase, dar cica pline de modestie si umilinta, n-asa…?

    Asta e situatia, natia si tratatia… 👿

  13. VP:
    de samizdatul „NU!” a auzit multa lume de pe acest blog, de exemplu, puteti fi sigur. Ca nu sunteti membru US, sincer, nu imi dau seama cu ce v-ar ajuta sau dezavantaja, si acolo e plin de fosti turnatori, daca va ganditi dvs bine.
    „Ieudu’ fara scapare” – deduc de aici ca ati citit cate ceva de dl Es. Pop; in legatura cu publicarea operei dvs, v-as sfatui sa va faceti o firma, si/sau un site, e aproape gratis, si aveti parte de promovare pe tot mapamondul. Ce va mai trebuie mai mult de atat? Ca sa anticipez intrebarea dvs, eu insumi intentionam la un moment dat sa-mi construiesc asa ceva, va pot ajuta daca vreti, exista nenumarate servere care gazduiesc gratis si programe cu care va puteti personaliza site-ul dvs personal (oricum, in materie de promovare a propriei creatii literare, asta e tendinta: net-ul). Numai talent si imaginatie sa aveti (si le aveti, nu ma indoiesc). Incercati http://www.wix.com/flash_websites/fish_builder

  14. Daca dta iti inchipui ca printr-un singur blog as rezolva totul, nu te supara, dear Omer, dar esti un naiv, o victima sigura a zmecherasilor mierosi si cica neconfruntationali, ca IEP ista… Daca chiar vrei sa stii, io am nu doar un blog, ci 20, si nu de ieri, de azi, ci din 2003-2005, unii considerandu-ma pionier al hyperspatziului Ro si zicandu-mi chiar „regele hyperspatziului”, aloo… Una e sa muncesti pe branci pt propria-ti promovare, in timp ce aproape ca mori de foame, iar daca obtii vreo sponsorizare de la vreun ruman cu suflet mare vine compatriotu vigilent „pataphyl” si-sti striga ca esti milog de drumu mare, alta e sa fii publicat la editurile principale, sa ti se dea casa in Bucale, sa primesti multiple premii literare, sa ti se ofere si un serviciu la ziarele „prietenilor nostri” (se stie care), sa fii tradus in strainatate si gadilat pe burtica or pe spate, alegandu-te macar cu voie buna, incredere in persoana ta si oarece haz, dupa caz, naz si praz…

    Hai ca va las, caci sunt satul de demagogia, naivitatea sau ipocrizia rumanilor de-acas ori de preste balta & parleaz si-i cunosc pe compatriotii mei ca pe un cal breaz… 👿

  15. Bun articol

    Si as fi inclinat sa va spun: da, aveti dreaptate, domnule Imperialist. Nici turnatorul. In astfel de incercari hermeneutice – in care balanta e inclinata temeinic – ne salveaza … istoria. Nu am sa amintesc de lunga istorie a nerespectarii cuvintului dat. Nici de istetimea extraordinara de a jongla cu geopolitica. Nici de flexibilitatea teribila a sirei spinarii valahe.

    Flexibilitatea teribila a sirei spinarii valahe este un mit al bocitoarelor nationale, ca si pacatul „istetimii”, dar ma bucur ca recunoasteti si singur ca alegeti numai ce vreti din istoria natiei. Ca dvs. sunt multi, injuratul natiunii fiind un sport national in care se intrec anumite personaje din galeria nationala. As putea sa le definesc si sa va arat ce le uneste pe aceste persoane, macar pentru a raspunde mitocaniei cu „sagetile patriotice”, dar va crut.

    AVP
    Ai ramas acelasi cocalar becalin. Ia spune, gipsane, tu ce natie ejti de esti asa dajtept in comparatie cu rumanii?

  16. Radu, pupincurismul nu este o trasatura nationala, gradul sau fiind mai mare sau mai scazut in functie de categoriile sociale avute in vedere. Gresesti atunci cand extinzi la nivelul intregii natiuni comportamentul unor politicieni/ oricarui alte categorie sociala. E ca si cum te-ai uita la degenerarea de la Hollywood si ai tranti un „americanii-s toti depravati si drogati”.

  17. Ca fapt divers, “regele hyperspatziului” n-a auzit de programe anti-spam si ne-a acuzat, pe blogul propriu, ca l-am cenzurat. Ridicol.

  18. of, dumnule „rege al hyperspatziului” 😆 nu ai fost cenzurat, comentariul a fost blocat de filtrul de spam.. nu e prima oara si nu esti nici singurul caruia i se intimpla asta. comentariile oprite le publica unul dintre noi care e pe faza in cel mai scurt timp posibil, cum s-a intimplat si acum.
    voi reporduce aici tot comentariul tau

    Exempli gratia : în loc să-mi publice replica pe care o voi reproduce mai jos, ca drept răspuns la replica unuia de aici, adminul de la “În linie dreaptă”, al cărui semnal editorial îl primesc zilnic în inbox şi care de fapt mi-a prilejuit topicul de faţă (o replică la articolul intitulat: “Suntem o ţară de turnători?”), din contra, nu ratează ocazia de a mă cenzura şi a-mi mai trage o nouă copită rumânească, păi cum drea, pe motiv că i-am jicnit – cică – naţia…

    Iată replica mea cenzurată de nea titircă inimă-rea ăla, dar care se crede, culmea, rrrumân verde de dreapta sadea şi drept cât cuprinde, păi cum naiba… :

    Daca dta iti inchipui ca printr-un singur blog as rezolva totul, nu te supara, dear Omer, dar esti un naiv, o victima sigura a zmecherasilor mierosi si cica neconfruntationali, ca IEP ista… Daca chiar vrei sa stii, io am nu doar un blog, ci 20, si nu de ieri, de azi, ci din 2003-2005, unii considerandu-ma pionier al hyperspatziului Ro si zicandu-mi chiar „regele hyperspatziului”, aloo… Una e sa muncesti pe branci pt propria-ti promovare, in timp ce aproape ca mori de foame, iar daca obtii vreo sponsorizare de la vreun ruman cu suflet mare vine compatriotu vigilent „pataphyl” si-ti striga ca esti milog de drumu mare, alta e sa fii publicat la editurile principale, sa ti se dea casa in Bucale, sa primesti multiple premii literare, sa ti se ofere si un serviciu la ziarele „prietenilor nostri” (se stie care), sa fii tradus in strainatate si gadilat pe burtica or pe spate, alegandu-te macar cu voie buna, incredere in persoana ta si oarece haz, dupa caz, naz si praz…

    Hai ca va las, caci sunt satul de demagogia, naivitatea sau ipocrizia rumanilor de-acas ori de preste balta & parleaz si-i cunosc pe compatriotii mei ca pe un cal breaz…

    Păi, mhă, rumâne, naţia ta si-a mea poate fi salvată – ca şi populaţia din Soddoma şi Gomora – dacă în ea ar exista macar 5-6 ca mine, nu ca tine sau ca espop ista, si-ar continua apoi să existe pururea cu samântza bună din ea, nu cu sycofanţii, cu tovii şi băieţii sau cu lichelele şi obrăznicăturile nerecunoscătoare de-acumaşa etc. Pricepi mata ?

    Numai atunci, aloo, se va sti daca Ro are realmente sansa sa iasa vie si nevatamata, cândva, din bolgia stalinisto-ceausea : când se va atesta c-au egzistat în RSR, ca-n Sodoma si Gomora, n-asa? macar 5-6 insi carora Tatal Semintelor & Semintiilor toate sa le poata zice: bey, voi v-ati dovedit a fi soiuri de oarece calitate si de aceea iata ce va poroncesc, fârtate : fugiti iute d’aci, caci pohtesc a arunca foc si para preste aiasta arie plina de buruieni spurcate ce înnabusa biata voastra tzeara, io prin voi voi mântui neamu’ vost’ de pacate iar si iara, hai, carati-va naiba de-aci…, si nu va mai uitati înapoi, caci s-ar phootea sa va faceti stana de sare sau nesarati moroi, ori sa ramâneti drea’ ca Nitza ala, stiti voi, dupa luptele de la Baicoi…

    NOTA BENE: Mai aveti oare vreo indoaiala a cui linie dreaptă sunt si zmecherosii astia porecliti cica romani mari si curati… ?

    UPDATE : Te pomenesti ca pe rumanu nost drept si verde praz l-o fi cuprins remuscarea, caci vad ca pana la urma a dat drumu replicii mele pe care prima data a tratat-o cu bâzdâk & nacaz, a…? Tot e ceva, caci m-asteptam ca rumanu nost sa ma-njure intr-una, pana ar fi iesit iar pruna si-ar fi apus, dupa gluga de coceni stramoseasca, luna… oops

    te-ai inflamat inutil.

  19. Daca suntem o tara de turnatori , inseamna ca ea este situata pe un continent de turnatori si ma opresc aici ca sa nu ma uit si peste gardul altora , ca nu-i frumos . Sunt sigur ca daca ” insularii ” ar fi avut parte vreo cativa ani buni de serviciile KGB-ului, Gestapo-ului sau Securitatii si ar fi avut timpul sa se ” acomodeze ” cu metodele acestor institutii , orice conducator englez ar fi spus ca de Gaulle (@4) : In arhiva cu turnatori si filatoare este intreaga Anglie . 🙂 . Multi francezi s-au comportat execrabil in cei doar cativa ani de ocupatie , noi am fost ” ocupati ” doua generatii .

  20. #17

    1. „mit al bocitoarelor nationale”. Nu as zice. Printre bocitoarele astea se gasesc G. Ureche, Cantemir, Eminescu, Cioran si altii – oameni mai recenti. Desigur, domnule Imperialist, puteti prefera „extazul” unei priviri in oglinda in locul unei minime luciditati.

    2. „mitocanie” ? Uneori, buna folosire a cuvintelor este cel mai greu de atins patriotism.

    3. „injuratul natiunii” ??? Ii spui unui hot ca fura. Ce raspunde hotul: de ce ma injuri? de ce ma jignesti ? Ce zice poporul ? „Maninca si el o piine”… Ii spui unui turnator ca a turnat. Ce raspunde turnatorul ? Nu a fost chiar asa, nu am zis tot ce stiam, a trebuit sa imi salvez opera, aveam nevoie de bursa aia … CE zice poporul: „toti au fost securisti”. Ii spui unui ideolog ca a slujit regimul. Ce zice ideologul ? A fost o eroare de tinerete, cautam adevarul. Numai naturile caldicele nu gresesc. Inteligenta mea e firbinte. Cum zicea prietenul meu … Ce zice poporul ? Nimic, nu-l interereseaza ideologiile. Nu l-au interesat niciodata.

    4. inteleg ca mi-a trecut sageata pe la ureche. Ufff …, am scapat. Pentru putin timp, sint sigur.

    Altele:

    Domnule imperialist, stiti care e diferenta dintre iubirea (de tara) si indragostirea ? Sau aceea dintre nunta si bairam ? Sau aceea dintre inteligenta ajutatata de morala si istetimea pe care s-au altoit – inconturnabil – birfa, delatiunea, interesele mici, explicatiile, scuzele, ghinionul, ploaia, turcii, rusii, liberalii, CIA, Mossadul, KGB-ul, „famelia mare”, vanitatea, „opera” care salveaza omul, lasitatea, proiectele (neincremenitoare, desigur) ?

    Nu va fie frica, nu crutati ! Aruncati sulita ! Sa curga singe ! Nu zicea poetul – unul adevarat – „ne-ar trebui un rug/ca sa fim curati”.

    Ginduri bune.

  21. Nu iau lectii de minima luciditate de la cei care vad numai ce le convine. Acestea fiind zise, va las cu circul si ironiile de liceu, am vazut cam care va este nivelul, asa ca nu-mi mai bat capul. Ce sa discut cu unul care vede extaz acolo unde se cere doar putina ratiune? Ce pot sa ii spun cuiva care sustine ca „romanii sunt turnatori” e acelasi lucru cu a spune unui hot pe nume? In sfarsit, ce sa discut cu un om care se declara jignit cand comportamentul sau dispretuitor este numit ca atare? Nimic, cu un astfel de om nu se poate vorbi.

  22. Domnule AVP, putina istorie. „Torna, torna, fratre” Doi ciobani valahi erau călăuzele prin munţii Pindului ale unei oşti bizantine. asta se intimpla in secolul IX. Cind ciobanul din fruntea oştii a văzut inamicul dupa o cotitură, a strigat vorbele de mai sus la frate-său din spate, adică să se în-toarcă, în-turneze şi să fugă. Nu e vorba de turnatorie aici. Aceste cuvinte reprezinta atestarea în scris, pentru prima dată, a existenţei limbii române.
    La fel este şi cu „i pak să ştii domniia ta”. Neacşu din Cîmpulungul muntenesc îl avertizează pe judele, primarul, Braşovului, să se ferească de posibila venire a turcilor. E turnătorie? Nu, e un ajutor.
    Cu oaia care îl „toarnă” pe ciobani să fim serioşi. Asta e o glumă bună pentru Divertis şi atît.
    Acestea, domnule AVP, nu sînt argumente, ci baliverne.

  23. @Linie dreapta ,
    Nu mai stiu cine a fost primul cu ideea de a fi „prieteni” pe facebook . Poate ca eu am fost prima care am facut cererea, fiind cucerita (in momentul acela) de modul transant si obiectiv prin care va exprimati opiniile , dar si de multitudinea de informatii si de articole bine documentate cit se poate de diversificate , pe care le -ati afisat pe facebook prin intermediul acestui blog .
    Acum insa dupa ce am citit comentariile si replicile pe care i le-ati dat lui AVP ,atit d-voastra ( banuiesc Radu P.) cit si Vlad M. (celalalt admin al acestui blog ), imi dau seama ca m-am inselat . Prin urmare am sa va sterg din lista mea de prieteni de pe facebook. Eu nu am prieteni demagogi,ipocriti ,dar mai ales lipsiti de respect .
    P.S.Aceasta este o dovada de solidaritate cu AVP ,care imi este prieten pe facebook si pe care il respect ,atit ca fost disident anticomunist cit si ca poet ,publicist ,scriitor de texte in cyberspatziu etc..

  24. Gaseste-mi vreo urma de respect in mesajele lui AVP si iti voi da dreptate. In afara de autosuficienta si limbaj de cort tiganesc (mey-ul si rrrrrumanii fac toti banii) nu e nimic. Am mai avut de a face cu AVP-ul tau si cu apucaturile sale de Becali frustrat ca nu i se recunosc meritele. Rarerori am intalnit oameni mai ridicoli decat el. Sa vorbesti despre tine la persoana a treia, ca Adrian Minune si G. Becali, este intr-adevar o performanta demna de un „poet, publicist, scriitor de texte in cyberspatiu”, iar ce a asternut azi pe aci este inca o dovada a caracterului sau.

    Cat despre „demagogi, ipocriti”, te desfid sa o demonstrezi.

  25. AVP,

    Miorita care i-a turnat pe ciobanii rai

    Deci n-ați înțeles nimic. Literat? 😆

    STELIANA,

    citește-l cu atenție pe AVP, și alege-ți vecinătățile cu și mai mare atenție

  26. Vlad M ,
    Faptul ca tu te adresezi lui AVP ca aici ,spre ex ..

    „AVP
    Ai ramas acelasi cocalar becalin. Ia spune, gipsane, tu ce natie ejti de esti asa dajtept in comparatie cu rumanii ”

    ..ce vrea sa insemne ? Eu spun ca tu esti „cocalar ” ,pentru ca el nu ti-a zis nimic ,ci a facut un comentariu „on topic ” in care si-a exprimat opinia in stilul lui „avepist”, pe care daca nu l-ai priceput nici pina acum, ai simtit nevoia sa-l apostrofezi jignitor. . Mai spun ca esti „demagog si ipocrit „pentru ca una gindesti si alta faci . Bunaoara crezi ca nu toti au fost turnatori ,ca au mai fost in tara noastra si oameni care nu au facut pact cu diavolul ,iar cind exista aici de fata unul (AVP) ,care indiferent cum scrie si cum il percepi tu ca om , a facut dovada contrara ,il iei in deradere fara pic de rusine .Ce legatura are ,d-le, una cu alta ? Adica” Una” fiind aceea ca aici se discuta faptele poetului Ion Es Pop ,care a facut pact cu diavolul si a turnat la securitate si faptele lui AVP care este printre putinii poeti din Ro care nu a facut pact cu diavolul ,dovada fiind dosarul lui de urmarit de securitate si repercursiunile pe care le-a avut ca urmare a disidentei lui anticomuniste ?

    Iar „Alta ” fiind perceptia ta mediocra si infantila de aici :

    „In afara de autosuficienta si limbaj de cort tiganesc (mey-ul si rrrrrumanii fac toti banii) nu e nimic. Am mai avut de a face cu AVP-ul tau si cu apucaturile sale de Becali frustrat ca nu i se recunosc meritele. Rarerori am intalnit oameni mai ridicoli decat el. Sa vorbesti despre tine la persoana a treia, ca Adrian Minune si G. Becali, este intr-adevar o performanta demna de un “poet, publicist, scriitor de texte in cyberspatiu”, iar ce a asternut azi pe aci este inca o dovada a caracterului sau.”

    Apoi ,mai spun ca nu ai dreptul sa vorbesti de „apucaturi de frustrat ” sau „autosuficienta ” si de alte chestiuni pe care le percepi ca fiind ridicole ale altora ,intrucit iata cum crezi de cuviinta sa raspunzi altcuiva care nu este de acord cu opinia ta :

    „Nu iau lectii de minima luciditate de la cei care vad numai ce le convine. Acestea fiind zise, va las cu circul si ironiile de liceu, am vazut cam care va este nivelul, asa ca nu-mi mai bat capul. Ce sa discut cu unul care vede extaz acolo unde se cere doar putina ratiune? Ce pot sa ii spun cuiva care sustine ca “romanii sunt turnatori” e acelasi lucru cu a spune unui hot pe nume? In sfarsit, ce sa discut cu un om care se declara jignit cand comportamentul sau dispretuitor este numit ca atare? Nimic, cu un astfel de om nu se poate vorbi.”

    Prin urmare @Vlad M ,iata ca ti-am demonstrat ceea ce trebuia ..

  27. Domnule Viorel Padina (care semnezi AVP), păcat de talentul pe care îl vei fi avut (dar pînă la urmă nu a produs nici o mărgică, deşi edituri sînt slavă Domnului şi, totuşi, oricine poate publica azi)), păcat de activitatea dumitale anticomunistă (însă nu atît de importantă pe cît o umfli dumneata şi nici pe departe singulară, cum te împăunezi), dar ai serioase probleme psihice. Ţi-o spun cu părere de rău. Ego-ul dumitale exacerbat ar fi justificat, dacă te-ar chema Dali, dar aşa, fără operă, eşti jalnic. Vezi, poate te poate ajuta vreun fost coleg de la Cenaclul de luni, azi toţi ajunşi scriitori adevăraţi. Sau crezi că toţi sînt demagogi, pizmaşi şi ipocriţi? Dacă e aşa, nimeni n-are ce-ţi face.

  28. @Radu P. : „Margica” de care vorbesti e de fapt un sirag de margaritare – o spun cunoscatorii, muult mai specialisti ca matale -, fratioare…: „Poemul de otzel”, „Epistolar iepocal”, „Publicistica de hartie”, „Tablete din hyperspatz”, „Fiinte din gradina Domnului”, „Mic dictionar de nume si leacuri vegetale romanesti cu rezonantze avepesti”, „Shir Hashirim pre limba lu Emin”, „Odyseea hyperspatziului”, „Aesopus altfel spus”, „Ipoteza kosmosului germinativ”, „Planeta Ou”… Nu mai vbesc acum de „Apelul catre Europa” si de samizdatul „NU!”, caci astea nu sunt literatura, n-asa…?

    Vrei poate sa-i numesc aci si pe rumanii (nu niste oarecari sau niste anonimi flecari, aloo…) care au exclamat ca sunt genial ? 🙄 Apropo, stiai ca sunt scriitorul roman in viata in legatura cu care s-a pronuntat cel mai frecvent cuvantul geniu…? 💡

    „Stie oare vrabia cum i-ar veni berzei?”

    Hai, fugi naiba d-aciia, anonymoshule… 😎

  29. Steliana,

    si-a exprimat opinia in stilul lui „avepist”

    Intr-adevar, AVP este un mare neinteles; eu m-am adresat dansului civilizat si politicos, chiar am incercat sa-l sfatuiesc de bine, necunoscandu-l, dansul m-a facut naiv, si „o victima sigura a zmecherasilor mierosi”. dealtfel, a spune ca „eu sunt altfel, am un stil mai aparte” si ca „unii, si anume majoritatea celor care ma citesc, nu ma inteleg”, ca asta spuneti dvs, doamna/d-ra, aici, la @28, inseamna a spune ca „eu am dreptul sa fiu grobian, pentru ca asa sunt eu”. Asta spune cam totul despre dansul, cred eu. Orgolii hiper-gonflate ca al dansului, credeti-ma, am vazut cu sutele, in Romania asta, am si-n familie, nu-mi mai trebuie inca unul. Iar daca nu este asa de cunoscut cum isi doreste e pentru ca, asa cum spune dl Radu P, probabil n-are asa mult talent cum crede. Banal, s-a mai vazut, ca sa il tratez si eu de sus, cum ma trateaza si dansul.
    Ar trebui sa va fi dat seama, de acum, in Romania 2011, ca a fi fost revoilutionar nu iti da un certificat in alb de moralitate si de civilitate, ca lumea te judeca pentru ce faci zilnic, nu pt ce ai facut acum 20 de ani; nu zic, tot respectul pentru cei care au stat atunci sub gloante, dar nu uitati ca si Dan Iosif, si Dinca, au fost revolutionari, si limbajul dlui Padina pare a fi (in mod voit sau nu, nu mai conteaza, pentru cel caruia ii raspunde, adica pentru mine) de acelasi nivel cu al lui Dinca/Iosif. care, amandoi, or fi fost ei revolutionari, dar tot cocalari au ramas pana la moarte, pentru ca pur si simplu nu i-a dus capul la mai mult.
    Prin urmare, dna Steliana, n-ati demonstrat decat un respect deosebit (si nemeritat) pentru dl Padina, ceea ce cred ca dansul isi si doreste.

  30. Vlad…..are dreptate si dl AVP, sa stii, nu e cazul sa te cobori chiar la nivelul dumisale, dansul oricum nu se poate ridica la al tau, oricat ai incerca. De ce nu-l lasi in stilul dansului de cloaca a la Eugen Barbu dupa 2 sticle de palinca, nu vezi ca acolo se simte bine? Lasa-l, nu-mi dau seama, sincer, ce cauta la noi, in loc sa mearga in „hyperspatz”-ul dumisale, unde este la dansul acasa. Lasa-l, daca ii dam apa la moara nu mai scapam de dansul….

  31. Vlad @7

    1. Care comparație?

    ciripitorii noştri mergînd cu pîra la ambasada americană, tot aşa cum comuniştii români mergeau cu pîra la Moscova sau la Comintern

    Vlad, unde am scris eu că România este aservită Statelor Unite?

    Comparatia este fortata, Radu

    2. Și Caragiale a fost bocitoare națională?

  32. 8 Bun articol (dar cine eşti, domnule?). Chestia cu găinile e superbă. Am şi eu o carte a lui Dan Horia Mazilu. Foarte bună.
    Domnului Padina. Dacă operele de care vorbeşti sînt scrise în acelaşi stil şi cu aceleaşi idei ca aici, ferească-mă sfîntu’!. Oricum, nu eşti cunoscut, dom’le, nu eşti vizibil mai departe de Romanaţi. Chiar şi un geniu ca dumneata, care a numărat acest atribut ce ţi se…atribuie, trebuie să înţeleagă că are nevoie de cititori, să fie vizibil, cum scrie Manolescu. Şi asta înseamnă mai mult decît cîteva găini însoţitoare de pe facebook, fie ele ouătoare sau nu, clocitoare sau nu.
    Adieu, domnule Padina! Ia-ţi hazul (scremut), cazul (psihiatric), nazul şi prazul şi lasă-ne. Adieu şi-un praz verde.

  33. O sa ziceti ca parasc si eu afirmand ca e greu de crezut ca Abalaru Viorel (AVP), care a scris un ” Apel catre Europa” ( sa admitem ca-i al lui si nu al altcuiva 🙄 ) a fost tratat de securitate nu cu batai, ani de inchisoare si interdictii, cum au patit altii pentru vini mult mai mici , ci cu tigari si cafele, ba si cu interventia pentru plata salariului pe care cei de la CAP-ul unde care lucra nu vroiau sa il mai dea pentru dese lipsuri de la serviciu si alte indatoriri neonorate, fara ca si acesta la randul lui sa le fie recunoscator in vreun fel ? !
    Opera amintita , ce cuprinde in totalitate 57 de pagini, n-a fost urmata in plan literar sau chiar stiintific ( cum pretinde el ca ar fi unele), decat de o sustinuta activitate blogeristica in care s-a multumit sa-si tot dea cu „opera”/caramida in piept ajungand, din cauza varstei, sa coboare nivelul si sa se loveasca in parti mult mai dureroase !
    Faptul ca baneaza orice postare care nu seamana cu a de-acum celebrei @Stely(ana) , ba mai mult ca a initiat la randul lui mai multe pari, pe la toate organele si organismele pentru a-mi fi interzis dreptul de a mai folosi internetul, vorbeste de la sine de dizidenta asta clamata pe toate gardurile/blogurile, ce vine sa confirme zicala ca nu tot ce-i scris pe afara se gaseste si inauntru !

    P.S. Daca unul aduce la cunostinta unor institutii straine (ONG, Ambasade,massmedia) o parte din gravele incalcari ale legilor tarii de catre presedintele ei ( sa zicem Traian Basescu) aceasta poate fi considerata turnatorie, sau disperare ?!

  34. Steliana

    Faptul ca tu te adresezi lui AVP ca aici ,spre ex .. ..ce vrea sa insemne ?

    Exact ce scrie acolo. „Rumanul”, „sicofantul” si „pizmasul” de mine vrea sa stie ce natie este AVP care vorbeste precum tiganul de cea mai joasa speta si are atata dispret pentru romani. In cazul in care nu stiai, fantasticele Mey, ruman, Romanica, Bucale etc. sunt tot atatea expresii de mahala tiganeasca. Stilul lui „avepist” este stilul Adrian Minune. Felicitarile mele pentru maretia lingvistica.

    Mai spun ca esti “demagog si ipocrit “pentru ca una gindesti si alta faci . Bunaoara crezi ca nu toti au fost turnatori ,ca au mai fost in tara noastra si oameni care nu au facut pact cu diavolul ,iar cind exista aici de fata unul (AVP) ,care indiferent cum scrie si cum il percepi tu ca om , a facut dovada contrara ,il iei in deradere fara pic de rusine .Ce legatura are ,d-le, una cu alta ? Adica” Una” fiind aceea ca aici se discuta faptele poetului Ion Es Pop ,care a facut pact cu diavolul si a turnat la securitate si faptele lui AVP care este printre putinii poeti din Ro care nu a facut pact cu diavolul ,dovada fiind dosarul lui de urmarit de securitate si repercursiunile pe care le-a avut ca urmare a disidentei lui anticomuniste ?

    Ce frumusel pui tu problema! Ce pacat ca este doar o denaturare favorabila stilului de cort tiganesc al lui V.P. Ceea ce am facut si nu ai inteles/ te faci ca nu ai inteles este ca am aparat memoria celor care au facut cinste acestei natiuni si l-am dezaprobat pe cel care ne-a facut in bloc, cu o aroganta de Becali, „sicofanti” si „pizmasi”. Nu ma intereseaza ce a facut Padina la viata lui, atata vreme cat a ajuns un cocalar de „hyperspatz” care are o gandire de Mircea Badea, ne-am inteles?

    Iar “Alta ” fiind perceptia ta mediocra si infantila de aici

    Hai sa iti spun un secret: percepetia mediocra si infantila iti apartine. Numai un mediocru/ infantil ar putea trece tiganismele lui AVP la comportament decent.

    Apoi ,mai spun ca nu ai dreptul sa vorbesti de “apucaturi de frustrat ” sau “autosuficienta ” si de alte chestiuni pe care le percepi ca fiind ridicole ale altora ,intrucit iata cum crezi de cuviinta sa raspunzi altcuiva care nu este de acord cu opinia ta

    😆 Stralucit exemplu de inversiune morala! Cum ar veni, eu sunt autosuficient pentru ca i-am spus lui Bun Articol ca 1. Exagereaza si 2. Este mitocan cand trateaza orice opozitie la pozitia lui ca „sageti patriotice”. Hai ca-mi esti simpatica Steliana!

  35. Pataphyl

    ciripitorii noştri mergînd cu pîra la ambasada americană, tot aşa cum comuniştii români mergeau cu pîra la Moscova sau la Comintern

    ciripitorii – comunistii romani
    ambasada americana – Moscova, Comintern

    2. Și Caragiale a fost bocitoare națională?

    Ce a zis Caragiale despre romani si comunism?

  36. mai multe pari, pe la toate organele si organismele pentru a-mi fi interzis dreptul de a mai folosi internetul

    hai ca asta-i tare! si n-a pus si el mana, sa citesca o lege, inainte? 😀 lolllllllllll

  37. Hai ca iar a iesit cearta. Vlad, tu ai dreptate, nu zice nimeni. Dar spune lucrurile astea odata, nu te repeta, pe cat posibil nu te mai cobori la nivelul lor, si lasa-i sa plece in „hyperspatz”-ul lor, nu-i mai intarata, ca se intorc sa-ti raspunda si pe urma nu mai scapam re ei. Plizplizpliz! 😀
    Vorba Ancai, blogul asta nu-i facut pentru terapie in grup pentru toate orgoliile supurande, are alte scopuri.

  38. Demersul dv., dle. Radu P., dovedeşte că Procesul comunismului – oficial – este un simulacru, o diversiune generalistă menită să tulbure şi camufleze pentru a-şi argumenta imposibilitatea, ineficienţa, inutilitatea. Strategia e clară: acuzatorul apără şi apărătorul acuză. Confuzia, maximă.
    Poporul nu e trădător, laş, colaborator, ci needucat raţionalist: e maniheist. Originea „sănătoasă”, plebee a majorităţii intelectualilor – nu spun „oamenilor de cultură”, fiindcă, dualist, folklorismul comunist este pre-cultural – formaţi înainte, garanţia barbariei tribale instituţionalizate, culturnice. Fiinţa maniheist-tribală se identifică paternalist prin reprezentantul strămoşului primordial, şeful de trib, patriarhul, conducătorul suprem etc., autorităţii, căreia i se aserveşte necondiţionat, consolidând-o informativ pentru a-şi întări propriile identitate şi stabilitate. Nimic rău, în paradigmă, dacă raza procesatorului colaboraţionist se menţine în dimensiunile familiei şi ale rudeniei; grav, distructiv, dacă egalitarismul o extrapolează societăţii, structurând-o supra-tribal, mafiotic. Nu familia este celula societăţii, ci echipa. Poporul este, aşadar, după cum e structurat, guvernat. În virtutea cărei morale – cea tribală, sau cea socială – angajem para-procesul anticomunist? Maniheic, prin disociaţia comunism-anticomunism – folkloric – , sau, prin înţelegerea şi depăşirea ireductibilităţii dintre totalitarism şi democraţie?
    Precum Paul Goma, Viorel Padina trebuie înţeles ca haiduc, ca războinic, nu ca diplomat. Nesolidarizarea cu ei venea, nu din laşitate, ci din criteriul supra-autorizării, (cum şi Nicolae Breban îşi justifică neafilierea cu Paul Goma), specifice gândirii populare, pentru care, „mai tare”, partidul şi securitatea aveau greutatea mai mare. Şi P.G. şi AVP sunt, prin anti-comunismul dovedit, mai mult disidenţii maniheismului, pe care l-au contrat prin contradicţiile intrinseci, asumându-şi, fiecare, martiriul auto-disolut. Dacă nesolidarizarea actuală e înfiorată de înmugurirea unei gândiri democratice generale, sacrificiul acestora n-a fost zadarnic. Războinicul este definit şi desdefinit de război; pacea şi-l neaminteşte.

  39. Radu Humor, care „disperare” , domnule? Ţi se par „disperaţi” Chireac sau Georgian Pop? Sînt doar nişte fripturişti. Sau ai asimilat şi tu de pe antene ideea că Băsescu e Dictatorul? Aş vrea să cred că nu. Eu socot că e normal ca preşedintele, primul ministru sau liderii de partid să informeze ambasada americană de una sau de alta, lucrurui importante.. Dar ce are a căuta aici Chireac (membru dubios, cercetat de DNA,în tot felul de consilii de administraţie şi prieten cu vestitul Cocoş, soţul cocoaşei Udrea) cu informaţia „confidenţială” că Băsescu bea prea mult, de exemplu!?. Asta-i turnătorie ordinară.
    În altă dezordine de idei, ai dreptate cu omul nostru – AVP. E un impostor cum nu am mai întîlnit. Se laudă cu Cenaclul de luni şi Manolescu, dar în volumul Desant 83 al cenacliştilor de luni nu există. Am căutat special cartea în bibliotecă: zic, poate mi-a scăpat mie! Nu există. E un… ciudat.

  40. @Vlad M., pe tine nu te interesează nimic, mey, rumâne, păi cum dreaq…: 1) nu te interesează nici faptul că „rumân” este formă arhaică, originară, a lui „român”, mai precis este cognomenul cu care românii – iar nu tziganii – se numeau pe ei înşişi din cele mai vechi timpuri rumâneşti şi până au apărut latinizanţii modernişti ai lui Heliade şi-ai memorandiştilor ardeleni, care au vrut neapărat să ne lege de „Roma”, crezând că-n felul ista vom căpăta mai multă nobleţe decât aveam de la contimporanu nostru din vremea aia, badea Tulie Radu Teacă, clasicul cioban breţcan (căci ştii şi tu – mai ales tu, n-aşa? – că românul verde nu e român destul dacă nu e şi fudul) ; 2) după cum nu te-ar interesa, păi cum naiba, nici dacă ai afla că „mey” şi„bey” sunt cuvinte create chiar de mine, aloo, în odyseea hyperspatziului (ca şi cuvântul „hyperspatz”, de altfel, varianta personală a „cyberspatziului”), şi nicidecum cuvinte tzigăneşti, iar aceste sintagme avepeşti nu pot avea conotaţii jignitoare (ca şi „spuley” sau „mătăputză”, de-un paregzamplu, alte invenţii avepeşti) decât în mintea unui complexat ori ambuscat, pe când un expert stilistic şi-un degustător de fineţuri filologice le-ar lua drept ceea ce sunt: florilegii stilistice ale unui creator de limbaj poetic şi ale unui auctor c-un look unic… 3) după cum nu te interesează – helas – nici faptul că sunt redactorul „singurului text vădit anticomunist produs de vreun intelectual român în anii 80” (nu io am spus asta, ci o personalitate binecunoscută în lumea hermeneuticii anticomuniste), al samizdatului „NU!”, din 1981 (subintitulat: „Organ anticomunist, prim-redactor A.V.Padina”), şi al singurului proces din Iepocă (1987) prin care un scriitor autohton a dat în judecată o editură comunistă, pentru că nu i-a respectat libertatea de expresie. Ce să mai vorbim de dezinteresul tău special faţă de „Poemul de oţel” („o carte extrem de rară, în care se întrevede geniul poetic”, apud N.Manolescu) sau faţă de „Ipoteza kosmosului germinativ” or „Planeta Ou”, nişte concepte care vor schimba radical – atunci când le va sosi vremea – cel puţin gândirea rumânească, a…? 💡

    @Radu P. – eşti chiar mai diletant decât am crezut la un moment dat, Află că „Desant” e antologia de proză, iar nu de poezie, a Cenaclului de luni, aşa că n-aveai cum să mă găseşti acolo. Dacă chiar vrei să ştii ce zice N.Manolescu (coordonatorul Cenaclului de luni) despre poetul V.Padina, citeşte aici :

    http://steelpoem.wordpress.com.....-postfata/

    Sper sincer să nu mă mai faceţi să-mi pierd vremea p-aciia. Dacă tăceaţi, extremişti de dreapta curaţi rămâneaţi,,, oops Aşa îmi păreţi doar nişte obrăznicături cam inculte din Carpaţi… oops. Bună ziua.

  41. AVP, hai ca ai inteles ce am zis, nu mai face pe prostul. „Rumanul” tau nu are nimic de a face cu „rumanul” din trecut, este doar o alta expresie tiganeasca pe care o folosesti in calitate de locuitor al cortului. Ma rog, esti prea dus cu capul pentru ca sa te iau in serios. „mey” si „bey”, inventate de tine! Ridicol.

    Du-te la un control psihiatric, nene, nu esti amuzant deloc.

  42. Mea culpa, Poetul Gării De Nord e un DOMN/Lord/Sir!
    In plus, are si toate țiglele pe acoperiș!

  43. Da, mhă, dăşteptătu’ lulii, „mey”, „bey”, „fey”, „spuley”, „mătăputză” şi alte şi alte parole, sintagme şi ortografii / ortoepii fistichii or candrii / cilibii cu care io am îmbogăţit limba ro, ca orişice ingeniu maibaro, dar pe care tu ca o cizmă o ştii, sunt creaţiile mele (iar prietenii cu care mă jucam acum 7-8 ani pe forumul „Ziua”, pe când tu nici nu auziseşi de Internet, probabil, necum de „hyperspatz”, ştiu de ce spun asta şi-ţi pot da şi linkuri într-acolo, dacă ai merita…). Cât despre controlul psihiatric, cura te ipsum, dacă ştii ce înseamnă asta, băieţel, şi nu de alta, însă hurlă psihanaliza pizmaşului cocoşel în tine, aloo… 💡 Însă înainte de vizita la psychoanalist, fă-ţi dreq un simplu test de iq, ca să vezi dacă poţi spera să percepi măcar o iotă din ce-ţi va spune nenea doctoru ăla (căci din experienţa mea cu mătăputză am obeservat că eşti foaaarte încuiat, ca drea…oops).

    Şi cu asta, chiar basta !! 👿 A fost ultissima ocazie când ai avut ne-mai-po-me-ni-ta onoare de a-l avea pe regele hyperspatziului în bojdeuca ta, prichindelule.

  44. bugsy@41. Citind comentariile scrise seara tarziu, in toiul noptii, cu noaptea-n cap, dis de dimineata si-n toiul zilei, a inceput sa-mi para rau ca m-am culcat . Pasionanta tema articolului dar nici comentariile nu sunt mai prejos asa ca , recunosc , m-am cam ” incalzit ” si tocmai cand imi ziceam sa zic si eu ceva dastept, am facut greseala sa intru-n carciuma , pardon , in restaurantul garii. Nu de altceva dar ca sa dau pe gat ” 50 de inspiratie „. Acolo, am dat peste ” omul tau ” care nu mai comenta in hiperspatz ci recita la tejghea si inghitea pahare . Nu stiu cum l-ai teleportat dar esti tare ! Spuneam ” greseala „, pentru ca acum eu nu mai pot sa zic nimic . 🙂 Ai zis tu totul ! Oricum , dupa ce l-am vazut, APV-istul mi-a devenit simpatic :). Ce este sigur este ca Paul Valery i-ar fi zis si lui : ” Domnule , nu ai talent. Poate ai geniu , dar la asa ceva nu ma pricep ” 🙂

  45. @51, Calehari: Multumesc!
    Secventa cu Poetul Garii de Nord este extraordinara, ca de altfel intreg filmul FILANTROPICA, din care face parte. Excelent citatul din Valery!!!

  46. Nebunu’ Hyperspatz-ului

    Da, mhă, dăşteptătu’ lulii, “mey”, “bey”, “fey”, “spuley”, “mătăputză” şi alte şi alte parole, sintagme şi ortografii / ortoepii fistichii or candrii / cilibii cu care io am îmbogăţit limba ro, ca orişice ingeniu maibaro, dar pe care tu ca o cizmă o ştii, sunt creaţiile mele (iar prietenii cu care mă jucam acum 7-8 ani pe forumul “Ziua”, pe când tu nici nu auziseşi de Internet, probabil, necum de “hyperspatz”, ştiu de ce spun asta şi-ţi pot da şi linkuri într-acolo, dacă ai merita…).

    Alooo, spitalu’ 9!

    Va vine sa credeti ca Steliana de mai sus ne-a dat pe bolnavul asta? 😀

  47. ce urît îmbătrînesc unii anticomunişti de meserie. aproape că mi-a stîrnit mila atunci cînd haiducul, exasperat fiind de nerecunoaşterea plenară a meritelor sale fantastice , s-a apucat să depene amintirile de comentator politic năbădăios, fruncea colectivului de lîngă a doua băncuţă din parc unde se strîngeau flăcăii din generaţie, ba chiar ni le-a şi prezentat cu titlu de glorie şi norocul nostru că i s-a trezit orgoliu că altfel ne umplea pagina cu jelanii, apostrofări şi spiritisme preţioase. Cu un singur lucru îs in dezacord cu Vlad, astea nu-s ţigănisme, parol, ci veritabile prezenţe de scenă, ilustrate vii ale mahalalelor romîneşti, fără nimic peiorativ in sine pentru că aceste personaje nu conştientizează penibilul, oroarea, ilaritatea pe care le suscită fără prea mult efort şi nici există vreo intenţie rea in intervenţiile sau băgările lor in seamă. Tocmai de aceea cred că ar trebui primite cu mai multă indulgenţă, pentru că sînt romîni intr-un mod foarte firesc, chiar dacă şi burlesc.

  48. şi alte şi alte parole, sintagme şi ortografii / ortoepii fistichii or candrii / cilibii cu care io am îmbogăţit limba ro

    omul e artist, iar faptul că voi nu-l înțelegeți (diletanților), nu face decât să-i pompeze mai multă stimă de sine în jugulară, astfel încât poietul neînțeles cu greu își mai încape în piele… cauza fiind sinele gonflat până într-acolo încât nu mai are loc de el însuși.

    Ce peisaj jalnic artiștii ăștia……….

    Arta ca monument al despãrțirii omului de Dumnezeu (Ieromonah Savatie Baștovoi)

    Arta este ceea ce a înteles omul din despãrtirea sa de Dumnezeu. Ea este drama despãrtirii si a însingurãrii noastre. Însingurarea este tema centralã în artã si în afarã de asta arta nici nu poate fi conceputã. Însingurarea însã este moarte. Eminescu surprinde genial genetica artei. “Nu credeam sã învãt a muri vreodatã, vesnic tânãr, înfãsurat în manta-mi, fruntea mea înãltam visãtor la steaua singurãtãtii”. Iatã strigãtul, dar si scâncetul, lui Adam celui proaspãt cãzut: “Nu credeam sã învãt a muri vreodatã!” Stupefierea lui în fata mortii. Iatã arta: neîmpãcarea omului cu moartea, revolta împotriva ei, suferinta din cauza ei. Dar si consolarea fãrã iesire, “învãtarea” pasivã “de a muri”. Omul abia “a învãtat a muri”, cã a si uitat locul lui Dumnezeu. Fruntea sa si-o înaltã “la steaua singurãtãtii”.

    Credem cã anume aceastã înãltare a fruntii este arta. Fruntea, ca simbol al întelepciunii si al puterii, nu se mai hrãneste din Dumnezeu, ci din sine însãsi. “Steaua singurãtãtii” este mai degrabã o proiectie infinitã a propriei singurãtãti, o absolutizare a singurãtãtii personale, care devine centru al unui cosmos docil si disperat. Aceastã nouã stea, singularã si personalizatã, eliminã, prin importanta ei, în cazul dat, toate celelalte stele, devenind, pentru personajul nostru, singurul reper în tot universul, singurul “luminãtor” (Fac. 1, 14-17). “Fruntea mea înãltam la steaua singurãtãtii”. Nu ochii, ci fruntea! Omul bâjbâie lumina cu fruntea. Ochii i-au orbit atât de demult, încât el nici nu-si mai aminteste de ei. El nu-si mai acordã nici o sansã de a-i recãpãta. Ne închipuim chiar orbitele lui cicatrizate. De aceea el îsi înaltã fruntea. Iatã arta. Pe care Dumnezeu, murind, a suspendat-o.

    Cu ce a împodobit omul steaua singurãtãtii sale? Ce lucru vrednic a numit el, pentru care ar merita sã trãiesti? Noi zicem cã meritã sã trãiesti numai pentru lucrurile pentru care meritã sã mori. Vom vedea cã pentru artist lucrul acesta nu este un scop, ci o metodã. Haosul si moartea face ca scopul sã-si piardã importanta si sensul. Absurdul inundã existenta, fãrã scãpare. Secolul XX este secolul absurdului, se stie, de la Camus, Sartre, pânã la absurdul ionescian. Dar pânã a i se fi dat un nume, absurdul a mustit în toatã arta universalã, începând cu epopeea lui Ghilgames si pânã la Romeo si Julieta sau alte opere din care lipseste Dumnezeu. Si din acest punct de vedere, oamenii au avut dreptate. Pentru cã absenta lui Dumnezeu poate sã fie doar absurdã. Moartea este ghilotina care uniformizeazã toate aspiratiile noastre, si pe cele nobile si pe cele meschine, fãrã deosebire. Singurul lucru care ne deosebeste este ceea ce lãsãm în urma noastrã. Deosebirea dintre omul religios si omul necredincios este cã primul trãieste pentru a-si asigura un viitor – vesnicia, iar al doilea pentru a-si asigura un trecut, gloria deșartã. Viata acestuia graviteazã în jurul fricii de anonimat. Frica de anonimat este ceea ce îl determinã pe omul necredincios sã creeze. “Pe mine mie redã-mã”, zice omul necredincios. Credinciosul zice: “Pe mine Tie redã-mã”. De aceea credinciosul nu poate fi artist. Pentru el scopul – întâlnirea cu Dumnezeu – anuleazã metoda, adicã arta. Omul necredincios nu are scop, si de aceea, ceea ce pentru credincios este metodã pentru necredincios devine scop. El se înfige în metodã ca într-o plasã de pãianjen, o plasã pe care tot el a pregãtit-o si de aceea nici nu-i sesizeazã pericolul. Arta [de dragul artei] este neputinta de a vedea departe, neputinta de a vedea pe Dumnezeu. Întepenirea în sine însusi. Toatã istoria artei nu este decât o paradã a unor oameni complexati. O paradã a neputintei. O luare cu asalt a “palatului de iarnã” a constiintei noastre. O revolutie prin care constiinta este fortatã sã recunoascã toate aceste complexe ca pe ceva deosebit si vrednic de luat în seamã. În scrierile sale despre artã Freud numeste artistii “nebuni pe scenã”. Pentru cã aici are loc o descãrcare de complexe, o defulare elementarã. Bucuria pe care o resimt spectatorii la o piesã de teatru se datoreazã anume identificãrii lor cu artistul si coparticipãrii la unele sentimente si scene de care în mod normal s-ar rusina. La vremea când fãcea Freud aceste deductii, a desfrâna pe masã în bucãtãrie sau în statia de tramvai încã nu era un act de emancipare, ci unul de rusine. Arta este fenomenul prin care complexele suportã un proces de înnobilare pânã la idealizare.

    Dupã trei mii de ani de istorie a culturii, omul nu mai are ce spune lumii. El se învârte în jurul acestui bolovan, numit istorie a culturii, si vede cã el, de fapt, este cu mult mai mic decât asteptãrile sale. El este ca o strecurãtoare de brânzã, care, dupã ce a curs zerul, s-a fãcut revoltãtor de micã, rãsturnând toate socotelile celor ce s-au strâns sã o mãnânce. Si omul încearcã sã scoatã din acest bolovan sensuri care sã-i sporeascã valoarea. Iau nastere criticii si teoreticienii de artã. Pentru ce? Pentru a scrie tomuri în care sã te convingã cã “la râpa Uvedenrode/ multe gasteropode/ supraponderale/ supramuzicale” de Barbu, de fapt, ascunde întelesuri pentru care mintea omeneascã încã nu s-a copt? Iar “pelicanul sau babita” lui Urmuz e asa o replicã pentru care meritã sã deschidem o nouã epocã? Care s-a si deschis! Dar aceste nimicuri nu sunt nici mãcar zerul, din care s-ar mai putea fierbe un pumn de urdã, ci, sã mã iertati, poate doar ceea dupã care îsi bagã ciobanul repede mâna în lapte si aruncã.

    Atunci când Dumnezeu a fost scos din universul spiritual al omului s-a produs o catastrofã fireascã, prin care s-a încãlcat legea gravitatiei. Într-o societate în care pierderea primei editii a “Florilor rãului” lui Baudelaire se predã în scoli vãzutã ca un act de vandalism, iar despre proorocul David se învatã dupã sculptura lui Michelangelo, credem cã ceea ce a avut de suferit este în primul rând simtul realitãtii. Alienarea personalã a artistului se proiecteazã treptat asupra societãtii si devine alienare colectivã. Mâzgãlelile postmoderniste care cu zece ani în urmã revoltau pe orice om normal, astãzi sunt pe toate copertele caietelor si manualelor scolare sau lipite ca abtibilduri pe frigider. Ba mai mult, tapetele cu astfel de motive, care imitã zidurile sau gardurile mâzgãlite din orase, decoreazã cât se poate de natural camerele apartamentelor. Pe masini abtibilduri care imitã o patã de vopsea scãpatã din gresealã. Nu mai vorbesc de hainele pe care le poartã nu numai tinerii, ci si pensionarii. Nu demult orice tânãr ar fi considerat o mare rusine sã umble cu pantalonii rupti, astãzi si-i rupe singur. Nu doar femeile, ci si bãrbatii se vopsesc ca clovnii. Acum câtiva ani sã iesi cu cârnatu-n stradã era un act de bãdãrãnie, astãzi ies si cu cartofii prãjiti si se mândresc. Asta reprezintã pentru ei un statut social superior! Sub ochii nostri si cu noi însine se petrece o alienare totalã. Trãim printre panouri care reclameazã tampoane femeiesti si prezervative. Ne uitãm cu admiratie cum o femeie la televizor îsi rade pãrul de pe picioare sau îsi gãureste cariile. Ne-am coborât în mizeria pe care se rusina sã o spunã pânã si sotia sotului. Douãzeci de ani în urmã, acestea ar fi fost scene de comedie frantuzeascã, astãzi ele sunt viata noastrã. Ne-am îndobitocit atât de tare încât nu mai stim sã ne folosim propria libertate. Despre ce libertate vorbeste omul contemporan, atunci când zece ore pe zi se uitã la filme în care prin hohote de râs i se dicteazã când sã râdã? Unde e scara valorilor? Unde sunt idealurile? Da, omul a scãpat de sub “tirania religiei”! Arta a învins! A triumfat asupra religiei! Numai cã, la rândul ei, a devenit ea însãsi religie, o religie vicleanã si tiranicã. O religie a distrugerii. Trãim într-o societate tiranizatã de artã.

    […]

    Artistul se revoltã cerându-si dreptul de a desena oameni pe hârtie. Dumnezeu, însã, ne cheamã sã ne recreãm pe noi însine, sã zidim o fãpturã nouã. Artistul îsi cere dreptul de a-si imagina ce este dincolo de stele. Dumnezeu ne invitã sã ne facã puternici încât sã mutãm cerul si pãmântul cu palma, cum a fãcut Ilie. Artistul îsi cere libertatea de a bea rachiu de prune la un vernisaj cu femei stafidite, iar Dumnezeu îl invitã sã stea la sfat cu îngerii. Ce rãu ne vrea Dumnezeu?

    Lumea a sãrãcit enorm datoritã mentalitãtii sale “artistice”. Omul modern suferã de sindromul Midas, totul de ce se atinge se preface în artã. Viata însãsi a devenit o artã, o artã proastã. Omul nu-si mai trãieste viata sa realã, ci o viatã virtualã. El este tiranizat de idei care îl smulg realitãtii. El este hãrtuit de aceste idei, oricât de frumoase ar pãrea ele. Dar poate cã ele sunt prea frumoase, inutil de frumoase? Nici mãcar. Cum frumusetea si scumpetea aurului a devenit blestem pentru Midas, tot asa arta a devenit blestem pentru noi. Cum aurul în sine nu are nici frumusete, nici folos, ci numai prin ceea ce se poate obtine pe el, prin conventie, este folositor, asa si arta este fãrã vreun folos. Si asa cum Midas ar fi dat un munte de aur pentru un pahar de apã, tot asa si noi va veni vremea când nu vom putea schimba toatã frumusetea lumii pe un gât de “apã vie” (Ioan 4, 10) pe care ne-a adus-o Hristos.

    Arta n-ar trebui sã fugã de cunoastere, asa cum se întâmplã în arta modernã, când aceasta s-a detasat de filosofie, adicã de ratiune, si construieste un fals limbaj al emotiilor si sentimentelor. Nu trebuie sã fie nici ermeticã si ocultã, cum propovãduiesc unii. Ci în toate trebuie sã fie clarã ca diamantul, prin aceasta sã-si motiveze dreptul la existentã. În genere, nici o activitate umanã n-ar trebui sã fie îndreptatã împotriva cunoasterii. Cunoasterea este cel mai nobil scop la care am fost chemati. “Cu cât cunosti mai mult, cu atât iubesti mai mult”, spunea Da Vinci. Si ea începe de la a te cunoaste pe tine însuti. Înteleptul Socrate, cunoscîndu-se pe cât i s-a putut, pânã la Hristos, “a cunoscut cã nu cunoaste”. “Eu stiu cã nu stiu”, iatã începutul întelepciunii, drumul smereniei. Cãci dupã ce vom descoperi cã în noi nu este plinãtatea cunoasterii, ne vom îndrepta sã o cãutãm acolo unde ni s-a spus cã este – în Dumnezeu. Iar dupã ce ne vom convinge cã Dumnezeu este Cunoasterea, Îl vom aduce în inimile noastre, dupã cum El Însusi a fãgãduit. Si asa vom ajunge sã ne cunoastem cu adevãrat pe noi însine, ca fiinte capabile de îndumnezeire. Ca temple în care a iubit sã se sãlãsluiascã Dumnezeu, pentru a ne umple de putere si nemurire în veac!

  49. Mi-e greu, aproape imposibil, să comentez textul lui Baştovoi din mai multe motive pe care nu le voi spune aici.
    Vreau să o iau mai… terestru şi să spun că, îndemnat chiar de autor, am citit aznoapte cîte ceva de Viorel Padina. Şi am capacitatea să mă întorc şi să spun: e un poet adevărat sau, în orice caz, era în perioada poemului de otzel. Şi are toată stima mea pentru asta. Pe alocuri am fost fermecat.
    Asta nu mă face însă să-i suport mai mult grandomania şi limbajul. Domnul Padina îi scrie lui Liviu Ioan Stoiciu (am citit pe blogul lui LIS) că se simte singur. E singur şi pentru că toţi se feresc de el ca de un lucru urît mirositor pe cărare din cauza grandomaniei şi limbajului, care l-au oripilat pînă şi pe LIS.
    Fostul său coleg, dl. Mihai Rogobete, îl apără şi bine face. Din stilul său cam bombastic eu înţeleg că Padina are dreptul, fiind un haiduc anticomunist şi bla-bla-bla, să facă afirmaţii de genul că poporul român e turnător din rădăcină, pînă la Mioriţa. Radu P. însă, care doar se întreabă dacă este aşa, care aduce argumente de la alţii şi din exp. personală, el , Radu P. (iată, am păţit şi eu ca AVP – m-a apucat mania grandorii şi vorbesc la pers. III), nu are acest drept, Eu, după fostul cenaclist de luni, produc confuzie şi camuflez nu ştiu ce, iar Padina este arhanghelul dreptăţii, anticomunismului, comparat cu Goma (Hm, hai să fim serioşi, tribulaţiile ceapistice ale lui Padina comparate cu taifunul provocat de Goma). Pentru Padina „vsio dopuşceno”, vorba lui Feodor Mihailovici, iar pentru mine nu rămîne decît să stau în umbra celor doi coloşi – Padina, Rogobete – orbit de suliţele lor orbitoare, de otzel. Vai! Soarele s-a întunecat şi luna nu şi-a mai dat lumina ei, iar stelele au căzut din cer şi puterile cerurilor s-au zguduit. Padina a venit pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă…

  50. VACLAV HAVEL : ” Ca si cum unii oameni- care tacusera ani de zile ,mersesera cuminte la vot . isi vazusera de propria viata si fusesera atenti sa nu deranjeze cu nimic puterea -, ar fi simtit deodata , cu violenta , nevoia sa compenseze intr-un fel umilintele lor de pana atunci , mai exact posibila suspiciune ca au gresit . Si le-a casunat exact pe cei care le reprosau cel mai putin ceva , adica pe disidenti, De fapt, pe acestia i-au perceput tot timpul in mod subconstient ca pe o mustrare de constiinta vie , ca o dovada a faptului ca , daca nu voiai , nu erai obligat sa te supui cu totul . Este interesant ca in perioada cand disidentii apareau ca un grup de Don Quijote visatori, antipatia fata de ei nu era atat de puternica cum a fost mai tarziu , cand istoria le-a dat dreptate , ca sa spunem asa . Era deja prea mult si era un lucru care nu le putea fi iertat. Si cu cat devenea mai clar ca disidentii nu reproseaza nimanui nimic si nu invinuiesc pe nimeni de nimic , si mai ales ca nu se dadeau pe ei insisi drept exemplu , cu atat crestea – in mod paradoxal -ura impotriva lor . Asa incat pana la urma noii anticomunisti erau mai porniti contra lor decat impotriva reprezentantilor fostului regim …….. Printre altele : nu de mult , un articol izvorat din aceasta ideologie afirma, intr-un ziar , ca disidentii nu au avut niciun fel de merite speciale in caderea comunismului. Acesta a fost rasturnat mai ales de catre cetatenii obisnuiti care au avut o comportare ” normala „, adica si-au vazut de ale lor , mai furand din cand in cand , ceea ce evident inseamna ca si aducand acasa o caramida de pe santier…. ”

    @56. Am citit si eu din poeziile lui Padina si ma asez langa Radu . Intr-adevar ,” tiglele ” , vorba lui bugsy , nu prea sunt aranjate pe acoperis dar trebuie sa recunosc si ca, a stat cu Talentul la aceeasi masa . Nu asi mai fi eu daca nu as recunoaste ca, am fost deplasat (@51) si l-am ” obligat ” si pe Paul Valery sa fie :). Imi pare rau !

  51. @ Vlad P # 55

    Multumesc pentru aceasta minunata postare a Ieromonahului Savatie Bastovoi !
    Cine are puterea sa inteleaga, ba mai mult sa mearga mai departe cu rationamentul ajunge cu siguranta si la cazul @AVP, caci din pacate este un caz si netratat la timp s-ar putea sa-i fie prea tarziu !
    Aproape ca nu exista cunoscator si recunoscator al talentului ce zace sub mormanul de gunoaie/mizerii, care de-alungul timpului a acoperit creatia de inceput a acestui talentat optzecist, care a reusit sa-si dezamageasca toti colegii de generatie si pe cei care au incercat sa-l traga de maneca la timp , pentru a nu ajunge in situatia aceasta caraghioasa, in care se complace ca un senil handicapat, la auzul/ citirea unor dezgustatoare si naive aprecieri din partea unora ca @Stely si inca vreo doi milosi, intelegatori cu boala care-l macina de ceva vreme, aruncandu-l in bratele unei pute(o)ri vremelnice, pe a carei recunoastere a operei sale de inceput ( valoroasa, dar prea firava si neurmata de confirmari ulterioare) a mizat intregul sau capital intelectual si moral (mai putin!), neprimind in schimb decat vorbe mestesugite (nici macar cat ale lui !), nicidecum banii si gloria la care visa !
    In compensatie s-a ales cu aceasta @Stea ce-i calauzeste din blog in blog orgoliile ranite, aducand aminte de necesitatea unora de a avea dreptul la insotitor(oare?), platit din ajutoarele sociale, care sa-l ajute sLa elite : “ Dumnezeu e in curs de a se face”

    La mase : Dumnezeu e in curs de a se pierde….a treaca de pe un trotuar (blog) pe altul , nelasandu-l la cheremul tuturor railor si relelor care-l „ataca” din toate partile, sfatuindu-l sa nu treaca pe rosu (asa cum il sfatuieste insotitoarea pe post de baston alb), ca s-ar putea alege cu vreo busitura a destinului care sa-i fie , la varsta asta, fatala !
    Dar el nu si nu !
    Ca daca nu l-a putut invinge pe el toata floarea cea vestita a securistilor, n-o sa-l invinga acum la sfarsit de cariera, bunul simt, sau sa-l ucida, Doamne fereste, ridicolul !

  52. Scuze ca a aparut din eroare ceva in plus !
    A se citi :

    „In compensatie s-a ales cu aceasta @Stea ce-i calauzeste din blog in blog orgoliile ranite, aducand aminte de necesitatea unora de a avea dreptul la insotitor(oare?), platit din ajutoarele sociale, care sa-l ajute sa treaca de pe un trotuar (blog) pe altul , nelasandu-l la cheremul tuturor railor si relelor care-l “ataca” din toate partile, sfatuindu-l sa nu treaca pe rosu (asa cum il sfatuieste insotitoarea pe post de baston alb), ca s-ar putea alege cu vreo busitura a destinului care sa-i fie , la varsta asta, fatala !”

  53. @ Radu P. # 42
    Daca m-as fi gandit macar o clipa la Chireac n-as fi pus astfe; intrebarea !
    Ma gandeam la niste ingrijorati pe bune… 🙄

  54. “Cine se descopera curat ca lacrima sa arunce primul cu piatra in Breban . Dar pe mine sa nu contati “ , zice domnul Ion Vianu si daca el spune asa , ce ar mai fi de spus si cine s-o mai faca ? Poate , profesorul de limba romana care a refuzat sa semneze angajamentul cand securistii au venit sa-l racoleze , ba mai mult a scris : “ Subsemnatul….refuz sa dau informatii Securitatii statului intrucat NU-MI STA IN CARACTER “. Ni se spune , tot in 22 , unde glasuieste si domnul Vianu , ca Ticu Dumitrescu dupa ce a gasit intr-un dosar acest citat , l-a afisat pe peretii salii de Colegiu la CNSAS . O sa spuneti ca , ii era usor sa refuze profesorului pentru ca , o fi avut el caracter dar nu si OPERA. Cand ai Opera e ca si cum ai avea copii si stim cu totii , pentru copii trebuie sa te sacrifici ! Aici , trebuie sa observ ca , nici Ticu Dumitrescu , alt mare caracter , nu avea Opera . Cat de usor le-a fost si trebuie sa le fie celor care n-au Opera ci doar caracter !
    Lipsa caracterului la Breban era suplinita insa de “ o colosala capacitate de a-si domina greata “ , ne linisteste Ion Vianu , capacitate care il face sa lege “ o relatie sa nu o numim amicala dar de apropriere cu abominabilul subsef al garzii pretoriene al dictatorului “. Cu timiditate observ ca , Plesita , care nu avea nici caracter si nici Opera , este in viziunea domnului Vianu , un tip abominabil si nu frecventabil ca Breban . Acum , dupa ce l-am ascultat pe Ion Vianu , il vad , datorita si multumita lui , pe Breban ca pe un Maxim Gorki al literaturii romane si drept sa spun parca i-as da dreptate ; cine ar indrazni sa arunce primul cu piatra in Maxim Gorki ? Ce daca Gorki era prieten cu Iagoda ? Da , cu Iagoda , cu abominabilul sef al CEKA , Iagoda . Cu Iagoda , cel care la vila lui in timpul chefurilor , tragea cu pistolul in icoane . Pai , fata de Iagoda , Plesita , chiar era un personaj frecventabil ; nu tragea cu pistolul in icoane ci doar il tragea de barba pe Paul Goma , dupa ce-l palmuise bine , dar sa recunoastem ca , Goma nici nu merita alt tratament , era un tip cel putin dubios – avea caracter dar nu avea talent , dupa cum o spune acelas Breban . Daca intre Iagoda si Plesita observam deosebiri , intre Gorki si Breban , Talentul , Opera si Colosala Capacitate de A-si Domina Greata , sunt punti ce-i leaga pe vecie.
    Breban si Maxim Gorki . Sa fim mandrii ! In URSS , marele scriitor a primit onorurile cuvenite inca din timpul vietii ; un lagar de concentrare a primit numele lui . Lagarul de concentrare Maxim Gorki ! Sublim ! Ma intreb ce mai asteapta ai nostri ? Pe cand inchisoarea Nicolae Breban ?

    Dupa ce am citit articolul lui Ion Vianu aparut in ultimul numar al 22 , mi-am dat seama ca nu am ” Colosala capacitate de a-si domina greata „.

  55. Radu@62. Fantastic textul ! Citind , iti vine sa crezi ca traiam cu toti intr-o mare familie . O familie fericita si lipsita de griji , pentru ca tata , tovarasu’ general Plesita , avea grija ca toate problemele sa fie rezolvate. Citeam si mi-o imaginam pe mama domnului Breban in bucatarie, facand placinte pentru copilul ei si de ce nu , drept multumire , cateva , calde si pufoase , pentru tovarasul Plesita , cel care ii mai editase o carte fiului ei .
    Ion Vianu , parfumeaza cadavrul in putrefactie cand ne spune ca prietenia intre Breban si Plesita era : ” un fel de relatie sa nu o numim amicala , dar de apropiere, .. ” si ca turnatoriile ordinare ale lui Breban sunt niste : ” mici jaculatii oportuniste „. Iata un exemplu de ” mica jaculatie oportunista ” :

    Nicolae Breban : A trecut ieri pe la mine o ziarista de la TIMES si m-a intrebat daca Paul Goma a fost arestat. Si am spus : ” Omul e liber , a fost la mine „…M-a intrebat daca are o baza intelectuala Paul Goma, am spus ca nu are ,le-am spus ca noi nu suntem o tara ocupata. A aparut ceva ?

    Nicolae Plesita : ” Da , a dat-o frumos. Evident ca a redat ce i-ai transmis dumneata ”

    Ingrozitor este ca, domnul Ion Vianu numeste nemernicia asta mizerabila: ” mica jaculatie oportunista „. Adica , Ion Vianu , vrea sa ne convinga ca , Breban nu dezinforma si manipula la ordinul Securitatii pe ziaristii occidentali tocmai in momentele cand Paul Goma era arestat si torturat si ca, este absurd sa ne imaginam ca prietenul lui Breban a fost colaborator si agent de influenta . Mi se face sila sa vad cati spalatori de cadavre sunt printre noi !

  56. Radu, multam fain pentru semnalarea acestui text de Constantin Stan. Il redau aici integral, sper sa fie citit de cat mai multi. Ingrosarile anumitor pasaje imi apartin.

    Mama domnului Breban şi generalul Pleşiţă

    Habar n-am dacă dialogurile între generalul de securitate Pleşiţă şi prozatorul Nicolae Breban sunt note informative în sensul clasic de turnătorii. Iarăşi habar n-am dacă ele au adus vreun prejudiciu lui Ţepeneag, Goma ori Monicăi Lovinescu. Nici despre rapoartele lui Ion Besoiu nu am o părere la firul cu plumb. Am citit şi notele sau dialogurile pe care Ion Groşan le dădea sau le purta cu Securitatea. Nici despre ele, desigur, nu am nicio părere. Mulţi dintre cei cu care stau de vorbă nu au o opinie, dar îşi dau cu părerea. Unii sunt dispuşi să-i acuze, alţii să minimalizeze importanţa relaţiilor pe care nişte scriitori, oameni de teatru, iluştri eseişti sau redactori (se aude că surprizele nu se vor sfârşi aici!) le aveau cu Securitatea. Când se apără, toţi sunt convingători: unii erau în funcţii de conducere şi era normal ca securistul instituţiei să vină şi să întrebe de una de alta, iar ei erau obligaţi să răspundă, alţii erau în trecere pe lângă un sediu al Securităţii şi au intrat să dea bună ziua, alţii, dimineaţa, sunau să salute şi să mai schimbe impresii cu un tovarăş colonel sau general. Unii au dat note informative de frică, alţii pentru că nu li se părea nimic în neregulă să răspundă unor întrebări. Deocamdată din nicio notă d-asta apărută în presă nu rezultă că ar fi trimis pe cineva la închisoare sau, doamne fereşte, la moarte. De aici, concluzia firească, de bun simţ că oamenii nu au făcut rău nimănui. De aici, că astea erau vremurile şi, deci, a mai discuta acum ce a fost nu îşi mai are rostul.
    În ceea ce mă priveşte, eu cred foarte tare că şi deconspirarea informatorilor şi publicarea notelor informative sunt necesare. Nu ştiu dacă pentru alţii sunt, dar pentru mine – da. Pentru că vreau să ştiu în ce lume am trăit, vreau să înţeleg, măcar acum!, ce nu înţelegeam pe atunci, vreau să ştiu dacă o luasem razna gândind mai mereu că există ceva subteran în promovarea unuia sau altuia, că faptele nu sunt întâmplătoare, că există o altă lume decât cea pe care o vedeam, o ştiam, o pipăiam eu. Ei bine, da: era o lume a lor şi o lume a noastră. Existau oameni care fără să ştie prea bine ce e aia Securitatea se înfricoşau numai la gândul că instituţia s-ar putea interesa de el, că mulţi dintre români habar n-aveau cum arată un securist în carne, oase şi grade, că mulţi români nu vedeau ştăbărimea de partid, de stat şi de Securitate decât la mitingurile populare, de departe, de foarte departe, sau la televizor, trucate, foarte trucate, extrem de trucate.
    Există în transcrierea convorbirilor pe care domnul Breban le are cu tovarăşul Pleşiţă un moment emoţionant. Îl redau întocmai pentru a nu-l deforma, pentru ca nu cumva lipsa mea de talent să-l sece de sensibilitatea şi de profunzimea lui.

    B: Să vă spun ceva: acum venind acasă, mama aştepta şi zice:”Bine, bine cu Goma, dar cu cartea ta cum rămâne?” şi zic: „uite, mi-a spus tovarăşul Burtică că s-a rezolvat cu cartea, că a dat dispoziţie să meargă la tipar” şi mama mi-a spus acum în bucătărie „să-i mulţumeşti şi tovarăşului Pleşiţă pentru asta”.

    P: Da, spune-i sărutări de mâini lui mama. ”

    E o scenă pe care cred că nici marele prozator Nicolae Breban nu ar fi putut să o scrie aşa de bine. Sigur, probabil că vigurosului prozator i-ar fi trebuit vreo două-trei sute de pagini, dacă nu cumva un roman de vreo şase, spre a ne transmite această profundă relaţie cu Puterea, de subtilele relaţii mamă-fiu, cu o mamă coborâtă parcă din “Mioriţa” noastră străbună foarte adaptată vremurilor noi (“măicuţă bătrână, cu brâul de lână/ Pe ici, pe colo alergând, pe toţi întrebând: / Dar lui Nicolae. cartea când i-apare ?” ), cu un general de Securitate ştiind şi el dureros ce e mama de scriitor (« sărutări de mâini lui mama »). Care organ de represiune Securitatea, oameni buni, care fiorosul securist Pleşiţă, fraţilor?! Ia, acolo şi el, o bucată de humă din România, duios, sensibil şi feciorelnic de lăsa ochii-n jos când cineva îi mulţumea. Mai poate zice cineva ca Securitatea nu apăra valorile noastre naţionale şi europene, că tovarăşii Burtică nu interveneau pentru ca o carte valoroasă, foarte valoroasă, cea mai valoroasă să “meargă la tipar”?
    Ştiu însă că şi iubirea şi duioşia se revarsă asupra unui singur om, iar prin el iubeşti, drăgăleşti întreaga umanitate. Fapt ce mă face să cred că, şi dacă era vorba de mama, tovarăşul Pleşiţă la fel de duios s-ar fi arătat (ce rău îmi pare că am aflat astea după moartea mamei, ce bucurie, ce înseninare i-aş fi adus spunându-i că tovarăşul Pleşiţă i-a transmis sărutari de mâini, sigur, nu ei personal, ci, transmiţându-i mamei domnului Breban e ca şi cum ar fi transmis tuturor mamelor de scriitori din ţara asta, deşi cred că mama nu a auzit în viaţa ei de Pleşiţă şi că, suspicioasă cum era la orice compliment venit de la un bărbat după ce rămăsese văduvă, mi-ar fi zis vreo două cu coada de la mătură, în amintirea vremurilor bune şi cam şturlubatice din copilăria mea), că tovarăşul Burtică la fel ar fi intervenit şi pentru cartea unui alt scriitor, pentru că, nu-i aşa, comunismul oferea egalitate de şanse tuturor cetăţenilor Republicii Socialiste România.
    Mai e ceva care mă preocupă (de data aceasta ca romancier): cum a avut loc această apropiere tandră, duioasă între Nicolae Breban şi tovarăşul Pleşiţă, ce şi-or fi spus la prima, la a doua întâlnire, cum or fi schimbat numerele de telefon, ce îşi spuneau ei când tovarăşul Pleşiţă ştia că T.O. (tehnica operativă, aia de înregistrare) era oprită. Oare îi spunea cu duioşenie domnului Breban “măi, Nicule”, avea păreri tovarăşul Pleşiţă despre literatura domnului Breban, putea domnul Breban să-i influenţeze gusturile literare ale viitorului general Pleşiţă. O fi avut vreo influenţă, în general, tovarăşul Pleşiţă în lumea literară? Iar ea, această lume literară, ştia că domnul Nicoale Breban suna la Pleşiţă, aşa, de bună dimineaţa şi să-i spună că i s-a umflat piciorul? Am eu o aşa bănuială că nimeni, niciun critic, niciun cronicar din lumea literaricească nu ştia, nici măcar nu bănuia astfel de prea cinste fapte ale domnului Breban. Pentru că, altfel, nu ar fi scris atât de cârcotaşi la adresa romanelor strălucitului prozator. Păi ce, credeţi că e simplu să simţi peste umărul tău (şi să rămâi obiectiv, integru, rece, olimpian) privirile de expert ale tovarăşului general de securitate Pleşiţă?! Ce noroc pe capul lor ca nu au ştiut şi s-au salvat astfel chiar şi de la micile compromisuri izvorâte din micile slăbiciuni ale firii umane!

  57. Calehari, et all:
    pana la urma in toate cazurile astea. AVP, Breban, Es. Pop, Dinescu, Cioran, etcetc, se pune o problema foarte simpla: daca acceptam ca valabila teoria Monicai Lovinescu, cum ca „nu iti poti scrie opera cu doua cerneluri”, sau nu. Eu unul o cred valabila, si cred ca, oricata „opera” ar avea Breban, delatiunile lui la securitate vor ramane si ele, in manualele de literatura ale nepotilor nostri, alaturi de marea lui opera. D-aia „spalatorii de cadavre”, dupa mine, pot sa scrie si 1000 de articole precum cel al dlui Vianu din 22, nu vor avea nici cel mai mic succes, in final. Verba volant, scripta manent, restul sunt discutii si scuze gasite prietenilor si colegilor de generatie.
    PS Intentionat am pus in lista aia si pe Cioran si pe Dinescu. Pentru ca, imi pare rau sa o spun, dar sunt convins ca, peste 100-200 de ani, peste vreo 2 razboaie atomice, asa, in manualele scolare ale stra-nepotilor mei, Cioran va fi un „autor de eseuri stralucitoare, care in tinerete, in tara sa natala, scrisese articole cu tenta legionar-nazista”. Cititi cartea dnei Lavastine pe tema asta (a aparut tradusa si la noi), si gasiti acolo citate din articolele respective. Iar Dinescu va fi „stralucitul poet optzecist a carui seva literara a secat in anii 2000-2010, odata cu transformarea sa in mosier-agricultor pe domeniul de la Cetate si in lingator-spalator de cadavre-parerist la postul lui Vantu, Rtv”.
    Toti oamenii acestia beneficiaza, apropo de „opera””caracter”, de un mare „benefit of doubt” natural, normal, provenit din faptul ca opera lor inca este judecata si evaluata, din faptul ca inca nu a apucat sa se stranga praful generatiilor de cititori si de critici peste scrierile lor. Dar e, vorba cuiva din alt post, „sfarsitul inceputului”.

  58. Dar despre fragmentul acesta, ce parere aveti?

    Breban, „colaborator“? Absurd. Breban, „agent de influenţă“? Nu cât C. Noica, cel care căuta să îi abată de la acţiunea lor anticomunistă pe soţii Ierunca şi pe Sanda Stolojan (la Paris!).

  59. Liv , spalatorii de cadavre se dovedesc inca odata , unul dintre pilonii de baza ai sistemului. Cu zoaiele din copaia unde l-a spalat pe Breban , Vianu il murdareste pe Noica , abatandu-ne astfel cu profesionalism atentia . Mica ” jaculatie oportunista ” .

  60. Calehari, nu degeaba amintisem (in comment-ul mancat de aski) de Cioran, asa cum nu degeaba aminteste Vianu de Ionesco, in articolul sau. Mi-e greu sa-l numesc pe Vianu „spalator de cadavre”, spun doar ca nu are dreptate si ca greseste din prea multa prietenie fata de Breban, probabil. Este un fapt documentat, insa, ca Noica, ajungand la Paris prin anii 70., incercase sa-i convinga pe cei doi soti Ierunca sa renunte la lupta lor; Noica avea motivele lui, facuse niste ani de inchisoare (citeste colectia defunctei „Idei in Dialog” ca sa afli mai multe), si este intru totul scuzabila atitudinea lui. Vianu insa greseste cand ii ia apararea lui Breban, la fel cum tu, Calehari, gresesti spunand „Vianu il murdareste pe Noica”.
    Ce incercam sa spun mai sus este doar atat: in literatura, ca si in domeniul culturii in general, numai posteritatea ne poate scapa de „zoaiele” sistemului. Decantarea inca se produce, si e al naibii de dificila.
    Recomand:
    http://www.buybooks.ro/ciorane.....fasci.html
    cartea a starnit mare valva la aparitie, dar contine niste citate interesante din presa anilor 40.
    Daca citesti, in 22, chiar Vianu scrie despre „batranul scrantit” Ionesco: „el era mai lucid decat noi toti”

  61. Liv
    gresesti; aici gasesti citeva evaluari ale productiei d-soarei lavastine, radical francez, indragostita de romania anilor 80 (amestecarea lui Ionesco intr-o salata fascista sau stingista e o enormitate si e suficient pentru decredibilizarea productiei d-soarei):
    http://www.revista22.ro/cioran.....i-123.html
    http://www.revista22.ro/laigne.....i-133.html
    http://www.revista22.ro/articol-378.html
    http://www.revista22.ro/laigne.....i-143.html

    „Autoarea este o prezenta remarcabila si cunoscuta. In anii ‘80 a fost o jurnalista devotata cauzei Estului. A scris mult si despre Romania lui Ceausescu, cu atitudini extrem de importante pentru Romania in acele momente.” 🙂

    iti recomand cartea Martei Petreu, Cioran sau un trecut deocheat
    http://www.buybooks.ro/cioran-.....cheat.html

  62. Liviu,
    multumesc pentru link-uri. Nu stiam ca d-soara Lavastine e o stangista devotata, enfin; eu i-am citit cartea, si, sincer, dupa mintea mea, de acolo, tocmai, Ionesco iesea foarte bine. Impresia mea, dupa ce o citisem, era ca m-zelle facea un fel de opozitie intre evreul-bun-si-democrat Ionesco si filo-fascistii Cioran si Eliade. Si, bine, putem sa fim impotriva tezelor lui m-zelle din acea carte, putem sa fim impotriva „panseurilor” socialiste ale dansei, dar eu ma refeream strict la citatele din articolele lui Cioran, Noica, Eliade pe care le da ea in acea carte, si care nu pot fi combatute: alea au fost! Nu mai stiu care dintre cei doi, Cioranm sau Noica, scria un articol in care preamarea Ţfemeia legionaraŢ, in timp ce numerosi batrani, copii, femei – evrei – nevinovati erau omorati in rebeliunea legionara. Articolul dlui Vianu e, nu ezit sa o spun, o aiureala, dar imi amintesc un alt articol al dansului, de acum cateva numere, si foarte pertinent, acesta, in care spunea ca, daca „infieram cu manie” colaborationistii comunismului, atunci merita sa-i infieram cu aceeasi manie si pe cei ai legionarilor, ca altfel nu facem treaba pana la capat si riscam sa cadem in ridicol. Adica, bun, de acord, Lavastine era/este filo-socialista, dar despre Marta Petreu, ce mai puteti spune? Si ea e o fosta socialista?
    ia vedeti aici:
    http://www.polirom.ro/catalog/.....tian-3436/
    toate citatele alea, din Mihail Sebastian, din anii 20-30, le-a inventat cineva, le-au scornit rauvoitorii, care vor sa ponegreasca poporul roman? Cu e cu „romanul cu revolverul”, care trage, trage, trage? Eu unul, ca de doua ori conational cu MSebastian, le-am citit in cartea aia si m-am infiorat.

  63. Liv
    niste note despre Cioran; scuze pentru defectul de format 🙂

    la noi au aparut, din cite stiu eu, 2 studii mai serioase care acopera
    aceasta zona a biografiei lui Cioran: unul de Dan C. Mihailescu (mai
    general si relativ neutru, lasind problema in cauza cumva nedecisa, in
    suspensie – nici condamnat, nici absolvit) si altul al Martei Petreu
    concentrat exact pe „trecutul deocheat” al lui Cioran, adica pe ideile
    „legionar-bolsevice, revolutionar-totalitare,
    colectivist-antidemocratice” prezente in publicistica sa din anii 30 si
    in „Schimbarea la fata a Romaniei”; concluzia ei dupa analiza intregii
    opere: „filosoful s-a despartit si exterior, dar si interior, in chiar
    convingerile sale, de orice simpatie pentru totalitarism”

    Marta Petreu – „Cioran sau un trecut deocheat”
    „Eu am examinat toata opera lui Cioran din perspectiva politica,
    delimitind cit am putut de precis zonele, teritoriile filosofice in care
    este ea prezenta. Prin asta, implicit, am eliberat restul operei
    cioraniene de orice suspiciune ca ar fi contaminata de idei
    legionar-bolsevice, revolutionar-totalitare,
    colectivist-antidemocratice. Aratind, pe baza de probe, ca filosoful s-a
    despartit si exterior, dar si interior, in chiar convingerile sale, de
    orice simpatie pentru totalitarism, am aratat si ca tot restul operei
    lui – care, ca numar de titluri si de pagini, este de vreo 20 de ori mai
    mare decit textele lui politice – poate fi citit fara spaima ca, prin
    lectura, te molipsesti de cine stie ce idei sau frinturi de idei
    totalitare. Practic, Cioran sau un trecut deocheat este ca o operatie
    chirurgicala, garantind, prin precisa delimitare in timp si in texte a
    teritoriului legionar-bolsevic al lui Cioran, puritatea filosofica a
    restului operei cioraniene… Faptul acesta nu a fost observat, bineinteles.
    O asemenea operatiune era, dupa parerea mea, obligatorie. Daca nu
    delimitam eu problema, ar fi facut-o altcineva, eventual un comentator
    occidental. Nu e sigur ca ar fi lucrat la fel de curat cum am lucrat eu
    – a existat, la inceputul anilor 2000, o carte semnata de o persoana din
    Franta, refuz sa ii scriu numele, o carte emblematica pentru cit de
    neprofesionist si de tendentios poate fi pusa problema politica din
    biografiile si operele lui Cioran, Eugen Ionescu, Eliade.”
    http://www.suplimentuldecultur.....erviu/6631

    Marta Petreu pomeneste in ultimul paragraf despre cartea „Cioran,
    Eliade, Ionesco: L’oubli du fascisme” de Alexandra Laignel-Lavastine.
    D-soara este o frantuzoaica, stingista radicala, care a reusit printr-un
    titlu bine ales si prin diverse insinuari, jumatati de adevar sau chiar
    falsuri sa-l faca fascist, antisemit si rinocer chiar si pe Ionesco; o
    dezbatere despre productia d-soarei aici
    http://www.revista22.ro/cioran.....i-123.html

    Trei idei mi se par esentiale in studiul Martei Petreu:
    – chiar daca nu a aderat formal la miscarea legionara, ba chiar a fost
    foarte rezervat in aceasta privinta, Cioran are vina clara de a fi
    sustinut teoretic aceasta miscare, da a fi oferit justificare
    intelectuala celor care au facut-o
    – ideile sustinute de Cioran nu sint de „extrema dreapta”, sint un
    amestec de fascism si bolsevism, acolo gasim Spengler, Mussolini si
    Stalin, gasim fascinatie mistica, totalitara, colectivista; aceasta este
    de altfel marca legionarismului romanesc, desi oficial se retine doar
    „fascismul” (asta mi se pare un subiect fantastic de abordat pe site-ul
    nostru, legat de intreaga miscare, nu de Cioran in particular)
    – Cioran s-a despartit abrupt, categoric si definitiv de aceste idei de
    tinerete „deocheata” (nascut in 1911, in anii ’30 avea 20 si ceva de ani)

    Cioran apare cu publicistica sa interbelica si in Raportul Comisiei
    pentru Studierea Holocaustului in Romania:
    „Nici unul dintre acesti indivizi nu a avut capacitatea de a influenta
    si impresiona asa cum reuseau Nae Ionescu, Mircea Eliade, Nichifor
    Crainic, Emil Cioran sau Constantin Noica. Acestia din urmã nu au apãrut
    din rândurile Gãrzii de Fier, ci la începutul anilor ’30 au descoperit
    în miscarea legionarã promisiunea atrãgãtoare a unei „revolutii nationale”.
    […]
    Cãutarea lor pentru înnoire filozoficã, spiritualã si politicã i-a
    aplecat spre doctrinele fasciste, în timp ce concentrarea lor spre
    etnic, nationalism si ortodoxism românesc i-a condus cãtre miscarea
    legionarã. Primul care s-a alãturat acesteia a fost Nae Ionescu, apoi au
    urmat si ceilalti. Oricare ar fi fost atitudinile lor fatã de evrei
    înainte de afilierea la Garda de Fier, acesti gânditori au adoptat
    limbajul antisemit radical si au încorporat orientarea antisemitã a
    Gãrzii de Fier în contextul intelectual pe care ei îl numeau românism.”

    Este retinut din presa vremii urmatorul citat din Cioran:
    „Evreul nu este semenul nostru, aproapele nostru si, oricâtã intimitate
    ne-am lãsa cu el,o prãpastie ne separã, vrem sau nu vrem. Este ca si cum
    ei ar descinde dintr-o altã specie demaimute decât noi si ar fi fost
    condamnati initial la o tragedie sterilã, la sperante vesnic înselate.
    Omeneste nu ne putem apropia de el, fiindcã evreul este întâi evreu si
    apoi om. Noi, românii, nu ne putem salva decât prin altã formã politicã.
    Evreii s-au opus cu toate mijloacele de care dispune imperialismul lor
    subteran, cinismul si experienta lor secularã. Trebuie sã ne intre
    tuturor în cap o datã si pentru totdeauna: evreii n-au nici un interes
    sã trãiascã într-o Românie consolidatã si constientã”

    *

    Pe de alta parte, faptul ca referintele in notele sale intime, la 20 de ani dupa razboi,
    oscileaza aproape exclusiv intre fascinatia pentru cultura iudaica
    (mistici evrei, Kafka, etc) si groaza in fata Holocaustului, in fata urii si
    violentei, nu arata mai degraba asumarea vinei pentru ratacirile sale
    din tinerete si remuscari pentru contributia pe care a avut-o in
    ratacirea si crimele fascistilor?

    Fascinatia sa de tinerete a fost in primul rind totalitara,
    bolsevico-fascista, si nu antisemita. Accentele antisemite din
    articolele sale sint datorate mai degraba infectarii cu tonul vremii
    decit vreunei obsesii personale si, comparativ cu productiile colegilor
    de generatie, sint deosebit de lights; in acest sens, cum ar zice
    maica-mea, „era baiat bun, dar l-au stricat golanii” (vina mare pentru
    vria in care a intrat intelectualitatea interbelica eu o vad la Nae
    Ionescu); e diferenta mare intre el si Noica si diferenta de la cer la
    pamint intre el si Nae Ionescu; spre cinstea lui s-a tinut oarecum
    deoparte (in special pentru ca detesta violenta de pe atunci), spre
    rusinea lui a contribuit in loc sa se separe (cum a facut-o Ionesco).

  64. Liv
    da, Marta Petreu are dreptate, Nae Ionescu a fost „diavolul”
    si da, e nevoie de o confruntare cu epoca si personajele care au initiat, realizat sau contribuit la acele orori; culmea (glumesc) e ca legionarii erau si admiratori ai lui Stalin, asa ca nu avem sanse sa ne indepartam asa de mult de „infierarea comunismului”…

  65. Fascinatia sa de tinerete a fost in primul rind totalitara,
    bolsevico-fascista, si nu antisemita. Accentele antisemite din
    articolele sale sint datorate mai degraba infectarii cu tonul vremii
    decit vreunei obsesii personale si, comparativ cu productiile colegilor
    de generatie, sint deosebit de lights; in acest sens, cum ar zice
    maica-mea, “era baiat bun, dar l-au stricat golanii” (vina mare pentru
    vria in care a intrat intelectualitatea interbelica eu o vad la Nae
    Ionescu); e diferenta mare intre el si Noica si diferenta de la cer la
    pamint intre el si Nae Ionescu; spre cinstea lui s-a tinut oarecum
    deoparte (in special pentru ca detesta violenta de pe atunci), spre
    rusinea lui a contribuit in loc sa se separe (cum a facut-o Ionesco).

    Absolut de acord. Insa mai exista inca multi care ii aduc elogii interminabile lui Nae Ionescu, asa cum exista inca un Ion Vianu care scrie un articol ca acela, despre Breban.
    Despre Noica, repet ce am mai spus, faptul ca el incerca sa „pacaleasca securitatea”, am putea spune, idee „ingenioasa” pe care o aveau multi in epoca aceea, dupa atatea si atatea umilinte indurate, dupa atatia ani de inchisoare, era intrutotul scuzabil, si ar fi in defavoarea lui sa pretindem ca n-a fost adevarat, doar ca sa il albim cand nu e cazul. La 60+ de ani, dupa o viata atat de chinuita cum a fost a sa, il putem, eventual, banui pe Noica (sper sa nu se supere nimeni pe mine si sa nu interpreteze nimeni gresit) de lipsa de luciditate, de un inceput de senilitate (boala perfect omeneasca, si absolut deloc imputabila in vreun fel), dar cu greu ar putea fi acuzat, tocmai el, de „colaborationism”.
    De acord cu parerea dvs despre Cioran, “era baiat bun, dar l-au stricat golanii”. Problema e ca, daca e sa acceptam teoria „celor doua cerneluri”, nu putem citi opera lui Cioran de dinainte de 45, fara a avea in minte admiratia sa pentru diverse totalitarisme. Sigur, o sa spuneti, poate ca asta nu ii „afecteaza cu nimic opera”, si foarte probabil voi fi de acord cu dvs; insa nici nu cred ca e cazul sa ne facem ca articolele acela ale sale din presa vremii n-au existat numai asa, ca sa-i aparam imaginea.

  66. Nici nu e cazul sa ne indepartam; ar trebui infierate ambele, „la pachet”.

  67. Liv
    nu, ai citit in viteza; Sebastian a fost victima; el a devenit, sub influenta lui Nae Ionescu, unul dintre cei mai mari propagandisti ai fascismului italian la noi; dar trebuie specificat ca Sebastian nu era antisemit; chiar si Nae Ionescu s-a intilnit abia mai tirziu cu consecinta logica a etnicismului sau, initial „mistic”, „spiritual”, „jonctiunea” sa cu antisemitismul s-a facut in anii 30; initial pasiunile lor erau totalitar-colectiviste, mistic-etniciste, un amestec de mussolini, stalin si „organicism german”; in timp Nae Ionescu a preluat idei si de la concurenta (goga, cuza) pentru „desavirsirea” sistemului sau; atunci s-a trezit Sebastian singur, compromis si cu banii luati

  68. De acord cu dvs, „atunci s-a trezit Sebastian singur, compromis si cu banii luati”; era trista, situatia lui Sebastian, cea descrisa in finalul cartii Martei Petreu. Eu recunosc ca citesc in viteza (mi-am dat peste maini, ca pedeapsa, pt ca fac 3 lucruri de-odata 😀 ), insa asa ati scris la @75:
    Liv
    da, Marta Petreu are dreptate, Nae Ionescu a fost “diavolul”
    Eu consider ca trebuie sa-i acordam lui Sebastian, in aceeasi masura ca lui Cioran, dreptul de a-si fi „schimbat ideile”, la un anumit moment in evolutia lui literar-publicistica. Si, absolut de acord, tov. Nae era „capul rautatilor”, de fapt. A si fost o epoca tare, tare tampita.

  69. da, sufar de daltonism se pare, ma scuzati, acum am recitit, „Nae Ionescu a fost “diavolul””, nu Sebastian, ma scuzati.

  70. ar trebui infierate ambele, “la pachet”.

    asa e, ce ziceam e ca nici nu avem cum face altfel pentru ca, istoric, au cam venit la pachet, au mai multe in comun decit vor sa recunoasca, iar loialitatile sau izvoarele de intelepciune ale adeptilor erau ori comune, ori distribuite „echitabil”…

    p.s. se poate fara „dvs”? scuze, eu de-abia acu am observat ca nu ne tutuim, dar nu cred ca avem vreun motiv sa n-o facem 🙂

  71. absolut.

    loialitatile sau izvoarele de intelepciune ale adeptilor erau ori comune, ori distribuite “echitabil”…

    Incep sa cred ca, daca occidentalii de tip Obama-Roosvelt erau mai destepti, acum razboiul rece chiar s-ar fi terminat, demult; daca n-ar fi fost atat de orbiti de propaganda perfida a lui „Uncle Joe”, l-ar fi atacat, la un moment dat, pe bune, si astazi nu ar mai fi existat probleme cu arabii. Pentru ca, daca oricum problemele cu arabii de la rusi provin, care rusi i-au antrenat si le-au dat arme, atunci, de ce ne batem noi cu slugile, cand stapanul isi rade-n barba de noi, mai in spate? Intreb si eu ca sa nu mor prost.
    E originala pentru mine, abordarea asta de la ILD, cu „tu”, a l’americaine; mie imi place, dar imi ia timp sa ma obisnuiesc. Asa ca de-aia te luam cu „dvs”. Intre ingineri se ajunge greu la „tu”, ce sa fac, m-am obisnuit asa.

  72. Liv@70. ” Nu te teme sa vezi ceea ce vezi ” spunea Reagan si bine ar fi sa-i dam ascultare si sa privim adevarul in fata . Ion Vianu in articolul „Trebuie lapidat Breban ? ” , spala cadavrul Breban , si-l spala cu atata inima incat sub ochii celor care nu se tem sa vada , atat titlul cat si mesajul articolului devine ” Nu trebuie lapidat Breban „. Breban a fost un agent de influenta , un colaborator si un informator al Securitatii . A fost omul care , cand Paul Goma era arestat , o informa ( o dezinforma ) pe ziarista de la Times ca lucrul acesta nu este adevarat si ca Goma este bine si sanatos . In zilele cand Goma era torturat de catre Plesita , Breban se interesa la acelasi Plesita daca dezinformarea a reusit . Breban este pentru cei care nu se tem sa se uite la Gorgona Meduza , un ajutor de calau asa ca pe mine nu ma incalzeste cu nimic ca Vianu ” greseste din prea multa prietenie ” pentru ajutorul de calau . De ce trebuie ca eu , noi , sa-l intelegem pe Vianu si sentimentele lui de prietenie fata de tot felul de scursuri . Cum dracu ajungem sa discutam din nou despre Cioran , legionari , Nae Ionescu si cat de vinovati AU FOST ei , in loc sa discutam despre PREZENT si despre scursurile lui si cat de vinovate SUNT aceste scursuri care continua sa ne otraveasca viata , ACUM . ” Numai posteritatea ne poate scapa de zoaiele sistemului ” spui tu si eu te intreb – de ce trebuie sa asteptam posteritatea sa ne faca curat ? De ce stam cu zoaiele in jurul nostru si discutam despre Cioran si Nae Ionescu ? De ce nu ne dam seama ca , uneori facem , fara sa vrem , ceea ce scursurile se asteapta sa facem . Le lasam sa ne murdareasca Prezentul si Viitorul , ocupati fiind sa le ” curatam ” Trecutul !

  73. calehari,
    ai dreptate; nu ii gasesc scuze nici lui Breban, nici lui Vianu, pana la coada. Tot ce spun este ca TREBUIE sa discutam si despre Breban, si despre Nae, si despre Sebastian, si despre Noica. Adevarat, Breban ne otraveste si prezentul, dar nici tov. Nae n-a fost vreun inger. Discutia cu „posteritatea” era legata de opera-oameni care au opera versus oameni care au caracter. Este Breban un scriitor mare, sau unul minor, in ciuda tomurilor de sute de pagini? Indraznesc sa spun ca nu stiu, si ca nici nu se poate, inca, da un verdict definitiv. A fost el un ticalos? Cu siguranta da, orice ar spune Vianu. Si inca un lucru care se poate spune de pe acum, cu siguranta: daca e sa acceptam teoria Monicai Lovinescu, cu „cele doua cerneluri”, iar eu unul o accept, atunci porcariile astea cu generalul Plesita vor arunca o umbra neagra pe opera lui Breban, oricat de valoroasa ar fi ea, o umbra indelebila, ca sa zic asa.

  74. Draga prietene , sunt atatia comunisti care se ingramadesc sa-i ” discute ” , sfartecandu-le memoria , pe Cioran , Nae Ionescu , Sebastian sau Noica , incat , te asigur , nu mai este nevoie si de noi .

  75. Eu de tov. Nae , colegul lui Breban dintr-un trecut istoric, n-am auzit. Am auzit , si-mi pare rau ca doar am auzit , de profesorul Nae Ionescu , cel despre care Mircea Eliade , ce nu doar auzise ci il si cunoscuse foarte bine spunea :” In istoria culturii romanesti moderne o singura mare personalitate a avut o influenta asemanatoare cu a lui ( Nae Ionescu ) asupra contemporanilor mai tineri . A fost Mihai Eminescu ”
    Tot Mircea Eliade spunea despre Nae Ionescu : ” Acest ortodox a vorbit cu simpatie si intelegere nu numia despre catolicism , protestantism si iudaism dar si despre islamism si budism si era unul dintre cei mai adanci cunoscatori ai Kabalei si misticii iudaice ”

    Mircea Vulcanescu care i-a fost elev spunea despre Nae Ionescu ; ” Cel ce a avut cea mai mare inraurire sufleteasca asupra mea . Iar aceasta judecata ramane valabila la nivelul intregii generatii .. .. ” a zis Nae ” este pentru noi acelasi lucru care era altadata pentru dansii , magica fraza ” Zice Maiorescu ”

    Constantin Noica spunea despre Nae Ionescu ; ” E singurul om care mi-a dat, in viata fiind , sentimentul legendarului ” sau ” Nici o intamplare nu-mi poate saraci mai mult fiinta de roman ca moartea lui Nae Ionescu ”

    Petre Tutea despre Nae Ionescu : ” Meditatia metafizica mutata la nivel cotidian ”

    Daca ” TOV NAE ” este Nae Ionescu , alaturi de EL nu are cum sa stea limbricul de Breban ci dupa cum vedem , stau Uriasii de mai sus .

  76. Draga prietene, ca sa incep si eu ca tine, nu cred ca cei de pe criticatac ii „discuta”, nici pe departe, la fel, pe Noica, Cioran, Eliade, asa cum ii discutam noi aici; as spune chiar ca e nevoie de cat mai multe discutii ca cele de aici, si cat mai putine ca ale lor. Daca citesti mai sus, n-am spus, eu, nimic de rau despre Noica; despre Cioran si Sebastian, poate, dar cu argumente, totusi, si in mod civilizat, nu grobian, cum o fac criticatacii. Incat, daca ei, comunistii, ii”discuta” pe oamenii astia, noi, ca reactie la „discutiile” lor (eu le-as zice laturi improscate in toate directiile, dar daca vrei, le zicem „discutii”), noi ar trebui sa tacem din gura, asa, ca semn de respect? Pai daca tacem din gura, noi, atunci mai tinerii mei angajati, sa zicem, adica generatia care are acum 17-20 de ani, va asculta ineptiile l;ui PontAntonescu despre „Tismaneanu legionarul, Plesu comunistul” si le vor da dreptate; pentru ca acesti copii nu citesc aproape deloc carti de istorie, si cu siguranta n-au auzit de cartile si de informatiile pe care le punem noi aici. Mi se pare mai util sa vorbim, civilizat, cu argumente, despre fascismul lui Nae Ionescu, de ex., decat sa tacem din gura, ca semn de (fals) respect.
    Lasa ce ziceau Noica/Eliade/etc despre Nae, sa vedem ce zicea chiar el insusi, in articolele vremii:
    „miscarea legionara [..] a facut uz de arme, dar niciodata neprovocata””e singura miscare politica in stare sa dea o baza populara noii domnii (a lui Carol al II-lea)””eu am fost prieten al legiunii si am fost constant preocupat de legatura intre legiune si Rege”tinerii din anii aceia ar trebui sa fie „fericiti ca au avut norocul sa traiasca intr-o vreme in care credinta e asa de tare ca poate duce la bucuria extatica a jertfei””miscarea dlui Codreanu e patrunsa de caracterul ei istoric ineluctabil;asezata pe valul vremii, ea e purtatoare si se simte implinitoare de destin”, dintre miscarile de dupa primul razboi mondial, „nici una nu s-a asezat maio sigur in matca istoriei romanestio ca cea a tinerilor care stau sub ocrotirea Arhanghelului cu sabia de foc””Garda de Fier este o miscare nationala cu scopuri, in primul rand, pentru moment, educative. O compar cu institutia aceea a lui Ignatiu de Loyola””vreau ca toata viata copii mei sa nu aiba alte scopuri decat acelea pe care le are Garda de Fier””miscarea aceasta nu a gresit niciodata„”iudaismul nu are decat doua eventualitati: se chinuieste perpetuu sau moare””sa luam un exemplu de azi: toata lumea e minunata de democratia si perfectul liberalism ale vietii engleze. Bine, dar faptul ca englezii sunt un popor liberal si democrat se sprijina pe sistemul sclavagismului; si stiti: faptul ca democratia engleza a intrat in criza se datoreste faptului ca regimul colonial nu functioneaza bine. Englezii sunt liberali si democrati pentru ca sunt tovarasi la exploatarea globului omenesc; sunt tovarasi de prada” Nae Ionescu astepta clipa cand vor disparea „toate nenorocitele prejudecati in legatura cu libertatea individuala de a scrie, de a gandi, de a vorbi, de a face dupa capul tau, cand va fi distrusa pana la radacini aberatia liberului examen, cand in constiinta oamenilor se va infige realitatea colectivitatii natiei cu imperativele ei de ordine, de ierarhie, de datorie, de dreptate in opozitie cu dreptul, cand adica insul se va ingloba organic si armonic totului – atunci momentul political rasturnarii asezarii democratice va fi sosit”; Nae Ionescu se declara impotriva democratiei (adusa, dupa parerea lui, „din import” de PNL-ul Bratienilor, si nepotrivita natiunii romane, mai potrivita fiind o oranduire „organica” de tip „sfatul batranilor”), era pro-legionar si antisemit declarat.
    Citatele de mai sus sunt din scrierile sale din „Cuvantul” si din alte periodice ale vremii, anii 20-30, luate din cartea „Nae Ionescu sau implinirea prin tineri” de Miruna Lepus, editura Vremea 2010. Pe acestNae Ionescu il admiri tu, si imi ceri mie sa-i admir memoria, in opozitie cu „scursura” de Breban. Mie mi se par amandoi a fi la fel de ticalosi. Nae Ionescu, prin lecturile sale filosofice, prin sarmul sau natural si prin influenta pe care-a avut-o, a corupt mintile unei generatii intregi de tineri, din care fac parte toti cei citati de tine mai sus; acestia il admirau si, foarte tineri fiind, ii inghiteau ideile fara sa le digere; practic absolut toti, mai tarziu, la maturitate, s-au „trezit” si si-au schimbat parerile; sigur ca, din fidelitate, din bun simt, nici unul nu a scris ulterior nimic rau despre „profesorul Nae”-nu se stie ce ar fi facut daca Nae ar mai fi trait, daca nu ar fi murit in 1940. Eu cred ca ii iei apararea aiurea-nimeni nu cauta, cel putin nu eu, nicidecum, sa ii gaseasca lui Breban circumstante atenuante. Daca lui Nae Ionescu ar trebui s-i spunem „EL” doar pentru ca a reusit sa farmece o generatie intreaga de tineri naivi, necopti (dupa propriile lor declaratii) atunci de ce nu lui Stalin, lui Lenin, lui Hitler?
    Mai vrei citate din „tov. Nae”? Ala cu „colectivismul natiei” mi se pare deosebit de savuros.

  77. Draga prietene esti tare ! Si nu pot sa nu-ti dau dreptate si sa nu fiu de acord cu tine , pentru ca asa A FOST ATUNCI . Dar , de un lucru sunt sigur ( bineinteles poti sa ma contrazici si mi-ai inchis gura ) :), cu 80 de ani in urma , LIV cel de acum s-ar fi uitat la ” Tov Nae ” cu un respect deosebit si eu alaturi de el 🙂

  78. Te contrazic, si iti dau si un argument, pe care te desfid (vorba imperialistului, sper sa nu ceara copyright :D) :
    al meu bunic era evreu. In familia lui, toata lumea a stiut ca pentru el a fost o drama absoluta faptul ca, in anii 37-40, el nu a avut voie sa faca liceul, desi ai lui l-ar fi „sponsorizat”, bun la invatatura era, dar problema era ca era evreu. Si n-avea voie. In plus, a trait anii aia cu frica-n oase, ascunzandu-se, de frica sa nu-l ia in lagar. Nu o sa pot crede niciodata ca pe vremea aia „nu se ctia” de trenurile mortii, cu destinatia Dachau, Auschwitz, etc, de pogromuri, de crime. Ba se stia, si inca foarte bine, cei care se faceau ca nu stiau o faceau interesat, intr-un fel sau altul. Asa cum stiu acum de diverse lucruri de acum (Breban, etc), asa cum nu il admir acum pe unul ca Breban, permite-mi sa cred ca nu as fi admirat nici atunci, daca as fi trait pe vremea aia, „organicismul colectivist” al unui tov. Nae. E adevarat, then again, ca am 32 de ani; nu prea mai am, cum Cioran avea, pe atunci, varsta utopiilor. Dar, daca e sa ma uit in urma, si la 20 de ani, eram tot pro-democratie si pro-free speach. Astea mi se par niste valori fara de care nu se poate trai; in fine; ai sa spui, ca sa imi inchizi gura 😀 ca, daca as fi fost educat atunci, poate as fi gandit altfel; nu stiu, totul e posibil. Fapt e ca traiesc acum, iar admiratiile deosebite, pentru alde tov Nae, mai ales pe blogul acesta, si mai ales dupa ce tocmai l-am infierat cu manie pe Breban, mi se par nelalocul lor.
    Iar ca mare creator de texte filosofice, profesor de filosofie, etc, tov Nae, se pare, nici macar nu era asa stralucit cum se spune. N-o spun eu, ci o spunea Monica Lovinescu: „sistemul lui filosofic” (desi e mult spus: el n-a avut opera pentru ca nu prea avea ce sa scrie – s-a produs in principal pe la catedre si prin ziare; nu s-a invrednicit sa scrie decat acea „Roza vanturilor”, pana la 50 de ani) consta de fapt in compilatii cam vetuste din Hegel si Fichte, cu prea putine sau deloc idei noi, orioginale. Again: cei care l-au admirat si i-au scris osanale i-au fost elevi si au fost fermecati de sarmul lui personal deosebit (e adevarat ca omul avea asa ceva), si le-au scris in perioada aceea, nu mai tarziu. Nu stiu daca un Cioran din anii 60, sau un MSebastian din 1944, ar fi scris la fel de bine despre el. Dupa care, maturizandu-se, le-a parut, multora, rau; lui Sebastian in primul rand. Prefata lui la „Dupa 2000 de ani” a starnit scandal, si pe buna dreptate: sa scrii ca „evreul trebuie sa sufere, asta-i menirea lui pe pamant”, daca nici asta nu-i antisemitism, atunci nu stiu ce e.

  79. te desfid sa-l contrazici, am uitat sa scriu.
    PS Da, dar nu putem scuza toate lucrurile astea cu „asa erau vremurile”; repet, trebuie sa luam totalitarismele astea la pachet, cum au si venit, de fapt, vba lui Liviu Craciun. Altfel, am putea si despre scursura Breban, sa zicem „deh, a colaborat, ce sa faca si el saracul, erau anii 70, securistii erau fiorosi, omul trebuia sa traiasca din ceva, trebuia musai sa publice, asa erau vremurile”. Nu putem judeca cele doua situatii cu cantare diferite, doar pentru ca tov. Nae era mare filosof mare, pentru ca a avut o pleiada de elevi straluciti (si i-a avut, nu neg! pacat ca n-a fost si el macar pe jumatate atat de stralucit), in timp ce Breban nu ne place. Rau au facut amandoi.

  80. Si Mihail Sebastian era evreu si s-a uitat mult timp la Nae Ionescu ca la un soare, asa ca nu se stie 🙂 Cat despre ” asa erau vremurile ” , ma gandesc ca , acum sunt destui care la zic fascisti lui TRU , Patapievici , Liiceanu sau Geert Wilders , ca sa dau doar in cativa 🙂 si daca lumea va continua sa ” evolueze ” de maniera asta, peste vreo 50 de ani cand Corectitudinea Politica si Multiculturalismul vor face legea peste tot , o sa auzim amandoi numai nenorociri despre „Tovarasii ” astia , mama lor de fundamentalisti fascisti ! 🙂

  81. acum sunt destui care la zic fascisti lui TRU , Patapievici , Liiceanu sau Geert Wilders , ca sa dau doar in cativa 🙂

    Multi, pe bune, o fac auzindu-i pe PontAntonescu si din nestiinta, pentru ca nu citesc altceva decat, poate, reviste glossy. De-aia si trebuie sa discutam aici, si despre tov Nae, si despre Breban. Dealtfel, if you ask me, m-as astepta ca, despre tov Nae, sa gasesc pe criticatac opinii mult mai admirative decat ale tale; in fond, oamenii ar avea si motive: si ei isi doresc, la fel ca Nae Ionescu, instaurarea unui „organicism colectivist”, deci n-=ar avea de ce sa nu-l laude. Again, trebuie sa judecam oamenii diferentiat (non-colectivist :D): Nae era Nae, Cioran, Sebastian si ceilalti erau cazuri diferite.

  82. Liv prietene , ast-noapte , ca noapte se facuse pe cand noi inca ne mai incercam ascutisul sabiilor , m-am prabusit la un moment dat , rapus de varsta , oboseala de peste zi , dar si din cauza catorva lovituri bine tintite dar si de pieptu-mi larg ,primite. 🙂 Acum vad ca , ai mai ” lovit ” odata dar vazand ca nu mai misc , m-ai lasat sa-mi trag sufletul . Pentru ca experienta de viata este diferita, este normal ca din cand in cand sa avem ganduri si trairi diferite . Oricum , paradoxal poate , nutresc mai multe ganduri bune fata de tine decat inainte de a fi inceput un ciclu parada- riposta , ce ameninta sa nu se mai sfarseasca. 🙂

  83. Nu m-au impresionat „hipersensibilitatea şi nesiguranţa lui bolnăvicioasă”. Este foarte sigur pe el in aceasta „nesiguranta”. Cat priveste „hipersensibilitatea”… poveste mare! Oamenii de genul acesta lucreaza cu „murdarii” care nu se pot dovedi. De multe ori, coplesit de atata „poetic” si „eteric” excelent puse, simultan, si in scena si in viata, descoperi uluit adevarata fata a personajului in situatii din cele mai banale si lipsite de importanta; in gesturi carora nimeni nu vrea sa le dea importanta; in ticluiri atat de schizofrenice incat pot insela pe oricine are pretentia demonstratiei. Oamenii de genul asta nu comit „crime” care sa poata fi trecute in acte, si poate ca nici nu le comit cu adevarat, ci le sustin, sau le contempla, uneori le determina, sa intovarasesc mereu cu ele intr-un mod care, paradoxal, ii disculpa. Vorbesc de bolile sufletului, lucru care a devenit de nesuferit astazi. Nu „crima” savarsita inspaimanta, ci sufletul care o poate duce, ba care poate face si declaratii la gazeta, tot „poetic”, evident! Pacatul, ontologic, nu are valoare juridica. Morala nu se poate aplica misterului. „Hipersensibilitatea” ii face pe unii sa simta boala din celalalt cu mult timp inainte ca satul sa ia nota ca a avut loc lovirea unui caine cu batul. Si tot „hipersensibilitatea” il face pe cel „depistat” ca bolnav sa tresara. In plan social nu se intampla nimic! Cum se poate dovedi ca un suflet este bolnav? Ce inseamna sa spui public ca ai gresit? Nimic! Cui ar trebui, totusi, sa-i spui?

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.