Suflet ticălos de liberal

Print Friendly, PDF & Email

Este ca un cadru de început al unui film: vezi un individ între 30 și 40 de ani, elegant îmbrăcat, cu fața imobilă care își șterge cuțitul murdar de sânge pe o cârpă pe care o pune cu atenție în portbagajul unei mașini. Liniștit de rezultatul scanării vizuale a împrejurimilor parcării, se urcă la volan și demarează către o vilă scăldată în lumini unde este așteptat pe scări de gazdele primitoare și total neștiutoare cu privire la traiectoria să recentă. Așezat în capul mesei, cel care hotărâse o execuție privește la paharul de cristal și doar o clipă îi trece prin cap că roșul vinului este cam același cu ceea ce are el în portbagaj. Zâmbitor și amabil își continuă apoi o discuție întreruptă de flashul unei amintiri trecătoare.

Individual și în grup, liberalii actuali au aceleași caracteristici cu personajul fictiv din introducere, deși nu omuciderile sau crimele cu premeditare sunt cele care li se pot imputa efectiv. Nicicând un grup atât de cinic și de rece nu a avut mai multă putere în România post-decembristă. Nicicând în istoria țării poziția de șef al unui partid politic nu a inspirat un respect asociat cu o teamă paralizantă caracteristice unei grupări unite prin omerta. Numai precursorii lor ideologici – pe care i-ar nega cu vehemență, deși sunt evidente similitudinile -, bolșevicii și clonele lor valahe din anii ‘40-‘50, și-au putut permite un asemenea dispreț față de morală și drept, reușind să calce în picioare pe oricine cutează a li se poate împotrivi.

Mai înainte de orice, liberalul este un politician cu „principii” pe care le aruncă pe piață înșiruind cuvinte cu viteza cu care o mitralieră își scuipă gloanțele. Stat de drept, democrație, proprietate, libertate, toate la un loc sau în grupuri obținute prin permutări și aranjamente, tinichele strălucitoare ca enunț, dar obiecte ruginite și pline de glod la o privire atentă. Cei care au avut ideea încercării de lovitură de stat din vară nu ar trebui să aibă nerușinarea de a se mai lăuda că reprezintă garanții statului de drept. Când salți ca la alba-neagra poziția de președinte al Senatului pentru a te înscăuna Președinte la Cotroceni prin voința a două sute și ceva de complici nu mai poți avea pretenția că ești o persoană respectabilă care onorează legea și ordinea, ci trebuie să-ți asumi responsabilitatea în distrugerea statului de drept. Nu a făcut-o și nu o face individul în cauză, nu-i nimic, faptele politice rămân fapte chiar dacă nu se încadrează în Dreptul Penal și deci nu există un termen de prescriere.

Despre democrație vorbea și canalia de uliți pe vremea Poetului, despre democrație vorbesc și urmașii care au votat în 4 zile blocarea Curții Constituționale și atribuții de Constituantă pentru o adunare parlamentară pervertită de colcăiala trădătorilor și mândră de jegul trădării. Despre aceeași democrație au nerușinarea să vorbească ăia care s-au înconjurat de interlopi pentru a-și vedea visul cu ochii la referendum. Despre democrație vorbesc și lătrăii care opresc mâna Justiției și își protejează dulăii ajunși în Parlament ca să rupă, să muște, să sfâșie. Despre acest soi de anarho-democrație non-punitivă vorbesc și acționează liberalii, pe tonuri diferite dar cu aceeași dezinvoltură. Ce pretenții de demnitate și de corectitudine poți să ai când din rândurile proprii nu ai reușit să dezvolți decât două forme stranii de opoziție, aceea cvasi-bovarică a doamnei Săftoiu sau pe aceea tăricenistă, de manechin purtător de costum Armani care se ridică împotriva șefului de partid urlând însă la Bătrânul din Cotroceni? Clar, niciuna nu este reală, este un partid viu prin nesupunerea în fața legii și care nu are respect decât pentru pumnul și bâta șefului haitei.

În ceea ce privește proprietatea și libertatea, liberalii au o mare problemă prin asocierea la înalt nivel cu două personaje speciale: primul este Ion Ilici Iliescu, ca fost reprezentant al Partidului Comunist Român, cel pentru care proprietatea este un moft, iar al doilea este morbidul Dan Voiculescu, care este proprietar prin furt și trafic de influență.

PNL-ul nu a avut nicicând o viziune și un discurs antioccidental și antiamerican în istoria să oficială de până în încercarea de lovitură de stat, ba dimpotrivă, iar ceea ce se întâmplă acum prin asumarea pentru România a unui statut de aspirant la spațiul ex-sovietic pe aceeași treaptă ca Republica Belarus nu poate decât să dea o altă măsură degradării acestui partid politic.

M-am întrebat de multe ori de unde vine această țâfnă și această trufie liberală pentru valori care sunt de fapt anti-valori, unde democrația înseamnă nedemocrație, unde statul de drept este înlocuit de starea de asediu asupra instituțiilor care mai rezistă, unde ordinea de drept este înlocuită de o ordine primită în plic de la Grivco, unde mândria luptei Armatei pentru o cauză dreaptă este răsturnată printr-o hotărâre lașă luată la o crâșmă, unde valoarea intelectuală este echivalată cu o ierarhizare determinată de supunerea față de Groful Suprem.

Îmi recunosc greșeala că am crezut că mai există o barieră de virtute în față valului de defecte și fitilisme, că, în ciuda evidenței, există o fibră de adevărați liberali cu care se poate dialoga, pe care te poți baza în afara aranjamentelor tip bilețel la Palatul Prezidențial. Nu, m-am înșelat așa cum încă se mai înșeală și alții. Sufletul liberal este un suflet de slugă păcătoasă, care se mândrește cu nonvalori și care-și ascunde inconsistența în discursuri negociate în zone crepusculare. Sluga în livrea afișează o morgă de stăpân în fața unuia care pare mai rău îmbrăcat, care poate că este doctorul specialist de mare clasă care s-a deplasat așa cum a putut, dar are mâini de aur ghidate de o minte de savant. Știind că nu este capabil de nimic altceva, slugoiul de la ușă care-l privește de sus pe doctor se înclină în fața slugoiului de pe hol, acesta se înclină în față slugii de la intrarea în sala de primire unde o altă slugă pe post de majordom primește înclinarea ca să se aplece și el în fața Grofului. Totul ca reflex, pe negândite, totul cu spoiala unei demnități de statuie care înfățișează un învingător în lupte. Nu, liberalul nu este un învingător la luptă dreaptă, el s-a transformat din negociator politic în marfă, în subiect perpetuu al negocierii.

Penali, asociați sau neasociați penalilor, liberalii își poartă căpoșenia și desfid bunul simț. Stângiști ca atitudine, doctrină și simțire, liberalii au prețuri și tarife, dar nu au conștiință și nu văd România decât ca o entitate unde cei abili și cinici își pot trage partea. Cred că adevărata a opta minune a lumii ar trebui să fie obrazul unui liberal care ar avea capacitatea să roșească, dar, din nefericire, nu sunt șanse nici măcar pentru a face propuneri, așa că nu este loc pentru o verificare.

Cei care în ARD vorbesc despre o alianță cu liberalii o fac din inconștientă prostească pentru că aceasta perspectivă este împotriva firii și a evidenței politice și istorice a ultimilor ani, ani în care PNL-ul a fost catalizatorul coagulării USL, o reîncarnare a FSN în Mileniul 3, dar mult, mult mai toxic și mai distructiv pentru prezentul și viitorul țării. Aviz amatorilor! Mai ales că uneori viață bate filmul, cu referire la primul paragraf…

10 gânduri despre “Suflet ticălos de liberal

  1. Aveti perfecta dreptate;Si eu,la fel ca dumneavoastra si ca altii ca noi,am crezut ca adevaratul „spirit liberal”se va trezi si -si va urma adevarata cale.Dupa ce am votat o singura data cu Iliescu(la inceput,atunci cred ca ne-am pacalit cu totii)m-am lamurit repede si am hotarit sa aleg de fiecare data votind dreapta:Am votat de multe ori cu liberalii,dar ceea ce-au „reusit ” in aceasta vara sa faca in actuala structura USL-ista,asta sigur nu se mai chiama liberalism politic,ci tradare nationala mai exact!Sint toti niste politruci care-si urmaresc scopul lor politic:sa acapareze cit mai mult,sa faca cit mai multe hotii,sa nu raspunda pt.ceea ce fac,sa detina intreaga putere,sa sfisie Romania !Astia-s ciini si nu liberali!

  2. 🙂 si cand ma gandesc ca pana in 2004, fie ca au fost intr-o alianta electorala sau politica, fie ca au candidat singuri, eu tot am votat cu liberalii, in speranta ca se vor dezice de dezastruoasa lor istorie de aliante corupte moral si politic ( sa fim seriosi, nici inainte de 46 n-au dat pe dinafara de consecventa ideologica) si se vor transforma ( fiind unicul partid asa-zis istoric care a rezistat pe scena politica post-decembrista) intr-o formatiune politica mai….de dreapta – ca liberalismul n-a fost niciodata de dreapta aia la care visez eu, dar , in fine, decat deloc….
    Dupa ce am urmarit insa in actiune, in anii 2005-2007 PNL cu Tariceanu in frunte batandu-si joc de toata tara, achiesand cu entuziasm la suspendarea de atunci ( la fel de abuziva ca cea din 2009) a presedintelui, la terfelirea cu succes a bugetului de stat ( niste furaciuni enorme au facut liberalii lui Tariceanu cat au fost prin ministere), la mazilirea celor care miscau in front in propriul partid ( si care mai aveau ceva minte, gen Mona Musca, Valeriu Stoica), la distrugerea definitiva a sistemuluide sanatate ( dezastrul de azi se datoreaza in exclusivitatea furtului fara precedent pus la cale de ministrul Nicolaescu in acea perioada, cu noua lege a sanatatii in brate) si la tot displayul public, televizat de anti-basisme ( de atunci a inceput) doar pentru ca nu se potriveau cu interesele lor penal-financiare la varful partidului…. eu in 2008 ( la parlamentare) n-am mai votat. Deloc. Pt ca imi era clar ca PNL e un partid nociv si nu-si mai revine si nici nu va deveni vreodata un partid democratic, cu adevarat liberal, daca nu de dreapta, asa cum doream eu, ( eu am convingerea ca asta e PNLul romanesc pe veci; caci generatia un pic mai tanara decat Antonescu e fix dupa chipul si asemanarea lui) , iar PDL nu m-a convins singur atunci ( sa fim seriosi, nici astia nu-s partid de dreapta, decat spasmodic, declarativ si caricatural)/
    Acum, pt prima data in viata, voi vota PDL ( in fine, ARD) desi nici acum nu ma convinge ( de data asta insa ii votez fix de necesitate, ca sa nu ajunga USL cu majoritate absoluta in parlament si sa faca chiar ce vor ei, fara nicio frana, din tara, din institutiile ei si din legi).
    Liberalii sunt o adunatura deosebit de periculoasa in acest moment, chiar mai periculoasa decat PSD ( nu credeam sa traiesc sa spun asta) si ma indoiesc ca, vreodata isi mai revin. N-au cu cine, n-au din ce ( esalonul 2, si ca varsta si ca ierarhie, e un dezastru cel putin la fel de mare ca cei de la varf; daca nu mai rau).

  3. Nu cred ca PDListii care declara ca s-ar alia cu PNL chiar sunt seriosi ( Blaga e cu spritul in nas tot timpul, nu mai stie demult ce spune). De altfel nici n-au cum. PNListilor romani le place si le merge de minune ( traditional, din 90 incoace, dar si dinainte de razboi) cu stanga. Cu dreapta, nici macar cand e declarativa ( PDL) nu le-a mers decat cateva luni in ultimii 20 de ani, sa fim seriosi ( alianta DA s-a subrezit inca, din vara lui 2005 adica la jumatate de an dupa alegeri).
    cum spuneam, tot ce putem spera e sa nu castige USL majoritata absoluta in parlament, dupa care…totul va fi targuiala si se vor incurca unii pe ceilalti ( partide mai mari, mai mici). Ceea ce e mult mai bine ( la ce clasa politica avem acum mai ales) decat sa puna unii dintre ei mana pe putere si geaba sa mai aibe asa-zisa opozitie.
    Pana la urma, „incurcatul” reciproc ( academic – controlul, cenzura) e de esenta si echilibrul puterilor in stat, si intre ele, dar si in interiorul lor. Daca are cineva prea multa putere, risca sa i se urce la cap si vai de noi.

  4. Liberalii de astazi nu mai reusesc in nici un fel sa convinga electoratul avizat. Acesti oameni care deja le cunosc „bubele” nu se mai lasa prostiti si nu isi mai dau votul cu usurinta. Nu ar fi de mirare daca in decembrie liberalii sa aiba parte de un dus rece care sa-i imbolnaveasca definitiv si sa-i proiecteze undeva in afara scenei politice parlamentare. Singura lor sansa de a se mai mentine pe linia de plutire ar fi un absenteism masiv din partea acelora care sunt dezamagiti de politica. Tot „balciul” mediatizat in exces ar putea efecte negative pentru majoritatea partidelor insa „nota de plata” va fi mare pentru PNL care va „incasa” toate nereusitele proprii si pe cele ale partenerilor. Nu ar fi exclus sa ajunga aproape in situatia PNTCD. Oricum am privi lucrurile prestatia dlui Crin Antonescu va fi „piatra de moara” care nu va mai putea fi urnita de intrega elita a PNL reunita pentru un efort disperat. De castigat vor castiga probabil liderii PSD si formatiunea lui Dan Voiculescu.

  5. Lasind la o parte mamutul KGB-ist mosit de ilici, FSN-ul, nici o alta formatiune politica nu a dat atitea aripi si aripioare cit PNL, gasca de oportunisti de la inceput, care s-a „reorientat” , iarasi si iarasi, pina s-a „reunit”, reintrupata din fripturisti, din mari investitori pe banii statului, din escroci cu fonduri de investitii, din rechini imobiliari si alti securisti, pina au ajuns la matca :USL.
    Marele zero barat care improasca ineptii pe la televiziunile stapinului sau, este imaginea partidului de astazi, dar, te rog, nu-l numi liberal doar pentru ca a furat acest nume si are stampila recunoscuta legal.
    Daca iliescu si-a vazut acum visul realizat, sa arunce la gunoi ce-a mai ramas din PNL, dupa ce a facut exact asta cu PNTCD, nu inseamna ca nu mai sint liberali in tara ; e adevarat, nu prea au ce cauta in mizeria care , agatata la reverul varanului,se numeste pompos acum „Partidul National Liberal”

  6. Buna dimineata, InLinieDreapta!
    In trei-patru minute am citit cea mai buna caracterizare a ceea ce a devenit PNL-ul, un partid in care, atunci, dupa Revolutie, vedeam civilizatia occidentala ce urma sa-si reverse binele asupra noastra, mai devreme sau mai tarziu. Din pacate, a fost mai tarziu. Un „mai tarziu“ care nu s-a încheiat nici astazi. Inca avem foarte multe de recuperat de la Occident, desi, intre timp, si lucrurile bune de la ei au mai pierdut din stralucirea de acum 23 de ani.
    In toti anii astia l-am considerat (il consider si in prezent) vinovat pe tov’ul Iliescu care, avand in spate o gasca de securisti, a facut tot posibilul sa ne tina cat mai mult timp si cat mai departe de ceea ce pentru el si gasca erau, probabil, cosmaruri: proprietate, justitie dreapta si independenta, competenta si, mai ales, educatie. Ultima, consider eu, este cea mai importanta astazi si este mai mult decat vizibila lipsa ei.
    Am impresia ca multi dintre oamenii care au facut o scoala, orice scoala (nu vorbesc neaparat de studii superioare – eu, de exemplu, nu le am), considera ca instruirea lor s-a incheiat odata cu absolvirea acelei scoli. Nu e adevarat! Noi toti, indiferent de nivelul de scolarizare, avem de invatat toata viata, unii mai mult, altii, mai putin, pentru a avea cat mai multa informatie la indemana atunci cand vom fi nevoiti sa facem ceva important pentru viata noastra. Asta-i un alt mare cap de acuzare (daca nu primul) pentru Ilici, ne-a luat dreptul de a sti cum si ce lucruri bune sa alegem pentru noi. Ne-a luat dreptul de a sti sa ne cautam fericirea fara sa-i intristam pe cei de langa noi.
    In rest, sunt de acord cu tot ceea ce cuprind comentariile 1-6, cu mentiunea, pentru Mary, ca atunci cand greseste, cainele meu este constient de lucrul asta si se comporta ca atare (devine umil), ceea ce nu am vazut la niciunul dintre politicieni. NICIODATA!
    O zi buna sa aveti!

  7. @7
    Intr-adevar, atunci cand greseste, cainele devine umil. Stim cu totii ca nu-i putem cere si porcului lucrul acesta 🙂

  8. rezumat: au de patrie, virtute, nu vorbeste liberalul, de ai crede ca viata-i e curata ca cristalul (…) si deasupra tuturora oastea sa si-o recunoasca isi arunca pocitura bulbucatii ochi de broasca…
    mai lipsea ceva/cineva?

Lasă un comentariu

Notify me of followup comments via e-mail. You can also subscribe without commenting.