În presa britanică e un erou. La noi, e doar parțial așa. Fiindcă dl Florin Morariu – un emigrant român care trăiește la Londra – a ajuns deja subiect distinct pentru practicanții celui mai popular sport de la noi: luatul la mișto.

Nu este exclus însă ca aceste prime rafale de ironii care îi sunt adresate să fie urmate de dojeneli din partea celor care păzesc și propagă cultul progresismului și al corectitudinii politice. Fiindcă, în această privință, alegând să îi lovescă pe teroriștii musulmani cu o ladă în cap, dl Morariu a încălcat o mulțime de linii roșii pe care ni le impun progresiștii, neomarxiștii și cei înfășurați în mantia Political correctness (PC).

Iată, într-un registru crud ironic, o mică listă cu posibile mustrări – a căror substanță pedagogică se trage direct din, cum se zice, „spiritul timpului”.

1. Ar fi fost indicat să fugă – cum a făcut-o tânărul acela cu paharul de bere în mână, acel tânăr care a devenit idolul hipsterilor de pe întreg mapamondul. Să fugi de teroare, ca și cum ai merge, și să ai și un pahar cu bere cu guler alb în mînă – ce poate fi mai cool?

2. Dacă ar fi făcut asta, deci dacă ar fi făcut ce (poate că) trebuia să facă, probabil că nu era chiar indicat să o ia la sănătoasa ținând în mână un pahar de bere. Fiind român, chiar dacă stă de doi ani la Londra, ar fi fost mai bine poate să fi ținut un pahar cu palincă în mână. De Bihor, din aia tare, de care suntem cu toții mîndri.

3. Dl Morariu a înjurat. Și e chiar și mai vinovat de atât: a spus „F…Y…!” cu accent moldovenesc. Dna Mungiu-Pippidi ar putea să îl dojenească pentru accent – și să îl întrebe, la derută desigur, dacă are publicații ISI. Am spus ISI, nu ISIS! Plus că ar putea să fie oameni indignați și indignate pentru că, înjurând, omul nostru etalează un machism care e deranjant într-o societate avansată, modernă, eliberată de prejudecăți. Chiar dacă a înjurat când la doi pași de el sunt uciși oameni cu bestialitate.

4. În genere, și aici atacurile ar putea veni din foarte multe părți, nu dă bine o atitudine așa de violentă precum cea a dlui Morariu. Cum adică să arunci cu o ladă de pâine în capul unor oameni – întâmplător, niște musulmani (poate niște umaniști?) care vor să dovedească, așa cum au făcut-o în alte două rânduri în ultimele săptămâni și alți confrați de-ai lor, tot în Anglia, că ei nu fac decât să predice „religia păcii”? Și dacă se deteriorează lada? Dacă, Doamne ferește, acei musulmani care tăiau cu cuțitele lor oamenii nevinovați ca la abator, ar fi fost răniți? Păi ce exemplu de civilizație dăm noi?

5. Apoi, atitudinea aceasta beligerantă – cum adică să adăpostești 20 de oameni la tine în brutărie când sunt fugăriți de „umaniștii” despre care am vorbit mai sus și apoi să te duci să îi și înfrunți – nu e chiar indicată. E suficient după aia, la câteva zile, dacă dl Morariu și-ar fi luat un tricou pe care să fi scris ceva gen „Je suis Bucătar” sau pe aproape. Astea cu „Je suis…” rezolvă, s-a văzut, imediat toate problemele; mai ales pe acestea cele mai complicate cu teroriști radicali musulmani. Când văd formula asta – fie pe tricouri, fie pe Facebook la status sau la profil –, fug mai rău ca dracul de tămâie, mintea lor suferă instant o metanoia ș.c.l.

6. Dacă tot a ales să riște și să se ducă spre cei care hăcuiau oamenii, dl Morariu ar fi putut să îi oprească pe polițiști din elanul lor – violent, desigur, căci Poliția este o instituție care face uz de violență când se luptă cu teroriștii și cu ucigașii, ceea ce pentru generația flower-power din politică și din media este înfiorător! –, să îi ia deoparte și să le spună de la obraz: „Bă băieți, yo man, nu există terorism musulman. A zis-o și Papa Francisc!”.

7. Dacă tot a insistat să provoace o „situație confruntațională” cu reprezentanții „religiei păcii”, ar fi putut să introducă în discuție, căci așa suntem învățați la manualele PC, replica devenit clasică: da, dar și noi, cu cruciadele noastre…

8. În loc să le arunce în cap cu o ladă de pâine – deci, pâine și nu lipii, da? Asta nu e o discriminare sau ce Dumnezeu? –, ar fi putut să le vorbească cuțitarilor musulmani despre „integrare”, despre „multiculturalitate”. Vorba bună, mult adună!

9. Înțeleg, din ce aud pe filmare, că dl Morariu a spus: „Dumnezeule, este un atac terorist aici. Teroriștii taie oameni pe stradă”. Întâi, că e problematic să spui în lumea occidentală „Dumnezeule”. Acolo e teritoriu laic și nu e prea bine să spui asta în public. Acolo, laicitate fiind, nu ai voie să spui decât  „Allah” – ca să nu fie discriminare. Apoi: „atac terorist”? Pai la BBC ni s-a spus că e un „incident”. „Teroriștii taie…”? Poate că, de fapt, predică în numele lui Allah, cum au și pretins de altfel. Și „teroriști”? Păi nu tot BBC ne-a învățat că ei nu sunt teroriști, ci „insurgenți”. Deci, puțină atenție la limbaj nu strică!

10. Plus că dl Morariu a cerut ceva, cu vehemență, ceva ca un par mai gros sau, mai precis, ca un făcăleț. Păi asta, pe de o parte, poate echivala cu o pângărire a unui simbol național – cu instrumentul acesta asta se face mămăliga, frate! Plus că, într-un oraș cosmopolit cum e Londra, să insiști să te afișezi cu un simbol al falocrației… De ce nu a venit spre ei și cu un buchet de panseluțe?

Sigur că sunt foarte sarcastic – și eu sunt primul enervat citind cele 10 bullet points –, dar știu destul de bine liniile de discurs public recente în chestiuni similiare.

Pe de altă parte, dincolo de acest inventar aberant de 10 posibile direcții (un potpuriu aberant și absurd, dar cu șanse de a-l regăsi în materialele media și în social media care vor acoperi aceste, în fond tragice, evenimente în zilele următoare – la atentatele precedente, au fost reproșuri comparabile cu acestea, în abisalitatea lor), e bine să nu fugim de realitate. Ocolind-o, ocolindu-i datele crude și crunte, creștem o problemă, și așa mare. Fugind de ea, investim și mai mult în infernul viitorului. Care decurge din dezordinea și din teroarea la zi. Tot mai „la zi”…

Încă ceva: dl Morariu a fost un om curajos. Speriat, cum ar fi orice om într-o asemenea situație. Și curajos – cum nu sunt mulți când se întâlnesc la doi pași cu neantul agresiv.

P.S. Mai presus de orice, condoleanțe tuturor familiilor victimelor acestui ultim atentat! Este teribil ce s-a întâmplat, și de data aceasta, la Londra.

sursa: putereaacincea.ro | foto copertă: Laura Ilinca