Patriarhul Bartolomeu I al Constantinopolului a semnat Tomosul de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Ucrainene

2

Astăzi, 5 ianuarie 2019, în Catedrala Patriarhală „Sfântul Andrei” a Patriarhiei Ecumenice a Constantinopolului, în prezența președintelui Ucrainei, Petro Poroșenko și a președintelui Radei Supreme, Andrei Parubyi, a avut loc ceremonia de semnare, de către Patriarhul Ecumenic Bartolomeu al Constantinopolului, a Tomosului privind autocefalia Bisericii Ortodoxe ucrainene (înființată în decembrie 2017, în urma unui Sinod extins, la care nu au participat ierarhii Bisericii Ortodoxe Ucrainene – Patriarhia Moscovei), scrie Libertatea Cuvântului, publicație românească din Cernăuți, Ucraina.

La ceremonie au participat mai mulți oficiali ucraineni, inclusiv prim-vice-premierul Stepan Kubiv, ministrul de externe Pavel Klimkin, ministrul Apărării Stepan Poltorak, mitropolitul Epifanie al Kievului și întregii Ucraine, mitropolitul Oleksandr (Drabinko) etc.

Mâine, 6 ianuarie, după săvârșirea sfintei liturghii, Tomosul va fi înmânat, la Istanbul, întâistătătorului Bisericii Ortodoxe ucrainene autocefale, mitropolitul Epifanie al Kievului și întregii Ucraine, după care va fi adus la Kiev și expus în Biserica „Sfânta Sofia” din capitala Ucrainei.

Petro Poroșenko a declarat, în context, că „semnarea Tomosului deschide o nouă eră în istoria ortodoxiei mondiale”.

La 11 ianuarie 2019, Poroșenko acesta va începe un „tur al regiunilor”, împreună cu mitropolitul Epifanie al Bisericii Ortodoxe ucrainene autocefale, pentru a recupera actualul decalaj electoral față de principalii săi candidați și pentru a încerca intrarea în turul al doilea al alegerilor prezidențiale.

Potrivit președintelui Radei Supreme, până în prezent circa 40 de parohii (n.n. nici una din localitățile cu populație predominant românească din Ucraina) care au aparținut Bisericii Ortodoxe ucrainene subordonate patriarhiei Moscovei ar fi trecut de partea Bisericii Ortodoxe ucrainene autocefale.

Experții ucraineni apreciază că „procesul recunoașterii internaționale a autocefaliei Bisericii Ortodoxe ucrainene nu va fi ușor și nici rapid”.

În același timp, expertul în geopolitică, analistul și fostul diplomat Dorin Popescu, preşedintele Asociaţiei Casa Mării Negre, a comunicat pe pagina de Facebook, că Biserica Ortodoxă Română are, în acest context, obligația instituțională prioritară de adoptare a unei poziții publice față de evenimentele religioase produse în lumea ortodoxă, iar românii din Ucraina au nevoie de decizii înțelepte și curajoase din partea BOR, scrie publicația românească din Cernăuți, Ucraina.

SURSA   Libertatea Cuvântului

Mai multe informații:

Print Friendly, PDF & Email

2 COMENTARII

  1. Societatea rutenilor nu este la prima – încercare – de sciziune religioasă. Fiind la Brest, în Belarus, am dat de un monument interesant în centrul vechiului oraș polonez, în care era înfățișat artistic, evenimentele ce au marcat orașul în istorie. Printre ele și următorul aspect, despre care m-am documentat și despre care am scris câteva rânduri, la întoarcerea acasă :
    În 1595, când doi episcopi ortodocși pornesc într-o lungă călătorie spre Roma, ducând cu ei o scrisoare de la frații lor, ierarhii ortodocși ai Mitropoliei Kiev-ului, către papa Clement al VIII-lea, Brest-ul se remarcă, pentru prima dată, pe scena istoriei. În același an, micuța așezare de la actuala frontieră vestică a Belarusului avea să găzduiască evenimentul cunoscut în istorie sub numele de Consiliul de la Brest, prin care credincioșii ortodocși ruteni ( ucraineni și belaruși) urmau să se unească religios, cu biserica apusului.
    “Uniunea de la Brest a lăsat, începând cu acel moment, societatea ruteană (ucraineni și belaruși) a întregii Uniuni Polone-Lituaniene, și în special elita ucraineană a acelor vremuri, dezbinată între două biserici-o diviziune care este încă vizibilă și se manifestă pregnant, în Ucraina de astăzi.” (Serhii Plokhy-Porțile Europei, O istorie a Ucrainei), iar tot din acel moment și până în prezent, râul Bug, care la Brest primește pe partea dreaptă, apele afluentului Muhaveț, devine frontiera cultural-religioasă, dintre creștinismul apusean și cel oriental, pentru această parte a Europei Centrale

  2. Rutenii greco-catolici au si au avut intr-adevar un rol in orientarea catre Vest a Ucrainei. Viziunea lor pro-occidentala e foarte buna pentru Ucraina si e totodata utila pentru vecinii Ucrainei, inclusiv noi. Rutenii au platit aceasta optiune pro=Vest cu un pret de sange extrem de scump. Sigur, nu toti au fost sfinti, dar intre ei chiar au fost cativa sfinti si eroi adevarati, desi numele lor nu prea sunt cunoscute.
    Nu e nicio conspiratie si nicio incecare de „scizune”. (De fapt, nu stiu exact ce inseamna o sciziune religioasa. O fi o latinizare de la schisma…) Daca rusii se plang de schisma cand e vb de autocefalia Ucrainei, asta nu inseamna ca problema chiar devine religioasa. Nimeni nu pune in discutie vreo invatatura a Bisericii. Problema e de putere. Rusia e suparata ca pierde putere si un numar de parohii unde mai e inca viata religioasa reala. Nu s-a auzit de dispute de dogma. Stim cu totii ca rusii isi vor mai baga coada solzoasa in Ucraina si nu e de mirare ca se gasesc unii sa le tina isonul, dar noi, pe ILD, avem alte prioritati.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here