O continuare la articolul de acum cîteva zile despre alegerile parlamentare de luni din Canada. Dar, mai întâi, să recapitulăm: conservatorii au obţinut majoritatea, socialiştii au înregistrat o creştere masivă şi au devenit opoziţia oficială, iar liberalii şi separatiştii din Quebec s-au prăbuşit. Avântul socialist s-a datorat în mare măsură votului francofon.

Marţi, ziarele au relatat despre recolta proaspătă de deputaţi socialişti din Quebec. Nucleul plin de entuziasm şi sevă înnoitoare îl reprezintă nouă studenţi şi absolvenţi recenţi de universitate, un fost candidat din partea partidului comunist şi o tînără care şi-a petrecut o bună parte din campania electorală în Las Vegas.

Universitatea McGill a stabilit recordul de parlamentari pe unitate de învăţămînt superior – patru – dar cel mai tînăr deputat provine din L’Université de Sherbrooke. Monsieur Pierre-Luc Dusseault are 19 ani, este în primul an de studii politice, iar încrederea pe care o emană este cât se poate de tonică. „Ştiu cum merge treaba”, a declarat dînsul, după ce le-a destăinuit reporterilor că vizionează frecvent CPAC, postul de televiziune care transmite în direct dezbateri parlamentare de la Ottawa. Laurin Liu, 20 de ani şi studentă la McGill – secţia de studii culturale şi islamice – are experienţă în organizarea de marşuri studenţeşti împotriva guvernului provinicial din Quebec. „S-ar putea să continui [studiile] la jumătate de normă, încă nu am luat o decizie finală”, mărturiseşte Liu. Apoi Liu a declarat presei că a primit instrucţiuni de la „centru” ca să nu declare nimic presei.

Eve Peclet, absolventă recentă a unei facultăţi de drept, a participat la emisiunea reality-show Une Souper Presque Parfait. A dansat, nu i-a reuşit o reţetă culinară, dar în schimb a preparat o marinadă de miel care de fapt fusese pregătită de alt concurent. A fost suficient pentru a câştiga încrederea alegătorilor din circumscripţia La Pointe-de-l’Île.

Alexandrina Latendresse
Slăbiciunile Alexandrinei Latendresse, studentă în lingvistică la Universitatea Laval, sunt „vodca cu gheaţă, luptele greco-romane şi procrastinarea„. Activează pentru prezervarea moştenirii culturale a francofoniei québécois, mai ales la Moscova, unde a predat limba şi literatura din Quebec, în cadrul unui program de co-operare culturală. Alexandrine nu a dorit să dezvăluie publicului latura ei vulnerabilă şi jucăuşă, astfel încât fotografia în care ţinteşte cu un pistol de plastic spre privitor şi apare îmbrăcată cu un tricou pe care scrie „I still hate George Bush” nu a fost inclusă în materialul de prezentare electorală. Dar este tonifiant să aflăm că Alexandrine a prezervat tradiţia francofonă şi în clandestinitate.

Ruth Ellen Brosseau a candidat din partea socialiştilor în circumscripţia Berthier-Maskinoge din Quebec. De la distanţă. O parte din timpul campaniei electorale a petrecut-o în Ottawa la restaurantul Oliver’s Pub, unde lucrează ca manager adjunct, iar cealaltă parte în vacanţă în Las Vegas. Votanţii nu au avut nici măcar şansa de a o asculta la radio, deoarece postul căruia îi acordase un interviu a refuzat să îl difuzeze pe motiv că domnişoara Brosseau este neinteligibila în franceză. Iar acum, după ce a devenit deputată şi este bine odihnita pentru a face opoziţie, are şi ghinion. Cel puţin patru persoane, ale căror semnături apar pe foaia de nominalizare înaintată de socialişti la înscrierea ei în cursa electorală, au declarat că semnăturile lor au fost plastografiate. Fals în acte publice, susţin Rene Young şi soţia sa, care au aflat abia recent că numele lor se află pe lista oficială de recomandare cerută de Elections Canada la înscrierea unui candidat pe buletinul de vot. Alte persoane pe listă nu sunt rezidenţi ai circumscripţiei sau nu li s-a spus pe cine se angajează să recomande. Toate acestea sunt nereguli penalizabile, dar norocul domnişoarei Brosseau este că lista ei de recomandare cuprinde 128 de nume, faţă de minimul de 100 cerut de lege. Socialiştilor le place să depăşească norma, rămîne de văzut dacă au depăşit-o şi la falsuri.
Mathieu Ravignat a candidat în 1997 din partea partidului comunist şi a pierdut în faţa lui Gilles Duceppe, liderul separatist. Atunci avea 24 de ani şi era student la filozofie. În prezent este instructor de karate, iar viaţa i-a mai temperat idealismul tinereţii. Uneori, socialismul este înţelepciunea de apoi a tînărului marxist.
Consemnul transmis de la „centru” tinerilor deputaţi a fost de reţinere în această perioadă în declaraţiile faţă de presă. Aşa cum este firesc, liderii cu experienţă din partid doresc disciplină şi cât mai puţine controverse care să umbrească succesul deosebit înregistrat de New Democratic Party în alegerile care s-au încheiat cu câteva zile în urmă. Prima intervenţie matură a survenit miercuri, din partea experimentatului vicepreşedinte al NDP, Thomas Mulcair. Cu ocazia unui interviu pentru postul public de televiziune CBC, dl. Mulcair a afirmat cu tărie că guvernul american nu deţine fotografii ale lui Osama bin Laden mort. „Nu cred, din câte am auzit, că astfel de fotografii există. Iar dacă există, atunci depinde de armata americană”. Presat de reporter, Mulcair a nuanţat: „Nu, nu cred că există. Dacă sunt în posesia unor imagini ale unui cadavru, atunci probabil că este vorba de mai multe lucruri decât ceea ce bănuim că s-a petrecut acolo”.
Tineri sau adulţi, boboci sau experimentaţi, unitatea în cuget şi-n simţiri a noii opoziţii oficiale din Canada este remarcabilă. Nici cu universalismul nu stau prost: au început cu opoziţia la Washington.
Print Friendly, PDF & Email
Cititi si
DISTRIBUIȚI
Articolul precedentSîntem o ţară de turnători?
Articolul următorAlin Fumurescu doboară recordul la Concursul de Peroraţii stîngiste pe „respectabil om de dreapta”
Emil Borcean
În 1985 am absolvit facultatea de geologie din București. După trei ani de stagiatură la mina de cărbune din Anina, în Banat, am renunțat la geologie și am învățat să fiu programator software. Am plecat din România în 1990, toamna. Am trăit patru ani în Anglia, 19 ani în Canada și aproape doi ani în Germania. M-am întors nu demult în țară. În 2007 am creat blogul Patrupedbun.net, care în 2010 a fuzionat cu blogul Dreapta.net. Din această fuziune s-a născut ILD.

12 COMENTARII

  1. D-zeule!! Cand am avut poza, prima data m-am gandit ca probabil e iar un articol despre tineri (adevarul e ca, diontre toate temele blogului, „tinerii” mi se pare cea mai dureroasa, pt ca ei ne vor decide viitorul). Si sa inteleg din articol ca fata asta a candidat in alegeri, cand eu mai mult de 15 ani nu-i dadeam? Pai in Ro. vezi la tv fetitze ca ea, care arata ca ea, si care chiar au, 14-15 ani….
    Nu as vota deputat un tanar de 19 ani nici daca ar fi vorba de fi-miu!
    Erata: nu e „Un Souper Presque Parfait”? intreb si eu ca boul

  2. E reala si are 26 de ani. Trage dupa Bush cu pistolul cu ventuze si in curand se va bucura de vodca cu gheata la pret redus de parlamentar.

  3. Apropo de internationalismul lor,al npd-ilor,anul trecut ,de cite ori era o manifestatie anti-Tea-Party carau studenti din Montreal, pe gratis cu autocarele cica sa vada un pic America ,la ea acasa.S-au infipt in mediile de colegii si universitati prin tot felul de petreceri si free-uri.Acuma nu-i vorba ca si au pe cine fraierii.

  4. Pacat de liberalii canadieni, care, in ciuda afilierii politice nefaste la prima vedere, totusi au remediat problemele economice ale tarii prin reducerea deficitului bugetar si trecerea pe surplus bugetar.

    In chestiuni economice, socialistii neozeelandezi, liberalii canadieni si (intr-o mai mica masura) administratia Bill Clinton au luat masuri mai de dreapta decat cele ale partidelor veritabile de dreapta. Sa tot speram la astfel de socialisti, caci restul au rupt orice legatura cu realitatea in scopul instaurarii utopiei lor marxiste.

  5. Sigur, anumiti tovarasi sunt preferabili altora, dar n-as fi atat de sigur in privinta reducerii deficitului bugetar. In Canada la putere se afla conservatorii si nu de ieri sau de azi. Ei au redus deficitul si au continuat politica de scadere a taxelor.

    La ultimele alegeri, liberalii canadieni au propus introducerea de taxe mai mari pentru sectorul „corporate”.

    The Liberal plan: to raise the corporate tax rate

    Michael Ignatieff unveiled the complete Liberal party platform on Sunday, promising to pay for any new programs by returning the corporate tax rate to 2010 levels of 18 per cent.

    Cum ti se pare?

  6. Canadian businesses reject planned Liberal corporate tax hike

    Ottawa, Ontario, Canada (AHN) – While Canadian businesses laud a campaign promise from the Liberal Party to grant firms a tax break for hiring young workers, they oppose a planned corporate tax increase to 18 percent from 16.5 percent.

    The Liberals have been pushing for a corporate tax hike, while the Tories insist on a corporate tax reduction in the last Parliament.

    Catherine Swift, president of the Canadian Federation Independent Business, pointed out that the current standard that classifies business income of over $500,000 places companies with few employees on the same footing as those with many workers.

    Swift also warned of the negative impact of hiking Canada Pension Plan benefits because payroll taxes are one of the largest issues for independent Canadian businesses. However, she lauded the campaign offer by the Liberal Party of a 100 percent break on Employment Insurance premiums if small- and medium-sized firms would hire people between 18 to 25 years old.

    Liberal leader Michael Ignatieff said Sunday that the party decided to offer the Youth Hiring Incentive program because it is small- and medium-sized firms that create most of the jobs.

    The Liberals also vowed to reduce spending, hike taxes on the rich, push homeowners to pursue green renovations and offer online voting for Canadians.

    Ignatieff estimated their campaign platform would cost $8.23 billion. However, the Tories disputed the Liberals’ figure and reckoned it would cost at least $10 billion.

    Ignatieff said that despite these programs, by hiking the corporate tax rate by 1.5 percent, a Liberal-led federal government would be able to save $3 billion in the first year of office. He added the savings would grow to $5 billion in the second year.

  7. Nu vreau sa intervin aiurea, dar mie sincer mi se pare o tampenie asta cu „taxe mai putine pentru IMM-uri daca angajeaza tineri”. Tinerii respectivi, care in 99% din cazuri sunt prost pregatiti profesional si plini de fumuri. Adica bun, statul ti-a dat bani ca sa te nasti, prin indemnizatiile pentru mame, statul iti plateste, macar partial, gradinita, scoala, liceul, uneori, in unele state (ex Romania) si facultatea, apoi statul iti plateste, practic, si primele salarii, apoi tot statul iti da si pensie, chiar daca n-ai depus nici macar 50% din suma necesara. Practic se junge la ce spunea Pascal Bruckner ca ar fi existat odata ca propunere legislativa in Franta: ca statul sa iti plateasca o indemnizatie pentru ca existi. Atat. Pentru simplul fapt ca existi, ca binevoiesti sa respiri. Domnule, dar chiar la modul asta cred ca nici Caragiale nu prevazuse! :d

  8. Liberalii au reusit intr-adevar sa elimine datoria externa a Canadei, in perioada lui Jean Chretien, prim-ministru intre 1993 – 2003. Economic, au facut treaba buna in acest interval…. pe model conservator: taiat cheltuieli, politici business-friendly, usurat impozitarea. Iar Chretien a fost un lider cu priza la public (dar si cu calitati reale de lider). Dupa retragerea lui Chretien au intrat in deriva. I-au lovit doua scandale de coruptie (unul major, in Quebec), au ales lideri stersi si lipsiti de idei, insa in primul rind au cazut prada mentalitatii de „natural governing party”. Au guvernat in 70 de ani din secolul 20 si li s-a atrofiat simtul competitiei. Guvernarea li s-a parut o coroana la care au drept ereditar.

  9. da Vlad, eu cu principiile liberal-stangiste am ce am, nu cu tine 😀 sau poate iar n-am inteles eu despre ce e vorba

  10. Una din cauzele succesului dezastruos al bolşevicilor de pretutindeni a fost folosirea la actul de guvernare a tinerilor fără criterii. S-a renunţat la generaţia de vîrstă medie în favoarea tinerilor. Nici nu mai e nevoie să explic de ce: tinerii aceştia, fără experienţă socială, fără educaţie, fără zestrea acumulată de înaintaşii lor, nu mai puteau lega firul tradiţiei „burgheze”, erau mai uşor de mankurtizat, dacă vă mai amintiţi acest termen luat dintr-un roman al lui Cinghiz Aitmatov. „Genialul imbecil”, cum i-a zis Ţuţea lui Lenin, a înţeles că ei, tinerii, sînt acea plămadă uşor de frămîntat, iar politicienii maturi şi bătrîni sînt un pericol. Şi aşa s-a rupt firul dintre societatea veche şi cea nouă, comunistă. Urmările…le cunoaştem.
    Acum cîţiva ani candidata franceză la preşedinţie a socialiştilor folosea acelaşi slogan cu tinerii versus învechiţii, anchilozaţii i tak dalee.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here