În România de azi, dacă spui ceva de bine despre Trump ești privit, de regulă, cu un dispreț total. ”Cum, îți place urangutanul ăla oranj? Face doar scandal! Nu e în stare de nimic bun!”. Și tot așa… Inutil să vii cu argumente. Sentința a fost dată înainte de a fi audiate părțile! Presa românească a fabricat o imagine total negativă a (acum) fostului președinte american. Sunt chiar comentatori de dreapta, absolut remarcabili, care se feresc să-l privească pozitiv, așa că vorbesc (sau scriu) despre ce se întâmplă acum în America fără să-i pomenească numele. Eu îmi asum acest risc și, drept urmare, am scris textul care urmează.

Ce vrea, de fapt, Trump?

Cred că orice discuție despre Trump trebuie să înceapă de la un fapt incontestabil. La alegerile din 2016, care păreau deja câștigate de Hillary Clinton, Trump, deși avea un handicap imens în toate sondajele, a fost omul providențial care le-a câștigat pentru republicani! Nu era nici cel mai frumos, nici cel mai deștept, nici cel mai bine pregătit candidat republican, dar … el a intrat pe teren și a obținut victoria. Cum se zice între microbiști: ”- Nu-mi place cum joacă X! – Bun, și pe cine propui în locul lui? – Pe oricare! – Ei bine, Oricare nu joacă!” Așa și cu Trump: el a jucat! A fost omul potrivit la locul potrivit!

De fapt, Trump a schimbat cu 180 de grade direcția spre care se îndrepta America de ani buni (sub președinții Bush Sr., Clinton, Bush Jr., Obama, asemănători, nu identici, deși unii erau democrați, iar alții republicanii) și a revenit la susținerea valorilor tradiționale. Adică a promovat politici care să oprească asaltul Coaliției globaliste asupra Familiei, Bisericii, Culturii și Statului național. Trumpismul (să numim așa curentul politic creat de Trump) înseamnă: a) întărirea familiei tradiționale, prin respingerea căsătoriilor între persoane de același sex și mai ales a adopțiilor făcute de astfel de cupluri, prin frânarea tendințelor stângiste la nivelul educării copiilor, b) asigurarea desfășurării în condiții normale a serviciilor religioase de orice fel, c) stoparea curentelor care își propun să distrugă cultura tradițională (”Political Correctness”, ”Cancel Culture”, ”Woke” etc.) și d) re-construirea unui stat național puternic (MAGA – Make America Great Again, adică o revigorare a conceputului de națiune, în contradicție cu globalismul), care să asigure condiții normale de viață pentru toți cetățenii, protejându-i în fața fluxurilor necontrolate de imigranți și păstrând forța economiei naționale prin respingerea unor măsuri cu caracter așa zis ecologic.

Sunt doar câteva dintre caracteristicile trumpismului, așa cum s-a manifestat el în cei patru ani de mandat Trump. În ceea ce privește politica externă, aș menționa retragerea SUA din unele organizații internaționale pe care le finanțau majoritar dar în folosul altora (care contribuiau mult mai puțin) și, mai ales, încetarea unor războaie regionale în care SUA fuseseră antrenate în ultimii 20 de ani. Este primul președinte american din ultimii ani care nu pornește nici un război nou, ci pacifică zone care păreau de necontrolat (acesta să fie președintele care face ”doar scandal”?).

Cum se poziționează românii față de Trump?

Presa română (ca și cea din SUA sau UE), în marea ei majoritate, a fost preocupată în cei patru ani de mandat Trump exclusiv să critice acțiunile președintelui SUA, să-i ridiculizeze orice gest, să-l prezinte ca pe un personaj conflictual, care e pus mereu pe ceartă și nu e în stare de nimic bun. Astfel încât publicul românesc știe multe despre viața lui personală, dar nimic (sau foarte puțin) despre ce a făcut el cât a fost la Casa Albă. Este ceea ce s-a dorit de către cei care permanent, zi de zi, începând cu momentul în care a câștigat alegerile, nu l-au slăbit din focul criticilor, justificate sau nu. Și așa se face că mulți dintre români îl detestă sincer și total pe Trump, când în realitate gândesc la fel cu el în ceea ce privește multe dintre politicile promovate de fostul președinte, dar fără ca ei să știe asta. De aceea, dacă facem o analiză a modului în care a fost și este receptat Trump de români, trebuie să începem cu identificarea în România a trei grupuri mari:

• Anti-Trump și anti-trumpism: cei care nu-l susțin nici pe Trump ca persoană, nici politicile promovate de el;
• Anti-Trump, dar pro-trumpism: cei care susțin unele dintre (sau chiar toate) politicile promovate de Trump, dar nu pe el ca persoană (nevăzând, de fapt, legătura dintre Trump și trumpism);
• Pro-Trump și pro-trumpism: cei care îl susțin atât pe Trump, cât și politicile promovate de el.

Grupul care este anti-Trump și anti-trumpism 

Ei sunt cei care urmează neabătut agenda Coaliției globaliste. Intră aici în primul rând oengiștii cu scop ecologist (sigur, aș sublinia aici că unii sunt de bună credință și urmăresc obiective corecte, dar subiectul este folosit de multe ori în scop manipulator) sau cei care doresc promovarea drepturilor LGBTQ. Toți aceștia sunt de regulă foarte vocali și folosesc cu abilitate cele mai diverse și moderne mijloace de acțiune (fiind finanțați de multe ori din proiecte pe bani europeni), astfel încât devin extrem de vizibili și par mult mai mulți decât sunt de fapt.

Tot aici intră mulți corporatiști, pentru că la noi ”corporatist” înseamnă în mare măsură să lucrezi în IT, la filiale românești, iar șefii lor din America fac parte din Big Tech, fiind aproape toți de partea Coaliției globaliste. De fapt, corporatiștii încearcă să fie oameni moderni (după părerea lor influențată de filme americane de doi bani), adică deloc interesați de politică. Se preocupă în special de meserie: cum să obțină un job care să le placă și să fie și bănos! Sunt gata oricând să plece peste mări și țări, dacă asta înseamnă bani în plus, acces la tehnică înaltă, dar și posibilități mult mai bune de dezvoltare pentru copii. În ceea ce privește acest ultim aspect, s-ar putea să se păcălească, pentru că mediul universitar american, de exemplu, este deja aproape în întregime comunist, așa că odraslele vor dezvolta rapid o aversiune totală față de capitalism, deci și de marile corporații. Este ceea ce experimentează deja, cu durere, mulți dintre românii ajunși în America în ultimii 20-30 de ani și ai căror copii cred că părinții lor sunt rasiști, fasciști și … demni de dispreț. Acel ”Generation Gap”, apărut în anii ʹ60, e nimic față de ce se întâmplă acum!

Nu e un secret pentru nimeni: acest grup votează aproape unanim USR-PLUS.

Grupul care este anti-Trump, dar pro-trumpism

Acesta este grupul cel mai important numeric. Sunt persoane care nu fac efortul de a se informa din mai multe surse, astfel încât să poată ajunge la adevăr. Nu se uită pe site-uri de știri, nici la telejurnale. La televizor privesc doar posturi ”intelectuale” (Discovery, Travel Channel, TV5 etc.). Trump e un caraghios, un bufon. Face doar gălăgie, bine că s-a scăpat de el. Ei nu știu detalii, dar nici nu doresc să le afle. Din păcate!

Acum, când apar știri despre aberațiile apărute în ultimii ani în America, multe dintre ele legiferate cu mare grăbire de administrația Biden, cei din acest grup le comentează cu indignare. Dar nu le leagă de schimbarea lui Trump, pentru că refuză să vadă întregul tablou. Astfel încât sunt foarte multe persoane care râd sau se enervează la auzul năstrușniciilor promovate în educație și cultură, dar le consideră doar fapte disparate, apărute din cauza unor caraghioși. Ei, nu e așa! Ăsta e viitorul, chiar și al nostru, în România! Dacă îl vom accepta în tăcere, privind doar la Animal Planet…

Intră în acest grup și mulți comentatori politici, care nu înțeleg (sau se fac că nu înțeleg) că aici nu e vorba de excese locale, ci de o ofensivă masivă. Cum e vorba despre o ofensivă a stângii, iar acești comentatori sunt funciarmente oameni de stânga, ei preferă să se rezume la o critică ”pe bucăți”. Ura pentru capitaliști e foarte puternică (da, în 2021 mai avem mulți oameni, chiar ziariști, care gândesc așa!). Trump e un capitalist, deci e rău. Sigur, și cei care sunt contra lui sunt tot capitaliști, dar cine mai stă să vadă asta? Sau cine știe că Trump nu și-a luat deloc salariul de președinte în cei 4 ani petrecuți la Casa Albă. Astea sunt fapte care ar putea schimba percepția despre Trump, așa că sunt ocultate cu grijă.

Cei din acest grup fac parte dintre votanții PNL sau PSD. Dintre cei mai puțin informați, pentru că ceilalți sunt în grupul care urmează.

Grupul care este pro-Trump și pro-trumpism

În primul rând, aici intră oamenii de dreapta, adică cei care au fost și sunt apropiați de partidele istorice. Ei au votat mereu, din 1990 încoace, PNL sau PNȚCD (atunci când încă nu fusese acaparat de impostorul Pavelescu) și, cum sunt pasionați de politică, urmăresc cu atenție mai multe surse străine și sunt capabili să citească dincolo de știrile și articolele din presa românească de azi. Susțin valorile tradiționale, deci sunt în consonanță cu trumpismul. În plus, ei înțeleg că Trump este astăzi cel mai important punct de sprijin pentru valorile conservatoare (ca să nu le spunem liberale, pentru că în America asta înseamnă democrate). De fapt, votanții actuali ai PNL (pentru că despre ei este vorba) sunt susținătorii naturali din România ai lui Trump și ai trumpismului. Sigur, sunt unii dintre ei care, deși se alătură trumpismului, nu înțeleg ce înseamnă Trump, intrând astfel în categoria precedentă. Sunt convins că pe măsură ce vor acumula informații corecte, vor trece în grupul despre care discutam.

Tot în acest grup se mai află o serie de comentatori politici de bună calitate, care însă, de regulă, nu au acces la emisiuni TV din ”mainstream media”. Cu toate acestea, influența lor mi se pare a fi în creștere, cu amendamentul că oricând pot interveni restricții din partea rețelelor sociale pe care mulți dintre ei postează.

Apoi, în mod neașteptat (Trump fiind un om de dreapta), intră în acest grup și mulți dintre cei de stânga, votanți ai PSD. Sunt mai multe explicații pentru această opțiune, doar aparent surprinzătoare. În primul rând, PSD este un partid aflat acum în căutarea identității. A început în 1990, sub Ion Iliescu, prin a fi urmașul PCR și susținătorul pensionarilor și al celor dependenți de stat, poziție pe care, în general, și-a cam păstrat-o, dar cu multe nuanțe. Cu Adrian Năstase premier, PSD a devenit un partid al oamenilor bogați, de fapt îmbogățiți pe bani publici. Perioada lui Mircea Geoană a fost un intermezzo în care PSD a încercat să se apropie de valorile social-democrate europene (să ne amintim că Geoană este cel care schimbat culoarea albastră a PSD – cei trei celebri trandafiri albaștri – cu culoarea roșie, cea a social-democrației europene). A urmat Victor Ponta, care a revenit la linia Năstase, în timp ce venirea la conducere a lui Liviu Dragnea a însemnat o degringoladă absolută în ceea ce privește doctrina. Îndepărtarea de social-democrația europeană a fost maximă (se știu detaliile), Dragnea fiind practic exclus din curentul european.

De fapt, Liviu Dragnea nu-și dorea decât să scape de pușcărie, având mai multe procese în perspectivă, așa că a mers pe două linii ”doctrinare”: legi al Justiției cât mai permisive pentru corupții ca el, respectiv bani aruncați spre popor (chiar cu riscul deteriorării echilibrelor economice) pentru a-i câștiga bunăvoința. În plus, să ne amintim că, înainte de 20 ianuarie 2017, Dragnea s-a dus de mânuță cu premierul Grindeanu la New York, la masa de restaurant a lui Trump, încercând să cerșească o protecție. Probabil o fi încercat să profite și de alte două circumstanțe favorabile; culoarea roșie este și culoarea republicanilor americani, iar democrații americani sunt numiți liberali! Până la urmă a fost evident că n-a reușit, pentru că președinții americani sunt bine informați. Atât de bine informați, încât ambasadorul trimis de Trump la București a susținut, uneori vehement, pozițiile liberalilor români. Deci pista Trump a cam fost închisă PSD-ului.

Dar votanții PSD au rămas cu impresia că Trump ar fi putut ca președinte să ajute partidul lor, după o logică simplă. Uniunea Europeană (UE) nu permitea furturile din bani publici ale PSD și era dominată de Partidul Popular. Trump părea să fie contra UE, deci era bun! În plus, Trump era contra globalismului și a LGBTQ, iar PSD avea un puternic curent naționalist și anti-LGBTQ în rândurile sale. Ceea ce e iarăși derutant, pentru că partidele de stânga sunt globaliste. Dar astăzi PSD nu mai știe nici el ce mai e. Drept dovadă, Marcel Ciolacu s-a apropiat de ONG-urile de mediu, iar zilele trecute se arăta încântat că măsurile economice preconizate de Biden sunt cele pe care le-a luat și PSD. Cât pe-aici să-l acuze pe Biden de plagiat! De fapt, asta e tot o formă de a se gudura pe lângă președintele american, oricare ar fi el, arătând totodată ”limpezimea doctrinară” a PSD.

Câteva comentarii finale

Sigur, o să mi se reproșeze că i-am pus în aceleași grupuri pe votanții PNL și PSD, adică un nou USL. Nici vorbă de așa ceva. Sper că am explicat cât de poate de clar că PSD a fost doar în mod conjunctural alături de Trump. De fapt, acum se pare că nu mai este. Iar votanții PSD sunt disciplinați: vor înțelege în curând că Biden e ceea ce le trebuie. Dar echipa Biden se va lăsa, oare, păcălită de conducerea PSD?

Cât privește votanții UDMR, nu mă hazardez în a vorbi despre poziția lor față de Trump, pentru că nu am suficiente informații despre ei. Cu scuzele de rigoare.

Dacă tragem linie și adunăm suporterii sau adversarii lui Trump dintre cei ai partidelor parlamentare din România, este evident că încă nu am identificat ce poziție față de Trump au votanții AUR. De fapt, ei sunt o masă destul de puțin omogenă, provenind din diferite orientări doctrinare. Probabil peste un an vom vedea câți dintre parlamentarii actuali ai lor au rămas în AUR și ce vor ei. Deocamdată, lupta ”fratricidă” din AUR abia a început!