După alegerile parlamentare europene, cu remarcabila înfrângere a stângii cam pe tot continentul, cea mai vizibilă figură a dreptei creștine occidentale a momentului este Matteo Salvini, premierul Italiei. Salvini a fermecat ușor Italia sătulă și speriată de tâmpeniile stângii europene, oferind o alternativă ce se recomandă serioasă pentru țara pusă în pericol de politicile de la Bruxelles, cu un discurs destul de simplu și în mare parte bine argumentat. El se alătură acum liderilor europeni care se identifică a fi conservatori, împreună cu care dorește să facă o alianță care să refacă Europa dată peste cap de milioanele de migranți aduși în coloană de stânga europeană din zonele cele mai periculoase de pe planetă.

E un reprezentant al unei dreptei europene aflată acum în ascensiune, dar având, pentru orice observator atent, ca alții dintre cei cu care împarte crezul politic, o problemă imensă de credibilitate și nu numai… Practic, acum dreapta europeană împarte o problema comună – o bună parte din politicienii conservatori au fost sau sunt încă conectați la Kremlin. În Estul Europei sunt cel mai bine definite diferențele dintre politicienii autentici ai dreptei și cei care sunt legați de ruși, așadar mai greu de suspectat că ar fi într-adevăr sinceri, de încredere pentru mișcarea creștin conservatoare. De exemplu, impecabilul conservatorism polonez este reprezentativ pentru ceea ar trebui să fie dreapta europeană, spre deosebire de ceea ce e dreapta maghiară acum.

Viktor Orban, premier al Ungariei și președinte al Fidesz, partidul de guvernământ, are un discurs comparabil cu cel al conservatorilor polonezi, dar și-a pus țara, în timp, sistematic, în mâna Rusiei, a ceea ce e încă, fără îndoială, Imperiului Răului (Orban între Trump și Putin).

Felul acesta schizoid de a face politică este cât se poate de periculos pentru dreapta europeană, ale cărei repere sunt parazitate zdravăn de influență rusă, destui conservatori privindu-l pe Orban cu respect, chiar știind că este vândut Kremlinului. Dacă în Vest cei ca Le Pen găsesc folositor destul de comunul antiamericanism francez pentru a-și justifica apropierea de Rusia, în estul Europei nimic nu poate justifica rațional apropierea de Rusia, nici măcar pentru ungurii care visează cu ochii deschiși să refacă Ungaria Mare cu un presupus ajutor al lui Putin, pentru că asta ar fi posibil numai dacă Statele Unite ar da mâna liberă rușilor în Europa, ceea ce e absolut imposibil.

Salvini, deși pare mai frecventabil decât Marie Le Pen, al cărei partid primește finanțări din partea Rusiei, este mult prea apropiat de franțuzoaică și partidul ei. Dacă apariția lui de anul trecut din Piața Roșie, îmbrăcat cu un tricou decorat cu chipul lui Putin poate fi doar o glumă de turist bătut în cap, faptul că a declarat tot atunci că în Rusia se simte mai acasă decât în multe țări europene și că sancțiunile europene reprezintă o nebunie economică, culturală și socială, trebuie luat cât se poate de serios.
https://www.thelocal.it/20190226/salvini-denies-the-league-sought-funding-from-russia

Chiar dacă nu s-a dovedit că partidul lui Salvini ar fi primit bani din Rusia, ori că el le-ar fi promis rușilor ceva, declarațiile lui și apropierea de Le Pen îl fac să poată fi considerat un alt util al rușilor din politică europeană. Ar fi ușor să credem că Salvini s-a folosit de ruși doar că să câștige partida politică și că, odată ajuns la putere, va abandona orice legătură cu rușii. Aici nu e vorba de păcatele tinereții politice, care ar putea fi iertate dacă sunt mărturisite și lăsate în urmă. E vorba de o legătură cu alt mare dușman al lumii libere, cu care odată intrat în relație, nu prea mai există ieșire, chiar dacă a fost abandonată orice legătură – se știe că rușii revin de fiecare dată…

Chiar dacă rușii știu că nu pot face mereu uz de cine știe ce înregistrări ori documente pentru șantaj, pentru a-i controla pe cei care au avut relații cu ei, știu în schimb foarte bine că pot folosi istoria legăturilor cu ei pentru a submina încrederea în dreapta europeană, pentru a altera mediul politic. Rusia nu mai are forță militară ori economică să pună probleme foarte mari Europei apărate de alianța NATO, dar poate slabi Uniunea Europeană intervenind subteran în viață politică și propagandistic în media, când are atât de multe conexiuni în politică europeană de la vârf.

În condițiile astea, Salvini este, cu toate gesturile lui politice, mai mult o vulnerabilitate pentru dreapta europeană decât un reper. Politicienilor europeni ar trebui să li se repete des povestea guvernului Tsipras care a cultivat apropierea de Rusia până când s-a constatat că rușii lucrau împotriva interesului național al Greciei în problema Macedoniei de Nord, alături de povestea crizei din Austria, care a dărâmat guvernul lui Sebastian Kurz, după dezvăluirea înregistrării dialogului dintre Heinz-Christian Strache, liderul FPÖ, și oamenii rușilor, pentru a putea înțelege cat de periculoasă e orice apropiere de ruși și cât de mare trebuie ținută distanța de oamenii lor.

ACP

Print Friendly, PDF & Email
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentHomosexualizarea corporatistă
Articolul următorEpiscopii noştri

8 COMENTARII

  1. În privința Ungariei putem spune că are un alibi politica de apropiere de Putin. Să ne punem în situația lui Orban. Ungaria are 100 000 de km de conducte de transport gaze naturale și un consum anual de 10 -11 miliarde de metri cubi de gaze naturale/an. Din acest consum,mai mult de jumătate se duce în industrie și lucrul acesta îl obligă ca asigurarea energiei să fie politică de strategie primordială. În condițiile în care nu au nici o resursă internă de gaze naturale și văzând,,trocul ” murdar pe care Germania la facut cu Rusia prin proiectul Nord Stream 2,total în defavoarea Esticilor, era normal să caute surse sustenabile pe care să poată susține necesarul energetic. Mai ales că nu era clar dacă gazele de la Marea Neagră vor ajunge la ei, pentru că proiectul era BRUA (adică se opreau în Austria) ,abia ulterior după ce OMV să cuplat la NS 2,sa ajuns la BRU. Dar și așa, de la Marea Neagră se estimează capacități de exploatare de 6 miliarde de mc/an,ceea ce nu este suficient pentru Ungaria. Probabil că vizita lui Orban la Washington tocmai asta a avut ca obiectiv. Ungaria să ia în calcul terminalele de GPL ale Americii, la care Polonia a apelat deja și pondera cantităților de gaze va crește pentru că Trump sa angajat în discursul de la Varșovia că va reduce dependența energetică a Europei de Est față de Rusia. Acum mingea e la Orban și se așteaptă redacția lui din partea Washington-ului .Cu siguranță crearea unui pol European coagulat antielitist ,depinde de alegerea lui Orban. Din păcate noi nu suntem în acest calcul, deși Trump a avut intenția de a polariza în tandemul Polonia-România, acesta a fost scopul invitației la Washington a lui Iohanis, la începutul mandatului la Casa Albă, dar Iohanis a virat clar spre Germania. Nici măcar nu am aderat la grupul de la Vișegrad că să avem o opinie comună în negocierile cu cele două puteri decizionale în U.E. Probabil că cel puțin până la parlamentare ,noi nu vom conta în strategiile politicilor externe și ale Uniunii Europene.

  2. Nimic toate astea nu il obligau pe Orban sa se imprumute de la rusi sau sa contracteze tocmai de la ei constructia noii centrale nucleare. Ba din contra.

  3. Până la urmă Ungaria e pragmatică și ia în serios capacitățile economice care le are. De fapt în momentul când au contractat proiectul construcției centralei ,cu finanțarea Rusească, în U.E. nu se vorbea de,,noua politică suveranistă” și nu puteau anticipa o posibilă schimbare favorabilă a politicii Americane, pentru că Trump încă nu câștigase încă alegerile, deci Orban a acționat instingtiv. Așa cum am spus, mingea este la Orban și alegerea lui va clarifica dacă apropierea de Putin a fost pur din rațiuni de stategie energetică, sau are și rațiuni de strategii geopolitice vis a vis de nemultumirea tot mai accentuată în ultimul timp față de tratatul de la Trianon.

  4. Nu e asa, domnule Nicu Todor! Rosatom a fost selectionata pt constructia centralei in 2014, cand deja stia toata lumea ce fel de om e Putin si cum lucreaza Kremlinul.

  5. Asta cu „Ungaria e pragmatică” e justificarea lui Orban.

    Doar că pragmatismul nu îndreptățește, nu determină caracterul moral sau imoral al unei fapte sau atitudini.
    Nu ajunge să spui că cutare gest aduce cutare profit, pentru ca, automat, gestul acela să devină acceptabil. Evident de ce. Cu astfel de argument, și corupția e pragmatică, și hoția e pragmatică, și prostituția e pragmatică, și putinismul cu anexarea Crimeei și ocuparea Donbass-ului e pragmatic. Orice pact cu necuratul pare „pragmatic” la momentul încheierii lui.

    „Nemulțumirea tot mai accentuată în ultimul timp față de tratatul de la Trianon” este rezultatul propagandei revizioniste extrem de intense a lui Orban.
    Atât de extreme și de intense, încât nu mai are rost să existe Jobbik, de aceea acesta din urmă s-a cam și fâsâit.
    Această spălare pe creier la scară uriașă, desfășurată de Orban în rândul populației Ungariei, dar și în rândul etnicilor maghiari din țările vecine, sugerează promisiuni, crează așteptări, nerăbdări, un sentiment iminență a unei cotituri istorice.
    E o evoluție periculoasă. Se construiește o tensiune care, la un moment dat, va trebui descărcată cumva.
    A întreține și stimula „nemulțumire” față de tratatul de la Trianon înseamnă a stimula aspirații în sensul schimbării granițelor.
    Evident, schimbări de granițe în Europa nu pot fi obținute decât cu ajutorul lui Putin.

    Mă întreb ce am putea face noi, România, ca să liniștim nemulțumirile ațâțate de vecinul Orban, prietenul lui Putin. Cum să facem să fie bine, noi, creștinii, atașați Civilizației Iudeo-Creștine, Alianței Euroatlantice, noi patrioții, de tradiție național-țărănistă?
    Ce ar vrea Maniu acuma de la noi? Să-i căutăm justificări lui Orban? Să-l psihanalizăm pe ILD și să-l „înțelegem” și pe el, că e și el un om, și e nemulțumit de Trianon? Că e „pragmatic”?

    PS Nu că e treaba mea, dar totuși îmi dau și eu cu părerea:
    Nu cred că este, în realitate, în interesul Ungariei să conteze pe o alianță cu Putin într-un eventual război, fie el hibrid sau clasic, full-scale. Nu știm dacă noi, cei care discutăm aici, vom ajunge să vedem rezultatele unui astfel de război de aici, de la fața locului, sau de pe Lumea Cealaltă. Asta nu putem spune cu siguranță. Dar cred că putem spune cu ceva mai multă siguranță, că, indiferent ce rămâne după, RUSIA VA PIERDE RĂZBOIUL CU NATO, în orice combinație probabilistică. Ar însemna că Ungaria va fi luptat a treia oară de partea greșită a istoriei. Ar însemna că opțiunea lui Orban pentru Putin va fi fost foarte puțin pragmatică.

    Să nu uităm, semnificația tratatului de la Trianon e asta. Trianon face parte din sistemul de tratate care au urmat Primului Război Mondial. Ungaria a pierdut Primul Război Mondial. Propaganda victimistă a lui Orban uită să amintească acest aspect.

  6. Atunci ce concluzie putem trage, că mișcarea suveranistă se destramă înainte de a se coagula. Salvini simpatizează cu Putin, Mari le Pen este fan declarat al lui Putin, iar V.Orban e prieten și apropiat de Putin. Singura națiune din acest grup care sa pronunțat ferm împotriva agresiunii Rusiei este Polonia. Care,totuși prin vocea ministrului de externe a spus-o foarte răspicat și clar că Polonia se delimitează de politica revizionistă a Ungarie, dar în punctele comune privind politicile Europei se vor sprijinii reciproc. La urma urmei asta înseamnă să faci politică în interesul național. Să negociezi să-ți afirmi punctul de vedere și să-l aperi, ,,să negociezi orice, dar nu principii „. De ce n-ar putea și România să facă la fel ca Polonia? Cred că decât să ne țâfnim și să le trântim ușa în nas că sunt admiratori de Putin, mai bine am lua calea dialogului. Că de fapt aici e problema acțiunilor și discursul revizionist al lui Orban. Statul Român niciodată nu a reacționat prompt și decis să sancționeze luările de poziție ale lui Orban, ia permis să conferențieze și să țină discursuri naționaliste maghiarilor din ținutul Secuiesc, fără ca la nivel oficial să avem vreo reacție fermă. Statul Român sa purtat aproape ca un complice, nici în anul centenar nu au avut o reacție fermă când prin declarații au arătat lipsă de respect în relația de bună vecinătate. PSD-ul tace și nu reacționează pentru a putea miza pe sprijinul UDMR în cazul unei majorități fragile. Nu mai departe ultimu gest făcut la europatlamentare prin voturile date în multe localități, fără etnici maghiari, în sprijinul asigurării pragului electoral al UDMR-ului. Cred că trebuie procedat așa cum a facut-o Traian Băsescu, când a fost în ținutul Secuiesc, a afirmat clar și ferm că nu se pune problema autonomie din partea statului Român și nu a lăsat nici o speranță iluzorie în această privință. Prin dialog și răspuns Orban va da inapoi dacă va avea tot deauna reacții ferme. Și oricum maghiari din Ungaria, nu cred că sunt mai încântați de apropierea de Rusia,de cât noi. Istoria recentă de 100 de ani nu le-a dat motive de satisfacție din partea Rusie, iar Orban oricât de popular ar fi acum, el nu va,,înota contra curentului”. Ar fi bine să luăm în considerarea faptul că Trump la invitat la Washington înainte de alegerile europene ,tocmai pentru a forța luarea unei decizii de pozitianare față de Rusia. Trump rămâne consecvent în crearea unei centuri sigure la limita influenței Rusești și el nu se va baza pe,,ape tulburi „. Așa că în viitorul foarte apropiat Orban va trebui să decidă clar și să dea semnale clare. E destu de inteligent ca să o facă și noi putem să -i creăm un recul în privința revizionismului maghiar prin dialog ferm. Până la urmă suntem vecini și cu vecinul ca să fi în relații bune trebue să impui limitele admise de comun acord.
    Sper să nu vă simțiți ofensați de comentariul meu! E o opinie personală și vă rog să o luați ca atare. Rămân la convigerea că ILD. este deschis dialogului și încurajează discuțiile libere. Vă mulțumesc!

  7. din pacate politicienii italieni sunt deseori pro-rusia. sa nu uitam cat de prietenos cu rusia era berlusconi si cate contracte cu gaze, southstream etc a incheiat acesta. chiar cred italienii ca niste miliarde castigate in rusia merita? la fel si germania si investitiile ei de acolo

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here