Citez o replică de pe firul de discuţie iscat de ultima postare a lui Traian Ungureanu pe blogul său găzduit de ziarul Cotidianul.

103. cristi.s:

25 Iulie 2007 (23:04)
@Canadianul

see “Lebanon Israel Facts the Media Isn’t Telling You” pe youtube at
https://www.youtube.com/watch?v=QKq38COoTG8
Este despre ultimul conflict Israel-Hezbollah in Liban
Compara cu ceea ce ai vazut la televizor – pe CNN, Fox, wherever , gandeste cu propriul cap, daca pot spune asa ceva, no harm intended, foloseste putina retinere cand judeci lucrurile, it is a friendly advice…Si nu TREBUIE sa-l urmezi.

Gandeste cu propriul cap… Am urmat sfatul şi am dat drumul la YouTube. Foloseste putina retinere cand judeci lucrurile… Am aplicat şi această indicaţie preţioasă şi am căutat să aflu mai multe despre cele afirmate de Chomsky în respectivul pamflet audio-vizual. Mi-a făcut plăcere, trebuie să recunosc că am o slăbiciune pentru Chomsky. În final am ajuns la concluzia că îndemnul unui discipol al lui Chomsky de a gîndi cu propriul cap e puţin exagerat. În realitate e vorba de capul lui Chomsky, dar înţeleg confuzia: planeta Chomsky e populată de un singur cap cu nenumărate trupuri.

Destul sarcasm. Daţi drumul la film, maestre.

Pseudo-analiza lui Chomsky începe cu un fals grosolan:

A doua frază introduce în scenă infractorii piesei şi stabileşte un record al densităţii de minciuni pe centimetru pătrat retoric: 3 minciuni la 27 de cuvinte.

Israel and the United States  Minciună prin omisie: acestora li s-au alăturat Canada, Uniunea Europeană, Rusia, Japonia şi ONU.

Punish the people of Palestine for voting the wrong way in a free election  Minciună majoră: nicio ţară nu a contestat alegerile sau legitimitatea victoriei obţinută de Hamas. Comunitatea internaţională a condiţionat continuarea ajutoarelor financiare de acceptarea de către Hamas a unor norme elementare de comportament în noua calitate de guvernanţi:

• Renunţarea la violenţă.
• Recunoaşterea dreptului de existenţă al statului Israel.
• Respectarea acordurilor stabilite între guvernele anterioare ale Autorităţii Palestiniene şi Israel.

În cele din urmă, după aproape două luni de gimnastică verbală, Hamas nu şi-a asumat oficial cele trei cerinţe. În consecinţă Uniunea Europeană, SUA, Canada, Israel, Japonia şi Rusia au întrerupt ajutoarele financiare către Autoritatea Palestiniană. Chomsky susţine demagogic că această masură echivalează cu pedepsirea poporului palestinian. Însă „poporul palestinian” avea anumite aşteptări de la Hamas. Conform unui sondaj de opinie realizat de Gallup în ianuarie 2006:

… Gallup finds continued Palestinian support for the peace process with Israel and a preference for negotiation rather than terrorism, raising questions about just what kind of mandate Hamas will have for its more militant approach.

The election of Hamas does not appear to be linked to a rejection of the peace process by the Palestinians, or to be a mandate for attacks against Israel.

The majority of Palestinians think the cease-fire with Israel should be extended in 2006 if both sides agree to it (51%). Only 34% would not extend it.

Nearly two-thirds of Palestinians say they support the peace process with the Israelis: 26% strongly support it and 39% moderately support it; only 30% oppose it. Current views on this are similar to where they stood six years ago.

When asked which approach to achieving self-determination for their people they prefer, the majority (54%) favors „mostly nonviolent forms of resistance and negotiation”; only half as many (28%) favor „mostly armed struggle and military solutions.”

De fapt Hamas şi-a pedepsit cetăţenii, înşelînd aşteptările celor deloc puţini care au sperat că noul guvern va alege responsabilitatea în locul terorismului. Analiza ESISC (European Strategic Intelligence And Security Center) sumarizează oportunităţile deschise şi în retrospectivă ratate de Hamas în urma victoriei la urne din ianuarie 2006.

At once announced  Minciună colaterală: at once inseamnă imediat, instantaneu. Chomsky susţine că suspendarea ajutoarelor financiare a intrat în efect imediat după consumarea alegerilor. Să calculăm. Alegerile au avut loc pe 25 ianuarie 2006. În prima jumătate a lui februarie Israel a blocat fondurile pe care le transfera lunar în contul Autorităţii Palestiniene (în medie $54 milioane pe lună). Canada a fost primul donator major care a întrerupt fluxul de fonduri către Hamas, pe 29 martie 2006. Deci stoparea ajutoarelor financiare a intrat în efect progresiv, cea mai mare parte la mai bine de două luni de la cîştigarea alegerilor. Lunile trec ca clipele în dimensiunea temporală Chomsky. Ca în orice basm, de altfel.

Cîteva informaţii despre Hamas, care servesc drept fundal la cerinţele formulate de comunitatea internaţională. Fragmente din constituţia organizaţiei:

Israel will exist and will continue to exist until Islam will obliterate it, just as it obliterated others before it.

The Islamic Resistance Movement believes that the land of Palestine is an Islamic Waqf consecrated for future Moslem generations until Judgement Day. It, or any part of it, should not be squandered: it, or any part of it, should not be given up.

There is no solution for the Palestinian question except through Jihad. Initiatives, proposals and international conferences are all a waste of time and vain endeavors.

Documentul care expune principiile Hamas a fost adoptat în 1988. Poate că între timp organizaţia a devenit mai flexibilă, mai realistă. Unul din candidaţii vedetă la alegerile din 2006 a fost Mariam Farhat, cunoscută mai bine sub numele de Umm Nidal (mama lui Nidal). Povestea ei este exemplară. Ca orice mamă, este mîndra de copiii ei. Trei băieţi şi-au realizat potenţialul maxim şi asta o face cît se poate de fericită.

… she bade one son goodbye in a homemade videotape before he stormed an Israeli settlement, killing five people, then being shot dead. She said later, in a much-publicized quotation, that she wished she had 100 sons to sacrifice that way. Known as the ‘mother of martyrs,’ she was seen in a campaign video toting a gun.

citat din New York Times

Pasajul se referă la Mohamed, care în 2002 a atacat aşezarea Atzmona din Gaza într-o misiune sinucigaşă şi a omorît cinci israelieni şi rănit alţi 20. Nidal s-a intilnit în paradis cu Mohamed în 2003, iar Rawad i-a însoţit în 2005. Proaspătul membru al legislaturii palestiene vorbeşte despre datoria sacră a mamelor palestiniene în acest interviu luat de postul saudit Iqra TV şi difuzat pe 19 februarie 2006.

Înapoi la Chomsky.

The latest phase began on June 24. It was when Israel abducted two Gaza civilians, a doctor and his brother. We don’t know their names. You don’t know the names of victims. They were taken to Israel, presumably, and nobody knows their fate.

You don’t know the names of victims  Chomsky ar face bine să se rezume la propria ignoranţă. BBC ştie şi oricine poate să afle în mai puţin de un minut. Conform unei ştiri difuzate de BBC pe 24 iunie 2006:

Israeli soldiers have seized two Palestinian men in an overnight raid into the southern Gaza Strip. The Israeli military said the two brothers were members of the militant group Hamas and were planning attacks on Israel.

Hamas said they were sons of a member but were not involved in Hamas. It called the abduction a crime.

Israel pulled out of Gaza last summer but there remains a regular exchange of missile fire.

However, such incursions by Israel are rare.

The raid started at 0330 (0030 GMT) in the village of Umm al-Nasser, near the Rafah refugee camp and only one kilometre from the Israeli border, Palestinian sources say.

The two captured men were brothers Osama and Mustafa Abu Muamar, sons of Hamas activist Ali Muamar.

An Israeli army spokesman said the two men taken were Hamas militants intending to carry out imminent attacks on Israel.

„These Palestinians were transferred to Israel where they will be questioned,” the spokesman said.

Hamas denied the men were its members.

Ali Muamar told Reuters news agency he awoke to see Israeli troops scaling down his wall.

„They blindfolded and handcuffed me and started beating me up with the butts of their rifles and kicking me,” said Mr Muamar, who was treated in hospital for wounds.

Mr Muamar said the soldiers seized his computer and left after about an hour.

Prin BBC aflăm că şi agenţia Reuters a relatat incidentul, iar Google confirmă ceea ce era de aşteptat: Associated Press a difuzat propria relatare. Postul local TV KXMC, afiliat CBS din Dakota de Nord, a preluat integral comunicatul de presă al agenţiei Associated Press din 24 iunie 2006:

Israel arrests 2 militants in Gaza raid

GAZA CITY, Gaza Strip – Israeli troops moved into southern Gaza under cover of darkness early Saturday, rounding up two Hamas militants in the first arrest raid in the coastal strip since Israel withdrew last year.

The Israeli Army said the militants were planning an imminent large attack against the Jewish state. No shots were fired, and the small Israeli force left immediately after the operation, the army said.

Israeli ground forces have entered Gaza three times since Israel completed its unilateral withdrawal from the area last September. Saturday marked the first time troops have arrested militants.

Capt. Tal Levram, a spokesman for Israel’s southern command, called Saturday’s raid a „surgical operation,” saying no tanks or gunfire were needed. He described the raid as an isolated incident and said it did not signal a new tactic in Israel’s war against the militants.

„They were involved in something that was supposed to happen very soon,” he said, declining to elaborate.

Hamas said Israeli troops entered the southern Gaza Strip, east of the town of Rafah, to storm a house, make the arrests, and then withdraw. They stayed for about an hour, the group said.

Hamas spokesman Sami Abu Zuhri said the two militants were not members of the group. But local Hamas activists said the pair were sons of a prominent local Hamas leader and known to be members.

Am accentuat intenţionat anumite pasaje din cele trei descrieri ale aceluiaşi incident. Se observă o progresie clară. Chomsky recunoaşte că nu ştie nimic despre incident dar vrea să ne convingă că doi civili palestinieni au fost răpiţi de israelieni. BBC e mai specific, spune că soldaţi israelieni au capturat doi bărbaţi palestinieni. BBC prezintă declaraţia Hamas – palestienienii nu erau membri ai organizaţiei – şi prezintă punctul de vedere al armatei israeliene – cei doi erau membri Hamas care plănuiau o operaţie teroristă. Aflăm de asemenea numele celor două persoane implicate, locul şi timpul incursiunii israeliene. Raportul Associated Press descrie incidentul drept un arest efectuat de forţele israeliene, iar apartenenţa la Hamas a celor arestaţi este confirmată de alţi membri Hamas locali.

Corespondenţa lui Chomsky de pe YouTube e datată 14 iulie 2006. BBC, Reuters şi Associated Press au raportat incidentul pe 24 iunie. La trei săptămîni după ce trei mari agenţii de presă din lume prezintă în detaliu arestarea a doi membri Hamas de către un comando israelian, Chomsky născoceşte o melodramă demnă de Misterele Parisului. Ce să-i faci, suflet candriu de papugiu.

Către final Chomsky trage din toate poziţiile:

Realitatea e alta. Administraţia Bush a fost prima administraţie americană care şi-a asumat drept obiectiv crearea unui stat palestinian viabil care să co-existe paşnic alături de Israel. Principiile iniţiale au fost formulate în discursul lui Bush din 24 iunie 2002. Un cvartet internaţional alcătuit din ONU, Uniunea Europeană, Rusia şi SUA a preluat ideile expuse în acel discurs şi a pus la punct un plan eşalonat de condiţii şi responsabilitaţi în scopul stabilirii etapelor unui traseu care să ducă în final la încetarea violenţei şi stabilirea unui stat palestinian. Responsabilităţile părţilor implicate:

Etapa finală ar fi trebuit să se încheie in 2005, dar s-a ales praful de planul cvartetului. Neîncrederea reciprocă dintre israelieni şi palestinieni şi interpretările divergente date prevederilor stabilite au rezultat într-un blocaj permanent al negocierilor. Cea mai debilitantă a fost însă lipsa din foaia de parcurs a unor criterii clare de măsurare a concordanţei dintre obiectivele fiecărei etape şi realitatea din teren, împreună cu lipsa menţionării consecinţelor atrase de nerealizarea angajamentelor asumate. În aprilie 2004, pe fondul stagnării negocierilor şi al creşterii violenţei, Ariel Sharon a luat decizia de retragere unilaterală a forţelor israeliene din Gaza şi sectorul Samaria din Cisiordania. Hamas a preluat controlul fîşiei Gaza şi rezultatul a fost intensificarea atacurilor cu rachete împotriva Israelului şi a traficului clandestin de arme si muniţii prin tunelele subterane de la graniţa cu Egipt. That was basically the policy. Între isteria lui Chomsky şi realitate (chiar marcată de eşec) nu există nici un punct comun. Pentru o înţelegere mai detaliată a foii de parcurs către pace recomand analiza lui Dennis Ross – diplomat, negociator direct şi responsabil de iniţiativele americane pentru Orientul Mijlociu sub administraţiile Clinton şi Bush. Am două observaţii în privinţa citatului atribuit lui Moshe Dayan. Nu am găsit surse independente care să îl confirme. Dacă e adevărat, aparţine aceleiaşi perioade istorice în care Arafat declara:

We shall never stop until we can go back home and Israel is destroyed… The goal of our struggle is the end of Israel, and there can be no compromises or mediations… the goal of this violence is the elimination of Zionism from Palestine in all its political, economic and military aspects… We don’t want peace, we want victory. Peace for us means Israel’s destruction and nothing else.

Washington Post, 29 martie 1970

În al doilea rînd, oricît s-ar strădui, Chomsky nu poate să demonstreze că din anii ’70 nu s-a schimbat nimic în politica israeliană vizavi de palestinieni, decît cel mult să arunce şopîrle retorice în speranţa că cititorul a petrecut ultimele decenii într-o peşteră.

Urmează ultimul paragraf:

Întrebare la Radio Erevan: Este adevărat că lui Ivan i s-a dat o maşină?
Răspuns: Da, este adevărat, dar nu este vorba de cetăţeanul Ivan ci de cetăţeanca Ludmila, nu este maşină ci este bicicletă, şi nu i s-a dat ci i s-a confiscat.
Contrar mitului drag progresiştilor potrivit căruia Israel fură apă de la palestinieni, în realitate Israel livrează apă palestinienilor, sudului Libanului si Iordaniei. Conform studiului făcut de Committee for Accuracy in Middle East Reporting in America, Israel exportă anual 40 de milioane de metri cubi de apă către teritoriile palestinene, apă provenind din acvifere situate în interiorul graniţelor dinainte de războiul din 1967.

Şi acum ultima minciună. În mai 2006 Ehud Olmert a ţinut un discurs în faţa congresului american şi, printre altele, a spus:

For thousands of years, we Jews have been nourished and sustained by a yearning for our historic land. I, like many others, was raised with a deep conviction that the day would never come when we would have to relinquish parts of the land of our forefathers. I believed and to this day still believe in our people’s eternal and historic right to this entire land.

Acesta este pasajul la care face referinţă Chomsky cînd declară emfatic că Israel va anexa Valea Iordanului. Însă Olmert a continuat imediat cu:

But I also believe that dreams alone will not quiet the guns that have fired unceasingly for nearly 100 years. Dreams alone will not enable us to preserve a secure democratic Jewish state.

Jews all around the world read in this week’s Torah portion, „And you will dwell in your land safely, and I will give you peace in the land, and there shall be no cause for fear, neither shall the sword cross through the promised land.”

Painfully, we, the people of Israel, have learned to change our perspective.

We have to compromise in the name of peace, to give up parts of our promised land in which every hill and every valley is saturated with Jewish history and in which our heroes are buried.

We have to relinquish part of our dream to leave room for the dream of others so that all of us can enjoy a better future.

Din acelaşi discurs:

The Palestinians will forever be our neighbors. They are an inseparable part of this land, as are we. Israel has not desired to rule over them, nor to oppress them. They, too, have a right for freedom and national aspirations.

Chomsky îşi bazează afirmaţia pe un singur pasaj complet scos din context. Olmert afirmă credinţa sa în dreptul istoric al evreilor la pămînturile străbune şi în acelaşi timp recunoaşte că această revendicare legitimă este eclipsată de nevoia de compromis pentru a permite şi altora să-şi realizeze visul naţional. Olmert nu neagă sub nici o formă aspiraţiile naţionale ale palestinienilor şi dreptul lor la libertate. Ceea ce susţine Chomsky este o fabricaţie de trişor.

Asta-i tot. New York Times l-a lăudat odată pe Chomsky ca fiind cel mai influent intelectual în viaţă. Probabil. În orice caz, are nevoie grabnică de o vidanjă. E plin de rahat.

PS
Util de citit și acest material despre marele lingvist și politolog: Păcăleala Chomsky