Generația a cincea a avioanelor de luptă este cea mai promovată și discutată parte a avangardei tehnologice militare a momentului. Reprezentată în special de avioanele americane F-22 Raptor și F-35 Lightning produse de Lockheed Martin și Boeing, dar și de avionul chinezesc Chengdu J-20 și de avionul rusesc Sukhoi Su-57, ar trebui să fie nu numai niște arme foarte eficiente, dar și o forță fantastică de descurajare a inamicilor care vor trebui să lupte împotriva lor. Faptul că sunt invizibile ori aproape invizibile pe radar e una dintre cele mai cunoscute caracteristici ale lor. Insă dintre toate avioanele enumerate, doar americanele F-22 și F-35 sunt în producție, au fost deja prezente pe câmpul de luptă în mai multe misiuni importante, niciunul nu a fost doborât de inamici, se vând și sunt foarte căutate. Problemele de proiectare, dezvoltare și producție ale avioanelor F-22 și F-35 despre care a scris presa în multe rânduri, au fost in bună parte reale – costurile programului au fost imense, durata a fost mult mai mare decât era programat, au avut loc multe accidente, rezultând într-un salt salt tehnologic impresionant.

F-22 a fost conceput pentru a înlocui și surclasa avioanele F-15 și F-16, destinat în exclusivitate armatei americane, iar F-35 a fost proiectat și construit cu mai mulți parteneri externi, fiind destinat și exportului către țările aliate. Costurile suplimentare au făcut ca programul de dezvoltare și producție să fie ajustat de mai multe ori, ajungându-se ca, în 2009, să se ia decizia, prin votul Senatului, de înghețare a proiectului F-22. Obama însuși a cerut oprirea producției, susținând că Statele Unite va avea de luptat numai in războaie mici, limitate, astfel că nu mai merită făcută cheltuiala pentru înzestrarea armatei americane cu un avion multirol atât de scump…

Ulterior, președintele Obama a mai declarat și că militarii și cetățenii americani au de pierdut dacă se mai alocă bani de la Apărare pentru avioanele F-22, care sunt prea avansate și nu au adversari comparabili, deci nu e nevoie de ele! În consecință, s-a hotărât că, de la un număr gândit inițial de 700 de avioane F-22, să se oprească producția la 187. Realitatea era că avioanele americane din generația a cincea sunt scumpe câtă vreme sunt produse în puține exemplare, iar de îndată ce vor începe să fie produse în număr mare, să înlocuiască majoritatea flotei americane de avioane de luptă, costurile vor scădea drastic. Însă administrația Obama și presa democrată păreau că nu doresc în mod deosebit ca armata americană să rămână și pe viitor net superioară adversarilor, și că nu îi deranjează o lume multipolară în care Rusia și China să aibă puteri apropiate de Statele Unite în domeniul militar și nu numai…

În timpul în care noile avioane americane erau larg și insistent criticate în lumea politică și în presă ca fiind mult prea scumpe și nu tocmai necesare, rușii și chinezii lucrau în ritm accelerat la conceperea și producerea unor avioane similare, nereușind însă să obțină ceva cât de cât apropiat că performanțe, ca tehnologie. Rușii au conceput avionul Su-57 (T 50 PAK FA), care e vizibil inferior tehnologic lui F-22 în ceea ce privește posibilitatea de a fi invizibil pe radar și care, deși rușii spun că a fost testat în Siria, mai are o cale lungă de străbătut până să ajungă o armă eficientă, gata de luptă. Inițial și India participase la programul Su-57 (T50 PAK FA), dar după 11 ani de colaborare cu rușii și sume uriașe investite, guvernul de la New Delhi, sătul de felul în care se lucrează cu Moscova, de cheltuielile crescânde și de înțelegerea că avionul rezultat nu o să fie atât de grozav cum este promovat de ruși, s-a retras pur și simplu din colaborare la începutul anului. Rușii sunt singuri acum cu un proiect care arată, după toate semnele, că ii depășește, dar pe care Kremlinul îl vrea finalizat, cu avionul în dotarea armatei, gata de luptă, până în 2020.

China are de asemeni probleme mari, avionul lor, Chengdu J-20, fiind într-o evidentă inferioritate tehnologică ca aparat invizibil pe radar, fiind și echipat până acum cu niște propulsoare slabe, rusești sau autohtone, pentru că rușii nu exportă motoarele avioanelor de luptă de ultimă generație. În toamnă presa a fost anunțată că, în sfârșit, s-a reușit realizarea unui motor chinezesc care ar avea o putere comparabilă cu cea a lui F-22 și care nu se topește când funcționează, cum se întâmpla până acum cu motorul chinezesc WS15 destinat să înlocuiască motoarele mai slabe cu care evolua avionul Chengdu J-20. Acum, în noua echipare, avionul chinezesc urmează să treacă printr-o serie de teste extinse, ceea ce va duce la recuperarea distanței față de avioanele americane la numai aproximativ 20 de ani…

Chiar și Iranul ar încerca să construiască un avion invizibil, de generația a cincea, numai că ei încă nu au ajuns în anii ‘70 în domeniul avioanelor de luptă și, din cât se pare, nici nu vor ajunge curând – aparatul prezentat de Teheran ca avion de lupta invizibil, de generația a cincea, a fost numit de presa internațională „a total joke„.

F-35 era tocat în presa occidentală, rusă, chineză și de oriunde, țări ca Israelul cumpărau deja avionul și îl foloseau cu mult succes în luptă. Turcia, care a participat la programul de producere al F-35, a făcut eforturi diplomatice extraordinare să nu îi fie blocat accesul la cumpărarea avionului din cauza conduitei politice a lui Erdogan. Ultima lovitură de senzație a venit însă din Europa – Belgia a anunțat intenția de a cumpără 34 de avioane F-35, lucru care i-a înfuriat pe toți politicienii adepți ai „armatei europene”. La sfârșitul lunii octombrie, premierul belgian Charles Michel a făcut public rezultatul evaluării începute în martie 2017, în urma căreia s-a ajuns la concluzia că cel mai bun candidat pentru înlocuirea flotei învechite de F-16 este criticatul F-35. Emmanuel Macron a spus că regretă decizia Belgiei, care vine împotriva intereselor europene, iar Jean Dominique Giuliani, care conduce Robert Schuman Foundation, un think tank european, a declarat AFP că decizia Belgiei este o alegere neeuropeană, e mult mai mult decât o palmă dată apărării Europei, e ceva cumplit…

Vestea bună, în schimb, pentru cei care doresc o armată europeană înzestrată numai cu echipamente de luptă europene vine din Canada – Trudeau ar dori pentru armata canadiană avioane franceze Rafale ori Eurofighter Typhoon, chiar dacă au fost și firme canadiene care au lucrat la programul F-35, probabil pentru a se alătura preaputernicei armate care ar fi condusă de la Bruxelles.
În momentul de față, în lume, în unitățile militare americane și ale câtorva țări aliate, sute de avioane F-22 și F-35 sunt defașurate, confirmând superioritatea absolută a armatei americane.

ACP