1. America este în mod unic rea.
2. America nu este niciodată îndreptăţită a se apăra.
3. Oamenii analfabeţi din societăţile sărace sunt superiori americanilor.
4. Pământul ar duce-o mai bine dacă nu ar exista fiinţele umane.
5. Obţinerea profitului este întotdeauna imorală.
6. Diferenţele dintre indivizi şi grupuri sunt nedrepte.
7. Pentru grupurile desemnate ca victime, sentimentele puternice scuză orice tip de comportament.
8. Politicile bazate pe principii iudeo-creştine sunt în mod firesc suspecte.
9. Conservatorii sunt ipocriţi, liberalii sunt sinceri.
10. Nu există legi divine, numai legi emise de guvern.
+
11. Apărăm libertatea noastră de exprimare, dar susţinem cenzurarea oricărui altcuiva al cărui discurs ne răneşte sentimentele.
12. În orice conflict iscat între o naţiune din lumea a treia şi una dezvoltată, naţiunea din lumea a treia are întotdeauna dreptate.
13. Nu ne interesează tiraniile din ţările din lumea a treia, cu excepţia situaţiei în care putem da vina pentru existenţa lor pe Statele Unite sau Israel.
14. Criticarea sau exprimarea dezacordului cu o politică, cultură sau persoană din lumea a treia este, prin definiţie, rasism.
Notă: le-am găsit într-un comentariu de pe un blog și nu am avut inspirația să salvez link-ul. ????
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
67 Comments
Grădinariu
28 September 2010N-ar merge mai bine „socialiştii sunt sinceri”? În America, îşi zic „liberals”, dar în România „liberal” (sper că încă) înseamnă altceva.
Imperialistu'
28 September 2010Nu, nu ar merge mai bine pentru ca intre liberalism si socialism diferentele sunt doar de suprafata, de grad. Ambele propun o viziune asupra lumii dominata de materialism si relativism, centrata pe atotputernicia omului ce s-a ridicat pe sine la dumnezeire si respinge cu oroare orice manifestare a eternitatii, fie ca ne referim la credinta in Dumnezeu si in viata de apoi sau in simpla existenta a unor valori si principii superioare parerilor noastre subiective.
Liberalismul invita la socialism.
Daca vrei, putem sa adaugam acolo un „si socialistii”. ????
euNuke
28 September 2010senator PNL, Romania, anul de graţie 2010, ilustrare elocventă a proiectului liberal pentru Romania – reglementare, restrîngere, supraveghere şi control permanent, birocratizare şi, desigur, pedepse pentru devianţi. Prototipul nomenklaturistului liberal a depus un proiect prin care piaţa ideilor ar ajunge ultrareglementată, dirijită şi controlată de procurori de presă şi de către şefii de breaslă, supravegherea şi controlul ar fi permanente, iar jurnaliştii transformaţi in birocraţi, cu birou şi acreditare ca orice funcţionar.
delictele de presă şi sancţiunile aferente sînt in mod aberant caracterizate drept civile, cînd natura lor administrativă, de drept public, este evidentă, iar judecarea şi sancţionarea sînt atribuite unui aceluiaşi organism, un soi tribunal special al poporului lezat, numit pompos Ombudsman MassMedia, deşi atribuţiile sale nu au nicio legătură cu avocatura ci cu spiritul miliţienesc, rolul său principal fiind acela de a tăia amenzi răutăcioşilor.
http://economie.hotnews.ro/sti…..-presa.htm
Aaragn Theglin
28 September 2010@Imperialistu, 2
In momentul in care legi conservatorismul de crestinism, inlocuiesti dogma socialista cu alta dogma.
Liberalismul respinge „cu oroare” orice „manifestare a eternitatii” deoarece liberalismul pune ratiunea mai presus de orice; iar ratiunea ne spune ca astfel de misticisme personale sunt binevenite in spatiul subiectiv, acolo unde nu fac rau nimanui, dar orice pretentie de obiectivare le transforma in dogma (care e nociva). Nu exista niciun fel de fapte care sa sustina in mod obiectiv crestinismul sau orice alta religie.
Renuntarea la crestinism nu inseamna relativism moral, asa cum pari sa sugerezi; dimpotriva, etica poate fi foarte bine fundamentata in afara religiei (care a incercat dintotdeauna s-o confiste).
Daca spui ca liberalism = socialism in esenta, atunci cum intelegi un om care este de acord intru totul cu critica exprimata de „poruncile” de mai sus, dar respinge religia ca vatamatoare si imorala?
Daca il intelegi ca socialist, atunci poruncile nu sunt definitorii pentru socialism (deoarece exista un om definit ca socialist care nu le respecta). Deci nu pot fi „cele n porunci”, ci doar un accesoriu pe care unii socialisti il poarta, altii nu.
Daca il intelegi ca liberal, atunci ar trebui sa adere la poruncile respective (liberalism = socialism). Or, tocmai am spus ca omul respectiv nu adera la ele.
Rezulta ca, fie cele de mai sus nu sunt definitorii pentru atitudinea socialista, fie liberalismul nu e socialism, asa cum afirmi. Choose one ????
dr pepper
28 September 2010hahaha, eunuke, am crezut ca ai scris la misto Ombudsman
ceea ce propune nobilul politician de dreapta ar trebui sa se numeasca” N’am zdup mo”, adica vice-versa din moment ce asta reprezinta.
dr pepper
28 September 2010si nu pot sa nu remarc cate expresii in americaneste au aparut.
spuneti’mi, cumii zice bucurestiului acum?
little new york?
mmicul chicago?
????
ilmai tineti minte pe ala care sustinea ca denumirea de micul paris venea defapt de la furculition?
romania, mereu surpinzatoare.
Imperialistu'
28 September 2010Aaragn Theglin
Hai sa punem problema altfel: ce leaga ideologiile unele de altele? O fi existand un punct comun intre – sa zicem – liberalism, socialism, comunism si nazism? La prima vedere iti vine sa raspunzi nu, par destul de diferite unele de altele. Da, dar daca ne aplecam asupra lor si cautam sa le intelegem mecanismul intern, observam cu usurinta esenta lor comuna: credinta in transcendent este inlocuita de credinta in terestru, Dumnezeu e dat jos de pe piedestal si inlocuit cu Omul, iar mantuirea sufletului este inlocuita de cautarea neincetata pentru aducerea Imparatiei pe pamant. Cu alte cuvinte, liberalismul, socialismul, comunismul si nazismul nu sunt altceva decat incercari ale oamenilor de a infaptui Raiul aici, pe pamant si de a se razvrati impotriva ordinii divine. Si da, asa cum bine ai observat, ratiunea este idolul comun care ii farmeca pe toti: liberalii cred in ratiune, socialistii cred in ratiune, comunistii cred in ratiune (doar nazistii fac exceptie, plecandu/se in fata falsei biologii). La ce trebuie sa ne duca cu gandul? La cea mai veche erezie, la gnosticism; ceea ce gnosticii au vrut sa faca a fost intocmai ceea ce incearca de cateva secole liberalii, socialistii si altii, si anume re-divinizarea societatii si schimbarea naturii umane.
Iar daca ai in minte gnosticismul atunci cand analizezi climatul intelectual al ultimelor secole, vezi cu alti ochii miscarile progresiste (liberala, socialista, comunista, etc.) si pricepi de ce liberalismul duce, inevitabil, la socialism si, mai tarziu, la totalitarism.
P.S. Fundamentarea eticii in afara religiei este o gluma buna pe care liberalismul incearca sa o vanda de cateva secole. Totusi, nu ai nevoie de un doctorat in filosofie pentru a pricepe ca liberalismul isi are radacinile tocmai in crestinismul de care vrea sa scape. Nu degeaba a fost numit „ideologia suicidului”… numai sinucigasii cauta sa isi ia viata. ????
Perotinus Minor
28 September 2010S-ar putea adauga si : „Ameriga este vinovada bendru dod ge ze indambla rau in lume” Auzita de la un balestinian pe la jumatatea anilor 80. O spunea stand picior peste picior, in bluji si fumand Moroboro.
Imperialistu'
28 September 2010Stii ca o pun la citate celebre, nu? ????
euNuke
28 September 2010@Aaragn Theglin, liberalismul in Romania nu are nicio legătură cu liberalismul clasic, dar titulatura liberală prezintă incă prestanţă, onorabilitate pentru diverşi socialişti. iată partidul liberal autohton robotind la paradoxala sa alianţă cu forţele mistice ale societăţii:
http://www.romanialibera.ro/op…..22158.html
Eu nu leg conservatorismul politic direct de bisericile iudeo-creştine, dar sistemul axiologic al gîndirii occidentale este indubitabil conectat la setul de valori etice ce întemeiază aceste credinţe, ca atare, cel puţin la un nivel ontologic, necesitatea salvgardării unor valori sociale ca temei al fiinţării şi organizării politice nu poate fi desprinsă de realitatea preeminenţei ideilor creştine in mentalul nostru colectiv. Concret, un individ poate fi in acelaşi timp: conservator, dar intr-un sens şi plan ideatic, filozofic in care obiectul acţiunii civice a salvgardării nu este establishmentul politic/instituţional ci acel set de valori comune spiritualităţii occidentale, liberal in sens clasic apărînd in plan politic funcţionarea şi instituţiile democraţiei şi protejînd libertatea şi mecanismele pieţei ferindu-le de ingerinţele statului/-elor, partidelor şi corporaţiilor monopoliste, iar spiritual agnostic sau fără religie, iar finalitatea acţiunii sale politice să fie, in pofida opţiunii sale necreştine, conservatoare in raport cu creştinismul privit ca ansamblu de valori şi principii morale, nu ca instituţie cu valenţe politice. Iată de ce opţiunea anticreştină nu poate fi nici conservatoare, nici liberală in sensul clasic al termenului, sens depăşit din păcate de fenomenele de fractură ideologică şi adaptare la socialism in lăuntrul partidelor democrate ale Europei. Iată de ce biserica catolică are iarăşi nevoie de o reformă radicală care să readucă Vaticanul in rîndul instituţiilor creştine, eliberînd astfel religia de doctrina teocratică ce-i disipează autoritatea morală in rîndul mirenilor ca urmare a asocierii statului catolic cu toate merele pădureţe şi găunoase rostogolite zgomotos de o presă plină de grădinari isterici. din păcate statul catolic este la rîndul lui asociat cu credinţa creştinească şi nu se sfieşte să se pronunţe reprezentativ pe chestiuni de morală creştină şi ordine creştină mondială . Dar, şi in acest caz, critica virulentă de pe o platforma ideologică socialistă ori cu pretenţii liberale a unor lideri de opinie europeni nu ajută cu nimic, nu contribuie la însănătoşirea moralei publice, nici pe departe din moment ce lipsesşte un sistem etic alternativ, şi nici pacea socială nu o promovează, din contră, instigarea este la ordinea zilei, iar structurile societale au numai de suferit de pe urma agitaţiei, să ne gîndim de pildă la abuzurile procurorilor belgiene in cazul recent al anchetării ierarhilor catolici, s-a dovedit in final că acuzele la adresa cardinalului erau nejustificate şi că sechestrarea bunurilor personale, a computerului şi a echipamentelor a avut drept punct de plecare un alt abuz, anume scormonirea prealabilă a corespondenţei acestui prelat, procedură ce poartă un dampf securistic. Cei care au comis sau inspirat aceste acţiuni poliţieneşti erau liberali pe nou, adică indivizi ce confundă raţionalismul şi legalismul vechilor liberali cu absolutismul rece al raţiunii şi deciziei imediate, desprinse de orice temei pămîntean, dezbrăcate de orice finalitate metafizică, curăţate de orice urmă de spirit dubitativ, de reflexivitate, de sentimentalism, adică un despotism al capului sec, ce lucrează in gol, robotic, pentru un ţel unic – conformitatea societăţii reale cu cea utopică, ideologică, ţel exprimat perfect de două semne…X şi O…aplicate pe o grilă a realizărilor.
Aaragn Theglin
28 September 2010Imperialistu, 7
Nu stiu de ce pui pe acelasi plan: liberalism, socialism, comunism si nazism. Ultimele trei sunt dogme/ideologii, prima nu. Eu nu „cred” in liberalism. Ia ca mostra un individ care refuza sa creada in altceva decat in ceea ce-i spun faptele si teoriile stiintifice fundamentate pe ele; vei numi atitudinea sa „ideologie”? Daca da, atunci cum iti inchipui atitudinea ne-ideologica? Cum ar trebui sa se manifeste cineva a carui minte nu este prizoniera a unei dogme? Caci respingand ratiunea ca discriminator de baza, totul se reduce la alegerea subiectiva a unei dogme sau a alteia. Or eu cred ca putem mai mult de atat. De fapt, sunt sigur, caci altfel nu am comenta azi pe un blog, ci am vana animale mici cu blana.
Credinta in transcendent vs credinta in terestru… OK, dar sa precizam sensul cuvantului „credinta” aici. Cand spui „cred ca maine ploua”, nu crezi in acelasi sens in care crezi in Isus. Niciun om rational nu „crede” in terestru, el doar refuza sa creada in ceva in sensul in care crestinii cred in Dumnezeu. „Eu cred” inseamna „mi se pare probabil ca”, nici vorba de ceea ce in engleza numim „belief” sau „worship”. Or, niciunui socialist/comunist/nazist „nu i se pare probabil ca” – el doar declama ca „America e rea” sau ca „evreii sunt inferiori”, ignorand toate evidentele contrare. Ce altceva face un crestin? El isi venereaza Fiinta Suprema, asa cum un nazist venereaza Fiinta Germanica Suprema – fie ele celeste sau terestre. Arianismul, pentru un nazist, e la fel de transcendent ca divinitatea lui Isus.
2. Ceea ce numesti „credinta in ratiune”, nu e un demers ideologic, ci metodologic: cum as putea sa comunic ceva, oricui, fara ajutorul ratiunii? Prin pura empatie? Ce ne facem daca sentimentele noastre nu sunt similare? Nu ma agat de ratiune cu fervoarea credinciosului, ci constient fiind ca in afara ei suntem izolati.
3. Liberalismul e gnosticism… Din cate imi aduc aminte (si s-ar putea sa ma insel), gnosticismul poate fi definit sumar ca tentativa de a explicita rational Divinitatea. Unul ca Vasilide isi poate inchipui ca poate descrie realitatea, plecand de Aici si ajungand Dincolo, trecand prin toate sferele. Or, eu nu inteleg demersul: de vreme ce Divinitatea e explicitata rational, ea nu mai e Divinitate. Cum poti sa crezi (in sensul crestin) in ceva pe care il intelegi in totalitate? Din acest punct de vedere, gnosticismul nu are niciun sens (e un faux pas epistemologic). Liberalismul (in fine, rationalismul, caci despre el vorbim aici) nu vrea sa expliciteze vreo Divinitate, deoarece nu pleaca de la premisa uneia. Just facts, nuda veritas.
4. Fundamentarea eticii in afara religiei: de ce e o gluma buna? Eu, ca ateu, consider ca suprimarea altui om e „rea”. Nu pentru ca radacinile mele etice sunt in crestinism, ci pentru ca sunt om (la fel ca crestinii). Din acest punct de vedere, impart etica cu crestinismul, nu ma revendic de la ea.
5. Scuza-mi logoreea, dar mi-ar fi trebuit mai multa minte ca sa spun atat in mai putine randuri.
murfi
28 September 2010Aaragn Theglin
sceptic; mai ales in privinta capacitatii mintii omenesti;
o simpla si superficiala consultare a istoriei, a realizarilor omenesti si mai ales a stadiului cunostintelor despre lume (personale sau ca specie) ar trebui sa fie suficienta pentru lecuirea oricui de mindrie in privinta puterii si infailibilitatii ratiunii
in schimb, eu vad ca si cel mai rau exemplar al speciei umane distorsioneaza fapte astfel incit sa para justificat in ochii semenilor sai; oare de ce cu totii, de la primul pina la ultimul om, chiar si liberalii, se simt obligati sa dovedeasca in mod rational ca sint (sau doresc sa fie) buni, frumosi si cinstiti? ca doar sint vorbe goale, nu exista asemenea aiureli transcendente, iar experienta practica ne arata clar ca oamenii nu sint si n-au fost niciodata nici prea buni, nici prea frumosi, iar de cinste ce sa mai vorbim…
etica in afara religiei rezista doar la agnostici; acestia recunosc suprematia binelui, adevarului si a frumosului, insa nu isi permit sa emita judecati legate de provenienta acestora
Aaragn Theglin
28 September 2010@euNuke, 10
Intru totul de acord cu prima parte a comentariului tau; cred ca daca un ar fi scris-o un ateu ar reprezenta punctul maxim de apropiere fata de crestinism. Oriana Fallacci a rezumat minunat aceasta atitudine, definindu-se pe sine ca pe un „ateu crestin”.
Cu o nuanta insa: eu nu confund conservatorismul ca „set de valori si principii morale” cu crestinismul. Exista un set de valori si principii morale mai vechi decat crestinismul, dar pe care crestinismul (ca toate monoteismele) il apropriaza ilegitim. Pot sa subscriu substratului, dar nu neaparat confiscarii ulterioare. Etica este umana, nu crestina.
In plus, ce sunt aceste valori si principii morale crestine astazi? Ceea ce vrem sa intelegem din ele, in secolul XXI. Care e receptaculul valorilor si moralei crestine? Biblia? Atunci cum intelegem recomandarile barbare din Deuteronom, din Numerii, din Exod? Alegem sa le ignoram, pentru ca dispunem de puterea interpretarii si putem alege ce interpretam simbolic/liberal si ce nu? Cine decide care anume e cuvantul literal al Bibliei si care e interpretarea celui simbolic? Eu, Benedict, Dawkins?
Cu alte cuvinte, setul de valori la care te referi ca fiind „crestin” este doar cel selectat, prin ochelari de cal, prin interpretarea selectiva a Bibliei si a patristicii. Eu as spune ca epoca/zeitgeistul citeste Biblia prin ochii nostri, despartind preceptele morale de reziduuri neolitice. Setul de valori crestin la care sunt invitat sa ader este cel al unui traitor al epocii moderne, nu unul de inspiratie divina.
Prefer fundamentul eticii ancorat in cerintele evolutiei – si deci profund uman – celui care se pretinde rigoare transcedentala, desi nu e decat interpretare de moment. E mai cinstit asa.
2. Nu inteleg insa trecerea la anchetarea episcopului Vangheluwe – de ce trebuie sa facem din asta o discutie asupra lipsei de fior metafizic a aparatului politienesc? Episcopul de Bruges a recunoscut ca e vinovat – ESTE vinovat – si nu a furat o paine ca Jean Valjean, ci a abuzat un copil. E posibil ca politia sa fi comis anumite indiscretii inainte ca faptul sa fi fost stabilit – dar asta face politia oricand si oriunde, putin importa pozitia publica a anchetatului. Asta e treaba politiei, sa fie „dezbracata de orice finalitate metafizica, curatata de orice spirit dubitativ”. Ca Javert l-a arestat pe Vangheluwe il face pe Vangheluwe mai putin vinovat?
In fine, valoarea simbolica a arestarii episcopului de Bruges si racordarea la discutia asupra eticii crestine imi scapa.
PS Scuze, dar nu pot folosi diacritice. Alt+Shift pt orice ă e prea mult..
Aaragn Theglin
28 September 2010@murfi, 12
Sceptic, da.
Departe de mine ideea apologiei omului rational si a infailibilitatii sale, insa nu cred ca exista alt vehicul in afara ratiunii in stare de a lumina putin intunericul din jurul nostru.
Asa cum suntem, perisabili si supusi greselii, unii dintre noi au construit poduri peste barbarie, inventand si inovand acolo unde predecesorii nostri vanau cu cutite de silex – slujindu-se doar de acest vehicul fragil, mintea umana.
Nu suntem nici mai buni nici mai frumosi decat orice alt conglomerat de ADN, dar am descoperit ca o cheie spre supravietuirea speciei o reprezinta respectarea catorva reguli fundamentale – si am numit cheia aceasta „etica”. Intre timp, ni s-a parut mai potrivit sa spunem „sa nu ucizi” ca mesaj al unei autoritati transcendente. Un ordin e mai simplu de explicat.
Daca auzi vreun agnostic spunand ca nu stie de unde sa ia „Sa nu ucizi”, sa nu-l crezi: a inlocuit un „nu stiu” printr-un altul. Multumesc, dar las stiam sa fiu de cand am vazut prima hiena.
euNuke
28 September 2010Aaragn, nu m-am referit la episcopul cu pricina care a declanşat scandalul in Belguia, ci, foarte clar, la cardinalul Daneels:
http://the-american-catholic.c…..estigation
De ce?
pentru a ilustra agenda anti-creştină a autorităţilor orbite de un fals raţionalism. şi în niciun caz nu luam apărarea cardinalului pentru că am o mare problemă cu acest individ foarte activ in sferele sordide ale politicii europene, ca să ne demonstreze in final că fiecare pasăre pre limba ei piere:
http://www.brusselsjournal.com/node/4025
a se vedea zelul absurd cu care acest ierarh creştin susţine colonizarea Belgiei de către o populaţie barbară, predominant anticreştină [nu vreau s-o numesc in această situaţie islamică, de altfel nu e vorba doar de musulmani]. cînd intri in horă trebuie să ştii că vei expus atacurilor, chiar şi sub centură, ale partenerilor de hîrjoană.
Valorile creştine nu trebuie şi in genere nu sînt privite dogmatic, tocmai asta spuneam, ci ca fundament ontologic al societăţii europene, e vorba de constructe mentale sedimentate in 2 mii de ani, iar legitimitatea şi originalitatea ideilor chiar nu mai contează din moment ce sînt generalizate in mentalul colectiv. Paternitatea unor valori comune ce decurg şi dintr-o operă scrisă [redactată de către un colectiv de autori] ce excede dreptulului de proprietate intelectuală -biblia- nu are de ce să fie chestionată in prezent, mai ales că un asemenea demers este din start contraproductiv, fiind foarte dificil de descoperit şi identificat cu precizie filiaţiile spirituale ale creştinismului; istoricii religiilor ;i antropologii se ocupă de treaba asta şi o fac destul de bine şi cît se poate de imparţial, nu face obiectul politicii şi filozofiei politice chestiunea originii şi originalităţii preceptelor iudeo-creştine.
Disocierea de aceste valori şi negarea publică şi programatică a rădăcinilor şi paradigmelor formatoare ale creştinismului in scop politicianist este un act sinucigaş, iar acest model comportamental a fost adoptat de majoritatea politicienilor creştini europeni ce refuză să admită public că apărarea acestui set minimal de valori creştine şi a creştinătăţii este un imperativ social şi un deziderat firesc al oricărui om politic de dreapta. creştin, agnostic sau ateu. In noul vocabular al elitelor contemporane Europa nu mai este însă o parte a creştinătăţii, aceşti oameni trăind cu impresia că ne putem cumva dispensa de acest fundament ideatic, ba unii dintre ei privind această despărţire ca pe o condiţie logică a evoluţiei sociale, religia strămoşilor fiind un soi de piedică in calea progresului.
murfi
28 September 2010fi-v-ar evolutia a dracu! ce are una cu alta? a evoluat logica, s-au schimbat legile fizicii, in antichitate 2+2 era 5, pe vremea dinozaurilor minciuna era acceptabila, ori inainte de big bang era cumva sinuciderea o virtute?
euNuke
28 September 2010murfi, societatea a evoluat, cu siguranţă, iar motorul transformărilor sociale nu a fost prea frecvent prezent in sînul bisericii catolice, de pildă. realitatea istorică vorbeşte mai degrabă despre o instituţie-frînă extrem de conservatoare nu in ceea ce priveşte valorile morale creştine ci in mod special a unor paradigme sociale create in folosul Bisericii-Stat, a unor tipuri de relaţionare umană bazate pe ierarhie şi canalizate de o dogmă extrem de rigidă ce puteau fi compatibile cu societatea in derivă a Imperiului Roman in sec 4. Nu cu societatea modernă a drepturilor şi libertăţilor individuale obţinute cu mare greutate prin scoaterea legii din ţarcul dreptului divin, monarhic sau religios.
Revin la o altă chestiune delicată…cea a poziţionării cetăţeanului european in ipoteza conflictului dintre autoritatea statală şi sfera instituţiilor religioase, oricare ar fi confesiunea cel puţin temporar litigioasă.
Tot mai puţini europeni îndrăznesc a se defini conceptual prin recurgere la valorile creştineşti, in vest nici nu vor să mai fie legaţi in termeni statistici de religie, iar cei care se declară creştini de multe ori nu afişează o înţelegere a credinţei lor şi nici dovedesc o asimilare a dogmei creştine in comportamentul cotidian. Este foarte grav, in opinia mea de ateu, că liderii bisericilor creştine occidentale nu au scos o vorbă întru apărarea creştinătăţii africane, asiatice şi acum europene in faţa ameninţării şi agresiunilor islamice din ultimii 10 ani. Şi, pentru că tot vorbeam de logică, mi se pare că din acerastă atitudine dezolantă derivă senzaţia de trădare şi tot mai adesea abandonarea bisericii de către cetăţeanul simplu ce începe să conştientizeze pericolul. Biserica ce tace in faţa răului absolut nu poate fi numită creştină pentru că a renunţat astfel la rangul de instanţă morală pe care de la origine l-a clamat ca fiind de natură divină. Dar in tradiţia culturală creştină Nenumitul este însuşi Satana, in corelaţie cu spaima ancestrală a necunoscutului, iar creştinul obişnuit, oricît de naiv ar fi, observă lumina papilor abia pîlpîiind şi simte că a fost abandonat, lăsat să orbecăie printre luptătorii invizibili ai unei religii străine necruţătoare. Sute de mii de creştini au fost ucişi de hoarde islamice in Sudan, Nigeria, Egipt, Etipia, dar răul devoalat de ultimii 2 papi in cuvîntări pompoase a fost cu obstinaţie un cauciuc şi-o bucat de cretă…un prezervativ şi o pilulă.
Ş-atunci, cum s-ar mai putea bunul cetăţean creştin afirma social prin prisma confesiunii sale dacă resimte falsitatea calităţii sale de membru a unei organizaţii umane ce şi-a trădat menirea şi a cărei elită îşi minte constant mirenii cu privire la binomul moral fundamental al omului creştin…căci răul ce vine peste ei nu numai că nu este numit, dar iată că există şi prelaţi occidentali care îl propăvăduiesc drept un bine special, necesar pentru exersarea elasticităţii morale şi oţelirea spiritului de toleranţă, un bine un pic amar la gust, dar, cu siguranţă pozitiv pe termen lung. deci…ce soi de gîndire avem aici? o formă rară de progresism ridicată pe o mistică evoluţionistă, o convingere personală a unor teologi virusaţi de multiculturalism că preconizata convieţuire cu răul va aduce un minunat viitor de aur pentru omenire…adică o reluare a vechiului curent sectant milenarist.
Ş-atunci, spune-mi murfi, pentru tine minciuna, cel puţin prin omisiune, cu privire la dimensiunea şi gravitatea ameninţării islamice este acceptabilă, rezonabilă, dovadă de pragmatism politic sau cum?
vlad
28 September 2010Liberalismul și extracția de Stânga
pentru Aaragn Theglin
emisiunea integrală
murfi
28 September 2010euNuke
dracuiala mea ii era adresata lui Aaragn Theglin ????
evolutionismul (sau, mai nou, relativitatea sau mecanica cuantica) sint folosite de-a valma pentru a justifica tot felul de aiureli; in numele stiintei, dupa parcurgerea unei brosuri de popularizare, oricine poate stabili fara vreo observatie empirica macar ca etica, logica sau orice altceva le trece prin cap sint expresii ale unor pozitionari avantajoase a moleculelor, ca 2+2 variaza in functie de directia din care te uiti la el
in ce priveste biserica, da, bisericile sint pline de teologi virusati, sint lase, etc; dar stii ceva? intotdeauna a fost asa si, foarte probabil, asa va fi si in continuare. bisericile, sub aspectul lor de organizatii pamintesti, sint formate din oameni si sint conduse de oameni.
in ultimul secol, in majoritatea bisericilor au fost extrem de influenti teologii liberali; e, pe undeva, normal sa fie lumea bulversata intr-o perioada in care se popularizau teorii stiintifice mai greu de asimilat, in contextul revolutiei comoditatii (cea industriala) sau a celor sociale; si bisericile (din nou, cel putin sub aspectul lor de organizatii omenesti) au trecut si trec prin crize de identitate; e, pina la urma, o dovada serioasa de rationalitate
dar e un sindrom haios si in tabara cealalta; dupa lupta multi viteji se arata: tocmai acum e plin de vajnici luptatori impotriva inchizitiei spaniole;
murfi
28 September 2010euNuke
legat de lasitatea preotilor mai este un aspect, de obicei neluat in seama in astfel de discutii: un preot paroh nu trebuie sa fie erou, mai bine zis, trebuie sa nu fie erou
prima sa datorie este fata de turma pe care o conduce, nu fata de cartile de istorie; el trebuie sa faca ciocul mic si sa-si tina turma pe calea dreapta, sa le ofere sprijin sufletesc sau chiar material unde este cazul; preotul paroh nu este un cetatean obisnuit, nu lui trebuie sa ii fie pretinse dovezile publice de civism, patriotism si vitejie; el este antrenorul care trebuie sa scoata cetateni competitivi, dar antrenorul nu trebuie sa intre in joc decit exceptional
calehari
28 September 2010Multumesc tuturor pentru Regalul Intelectual . Sper sa continue .
eu_unul
28 September 2010Murfi
De ce ar trebui sa apar eu valorile crestinismului daca reprezentantii oficiali ai acestuia nu o fac? Cum poti sa critici „liberalii” pentru promovarea corectitudinii politice punand-o pe seama „necrestinismului”acestora cand insusi Papa promoveaza corectitudinea politica? Cum pori sa acuzi masele ca ar fi socialiste din cauza necrestinismului cand BOR e rosie pana la maduva? Biserica Ortotoxa Romana si toate celelalte bisericii sunt principalii promotori ai statului dadaca. Eu zic ca e momentul incetarii saradei cu dreapta crestina, crestinismul este de stanga, cel putin in Romania, iar singurele momente in care a fost de dreapa au fost atunci cand au cazut in extrema dreapta a fascismului, in Romania fascismul legionar.
Imperialistu'
28 September 2010Dar de ce nu ti se pare ca liberalismul ar fi o ideologie? Uite, chiar tu ai mentionat mai sus pretentia liberala la stiintificitate, atitudine pe care o mai intalnim si la socialism, si la comunism, surori la fel de hotarate a face parada de stiinta si ratiune umana. Scientismul le uneste pe toate intr-o mare fratie a irationalilor cu pretentii de rationalitate perfecta. Nu numai ca liberalismul este o ideologie, dar este prima ideologie, caci din ea s-au nascut toate celelalte. Socialismul nu a aparut din neant, ci din gandirea filosofica liberala care a pus la indoiala toate principiile civilizatiei europene si s-a angajat in remodelarea omului.
Ratiunea nu poate fi principiul ordonator al unei societati, din mai multe motive. Unul dintre ele ar fi acela ca oamenii nu sunt rationali, sunt condusi de sentimente si pasiuni, iar ratiunea serveste doar ca mijloc pentur atingerea lor. Un altul ar fi amoralitatea ratiunii; nefiind altceva decat un mijloc de actiune, nu poate explica de ce un comportament ar fi preferabil altuia. Interesul meu ar putea sa fie servit mai bine de chinuirea aproapelui meu, rational vorbind. Ce ma impiedica sa il calc in picioare? Ratiunea?
Nu stiu daca ai studiat vreun pic gandirea intelectuala conservatoare din Statele Unite. Willmoore Kendall explica destul de bine de ce societatea liberala este una fara speranta si care pe termen lung va esua lamentabil: neavand la baza nici un crez cu exceptiei aberatiei relativiste a „societatii deschise”, invita la dezagregare si violenta. Fiind tributara viziunii subiective a ratiunii personale ca unic mijloc de navigare prin viata, nu poate face apel la traditie sau la religie deoarece le respinge pe amandoua (bazate pe „prejudecata” – rea, in optica liberala – si „superstitie”) si formeaza oameni tot mai indepartati unii de altii, tot mai lipsiti de busola. Ce ii ramane societatii liberale pentru a transa diferendele dintre ei? Traditie nu are, in divin nu crede. Ii ramane doar puterea. Pana acum a reusit sa supravietuiasca pentru ca era relativ omogena. Uite ca au venit islamistii peste Occident, ce le poate opune ‘telectualul liberal care a scuipat pe crestinism si traditie?
Revin la ce m-ai intrebat: atitudinea ne-ideologica este cea care face apel la trecut si la normele verificate, pastrand un scepticism sanatos fata de pretentiile omului la perfectiune. Inteles, crestinismul te fereste de pericolul ideologiei. O data ce ai priceput ideea pacatului originar si ai constientizat ca omul este o fiinta decazuta, nu mai poti fi pacalit de scientism, de pozitivism, de relativism si alte manifestari sinistre ale arogantei omenesti. Zambesti cand auzi cum omul e „bun” (desi face rau cu o dezinvoltura deconcertanta) sau ca ratiunea umana a stabilit ca Dumnezeu nu exista ori ca economia poate fi planificata in cele mai mici detalii. Nu ai nevoie de diplome pentru a respinge toate aceste ideologii care cauta sa realizeze Raiul pe pamant, fie ca ne referim la liberalism, fie la socialism, comunism sau alte asemenea trasnai, doar de putina atentie si inteligenta.
Acesti oameni cred in terestru asa cum eu cred in divin. Desi stiu ca omul este limitat si ca nu are nici posibilitatea, nici inteligenta de a cerceta existenta in profunzimea ei, au stabilit ca totul se reduce la mundan si m-au expediat iute in categoria „superstititiosi”. E o atitudine de copii, pana la urma, intre ei si cei care cred ca soarele nu exista, numai pentru ca nu l-au vazut, nu exista nici o diferenta.
Dar ratiunea asta despre care scriem acum este o credinta in sine pentru ca nu mai este considerata un mecanism de functionare. Mecanismul s-a transformat deja in scopul functionarii si foarte multi nu sesizeaza aberatia. E ca si cum cineva ar spune ca scopul ceasului este sa functioneze, nu sa iti arate ora.
Citeste, te rog, articolul lui Olavo de Carvalho, Ratusca cea urata.
Uite cea mai evidenta caracteristica pe care liberalii o impartasesc cu gnosticii: pretentia la cunoastere absoluta, pretentia ca sunt „alesii”. Este, daca vrei, inainte de toate, o problema de atitudine. Desigur, gnosticii din prezent nu seamana intru totul cu cei din trecut, dar esenta lor este aceeasi: o elita care stie si poate si trebuie urmata pentru salvarea de la damnarea din lumea asta croita atat de prost..
Da, dar consideri uciderea aproapelui ca fiind rea numai pentru ca ai preluat etica de la crestinism. Daca ai fi preluat etica islamica, de exemplu, ai fi avut o cu totul alta conceptie asupra luarii vietii unui om. Aici se afla greseala, in tendinta noastra, a oamenilor prezentului de a ne considera „moderni”, rupti de trecut. Avem senzatia ca le-am facut pe toate, sitoate au inceput cu noi: morala este a mea si nu e religioasa pentru ca am stabilit eu asta. Pai, de ce? Ia sa ne gandim mai bine, sa analizam un pic spatiul cultural in care ai aparut… chiar ti se pare atat de simplu? Suntem, in realitate, niste bieti pitici ce stau pe umerii unor giganti, inaintasii nostri.
Imperialistu'
28 September 2010Pentru ca nu ai de ales. ????
Ai de ales intre biserici si moschei. Ce alegi?
Ai de ales intre „sa dai cezarului ce e al cezarului” si „from the craddle to the grave”. Ce alegi?
Ai de ales intre marsuri impotriva avortului si taieri de capete ale spurcatilor de necredinciosi. Ce alegi?
Nea
28 September 2010Mai este o sub-poruncă:
Goneşte prin oraş cu peste 100 km/ora, cu şoferul beat mort, de preferinţă fără centuri de siguranţă, oricum e vina agenturilor (CIA, MOSSAD, LALALA) dacă intri într-un stâlp.
vlad
28 September 2010problema cu raționaliștii este că nu prea înțeleg nici ei ce anume înseamnă a fi rațional. dar cert e că dă bine să fii, e mai ”nobil”, nu ești din aceia ce se înregimentează în ”turma tâmpă”. sunt ”grațioși” în stilul lor găunos, în dorința de-a se menține lucizi, doar că uită un aspect esențial: raționalitatea nu are o natură exclusiv discursivă, ci și una semnificantă. e cazul simbolurilor, sau extins, al sentimentelor/afectelor.
chiar așa, cum comunici cu cei dragi sau cu cei aflați la polul opus? creați silogisme? dacă primești o îmbrățișare, vei înțelege prin semnificant. la fel și în cazul în care vei primi o palmă. deci să nu facem pe autiștii. știm foarte bine că rațiunea nu are ultimul cuvânt, nici măcar cel mai deplin, dar ne place să ne dăm importanță. ne vrem cu toții niște ”boieri” ai rațiunii. vezi, doamne.
rațiunea este chemată să aureoleze, nu să desfințeze moștenirile culturale/spirituale.
cât despre morala ateilor, repet cu fiecare ocazie: tot în moștenirea etică de extracție creștină vă veți crește copiii, indiferent cum îi veți spune, indiferent cum veți mai filosofa rațional pe marginea moralei creștine.
vlad
28 September 2010PS: raționaliștii mai uită ceva esențial – logica se comportă prea adesea precum ”cele mai bune intenții ale celui mai bun prieten”… dar în final tot te bagă cu oiștea-n gard. de aici colecțiile savuroase de paradoxuri logice, sofisme și aporii ????
dr pepper
28 September 2010un comentariu de pe yahoo
euNuke
28 September 2010@murfi, cred că eram cam obosit şi adormit, am crezut că vorbeai cu mine.
ok, aici îţi dau dreptate, dar eu mă refeream in principal la elitele bisericii catolice care se erijează in lideri ai creştinătăţii dar nu şi atunci cînd este vorba de responsabilitate pentru actele şi declaraţiile lor strict politice. Mie mi s-a părut de-a dreptul ruşinos, umilitor că acest papă s-a dus cu miloaga in UK ca să salveze crăciunul, şi in loc să ceară ferm respectarea tradiţiilor creştine şi să apostrofeze autorităţile pentru prigoana misionarilor creştini şi pentru epurările limbajului şi programelor şcolare [creştinii sînt tot mai frecvent arestaţi sau amendaţi pe chestiuni derizorii de către o poliţie ce protejează sensibilitatea instigatorilor islamici la ura de gen/confesională/rasială, dar nu permite discursul public oricum moderat antihomosexualitate/antislamist şi pentru creştini] a bălmăjit o rugă spăşită şi mustrare extrem de discretă.
dar, încerc să fiu corect in aserţiunile mele care prind uneori un ton prea acuzator, aşă că o să menţionez că există totuşi in lăuntrul catolicismului o opoziţie activă la presiunea tiraniilor orientului, in mediile intelectuale para-clericale, poate nu la modul antagonic-beligerant, însă exigenţi in ceea ce priveşte raportarea la islam; preocuparea presei catolice de a evidenţia abuzurile, crimele, odioşeniile regimurilor islamice este desigur salutară pentru creştini…măcar ştiu ce pericole vor întimpina dacă se va permite înaintarea islamică in Europa. Deci am exagerat întrucîtva cu ascunderea răului de către catolici, nu e valabil la nmodul general, ci doar la suprafaţă, la vîrful bisericii catolice unde ierarhii sînt prinşi într-un pragmatism politic ce plasează interesele statului vatican deasupra intereselor creştinătăţii. Nu ştiu cît e laşitate şi cît calcul politic. Oricum…chiar şi calculul politic tot prost este…pe termen lung statul catolic va avea mult de suferit..riscînd chiar dispariţia in momentul in care organizaţiile naţionale catolice se vor confrunta cu intifadele locale ale musulmanilor, iar Vaticanul va continua politica sa împăciuitoristă, cu temperarea propriilor credincioşi, cu negocieri opace, cu iertări nepotrivite şi coafare meşteşugită a realităţii sinistre.
euNuke
28 September 2010eu_unule, biserica poate fi de stînga cum spui tu, mai ales atunci cînd se înscrie in tabelul cu titulari ai pomenilor statale, dar creştinii nu trebuie neapărat consideraţi prinşi in ideologia socialistă, ca preluînd in mod necesar culoarea temporară a organizaţiei, mai exact a ierarhilor săi. E adevărat că exemplul bisericii îi face insă mai vulnerabili in faţa expansiunii etatismului, mai ales atunci cînd parohul lor nu se disociază direct de politicile propriei organizaţii..
Aaragn Theglin
28 September 2010euNuke, 15
Scuze, ma gandisem la Vangheluwe deoarece nu cunosteam cazul Danneels. Restul acum:
Am mari dubii cu privire la faptul ca valorile crestine reprezinta „fundamentul ontologic al societatii europene”. Incercam sa spun in postul precedent ca valorile respective reprezinta doar o selectie convenabila efectuata de spiritul epocii; in sec XIII, aceste valori ar fi fost (si au si fost) altele. Exista, cu alte cuvinte, un spirit etic care, independent, actioneaza asupra crestinismului insusi, definind „valorile crestine” in functie de epoca.
Nu sunt crestine fundamentele Europei. Cum pot fi asa, cand Europa a crescut din antichitatea greco-romana, jumatate din ea a ramas pagana pana tarziu in secolele IX-X, iar cand ultimul popor pagan al Europei se crestina, in Vestul Europei se trezea deja Renasterea? Acel mental colectiv de care vorbesti nu e unul crestin, desi a fost permeat de dogma crestina si de ritualism.
Inteleg ca vrei sa disociezi crestinismul de dogma, atribuindu-i rolul de hintergrund moral al civilizatiei europene. Eu nu pot vedea lucrurile asa, si iata de ce: toate cele pe care le-as numi „crestine” sunt fie propozitii doctrinare (stabilite de o autoritate lumeasca sau alta), fie elemente de ritual. Exista vreun strat de profunzime, etic si civilizational pe care sa il pot numi, fara dubiu, ca aport crestin – asta insemnand ca niciodata pana la crestinism elemente ale sale nu mai fusesera prezente? Eu nu-l vad. Cred ca mai degraba crestinismul a incercat sa confiste acest strat de profunzime, atribuindu-i haina sa, dupa modelul insidios al Sfantului Iustin: tot adevarul spus vreodata ne apartine.
Sa luam Cartea de la Kells de pilda: e o opera minunata, si e crestina, dar nu e minunata pentru ca e crestina. Crestinismul sau e un accesoriu, istoric si perisabil. La fel catedralele, muzica religioasa.
Nu neg defel rolul crestinismului, oricum va fi fost el, in faurirea civilizatiei europene, nu ii sunt ostil. Admir mai cu seama modul in care inteligenta umana s-a putut manifesta inauntrul doctrinei, producand personalitati admirabile precum Scotus Eriugena sau Abelard, acolo unde alte monoteisme au inghetat intr-o dogma severa. Admir mai putin modul in care crestinismul a raspuns la provocarile marilor descoperiri stiintifice, dar asta e o alta discutie.
Rolul institutiei Bisericii a fost vital in asigurarea stabilizarii Europei in timpul marilor miscari de triburi, uniformizand si ordonand prin impunerea unui set universal de reguli (morale, stiintifice). Oricare ar fi fost paternitatea acestor reguli, crestinismul a avut un rol ordonator de necontestat. Dar, odata atinsa situatia in care stabilitatea interna nu mai are nevoie de rolul de Mare Ordonator al Bisericii (situatie pe care o numim modernitate), surogatele stiintifice si morale ready-made ale crestinismului nu mai servesc niciunui scop. Putem intelege stiinta si morala in afara religiei, fara a cadea in anomie.
Este posibil ca barbarii de la portile Europei sa genereze o noua criza, aidoma celei din secolul VI, in care sa avem din nou nevoie de rolul ordonator al crestinismului (i.e. repere morale rapide si indubitabile). Prefer aceasta situatie relativismului extrem al Stangii, care neaga orice repere morale si se pierde in discutii despre sexul ingerilor. Dar aceasta atitudine nu impune mai mult respect decat instaurarea unei dictaturi militare in caz de criza; nimeni nu iubeste dictaturile militare, dar admite necesitatea lor probabila in cazuri extreme.
Sper totusi ca lumea civilizata sa stea pe picioarele ei, fara sa fie nevoie de un fir de par, ca la Poitiers.
euNuke
28 September 2010Aaragn, cred că depinde mult de prismele diferite ale ştiinţelor ce definesc creştinismul. dacă discuţia se ţine de latura metafizică a creştinismului, atunci rigurozitatea istoricistă nu se mai susţine, am explicat deja de ce şi reiterez…creştinismul timpuriu nu a distrus cu totul doctrinele religioase şi credinţele preexistente, ele s-au sedimentat in mentalul colectiv unde anumite idei creştine au prins rădăcini şi au evoluat in funcţie fondul spitual autohton. Mentalul colectiv nu este imuabil, el se transformă şi o dată cu el apar şi se dezvoltă noi direcţii ale gîndirii şi un vocabular pe măsură, ca atare se poate conjectura că mentalitatea a devenit creştină, pentru că termenii vechi ce defineau un anumit crez sau o anumită realitate socială s-au schimbat, au dispărut sau au evoluta într-o terminologie la rîndul ei creştină. De pildă sacralitatea precede creştinişmul, dar poziţionarea individului faţă de sacru a evoluat in mod similar la toate neamurile europene creştine care au adoptat paradigma monarhiei de drept divin ce se susţinea tocmai pe acest concept, originea acestei mutaţii a sacralului ar putea fi orientală, persană in special, dar nu ştim cum s-a petrecut acest transfer de doctrină politico-religioasă.
antichitatea greco-romană, uităm prea des acest lucru, este şi creştină in perioada sa tîrzie, finală. Desigur periodizarea istorică însăşi este doar o convenţie, iar criteriile sînt fragile, dar chiar marele clivaj al creştinismului a fost cauzat in primul rînd de ruptura imperiului şi de rivalitatea ulterioară a celor 2 monarhii dominante in Europa; creştinismul răsăritean este infuzat puternit de spiritualitatea şi cultura greacă, mulţi dintre primii teologi bizantini aveau o educaţie tipic ateniană, lecturile de filozofie şi istorie erau precreştine, autorii şi profesorii de marcă ai primilor participanţi la sinoade erau greci şi romani. limba dominantă era greaca veche, ce împrumută implicit multe din noţiunile sale mişcărilor creştine tot mai puternice şi influente in politica statului încă păgîn.
Multe din ideile primilor creştini sînt înrudite, uneori comune cu fondul ideatic al culturilor vecine/gazde şi al religiilor contemporane, uneori preluate parţial sau integral, alteori plăsmuite in sînul unor mici colectivităţi sau secte cu propensiuni doctrinare ca o coincidenţă istorică fenomenologică in care aceleaşi condiţii sociale pot determina apariţia unor idei similare in spaţii geografice ft depărtate, iar prima religie apropiată este iudaismul, din care se desprind de altfel primii creştini, poate tocmai acei evrei mai cultivaţi şi in acelaşi timp mai aplecaţi către o etică interiorizată ce intraseră in contact deopotrivă cu elenismul, cît şi cu cărturarii persiei, de aici şi conflictul cu mozaismul rabinic al timpului. Autoratul unor concepte ontologice este colectiv, complex, succesiv…şi deseori anonim, iar cît anume din dogma creştină este material original nu are relevanţă decît pentru istoricii religiilor şi poate pentru anumiţi teologi. Creştinismul şi creştinătatea sînt la rîndul lor convenţii de limbaj necesare, iar îngustarea definiţiilor, a sferei de aplicare a termenului in legătură cu valorile întemeietoare nu contribuie cu nimic la binele comun al creştinilor şi al ateilor/agnosticilor ce convieţuiesc in Europa in acel fragil status-quo ce a existat in Constantinopole înainte ca Imperiul să cadă pradă dogmatismului şi teocraţiei. Mi se pare că datoria civică a unui ateu nu este confruntarea permanentă cu creştinismul ori polemica înverşunată cu creştini de diverse denominaţii, ci salvgardarea laicităţii instituţionale şi implicit a statusquolui istoric menţionat, iar calea este dialogul, căutarea punctelor şi scopurilor comune, lecturile de istorie, filozofie, politică şi comentariile publice ce aduc pildele şi înţelepciunea altora la masa dezbaterilor.
Aaragn Theglin
28 September 20101. Liberalism, dogma
Pentru mine dogma este un set de propozitii ce exprima tot atatea reguli de necontestat asupra lumii, sau tot atatea reguli de urmat.
Cum poate fi liberalismul o „dogma”? Care este setul sau de propozitii fundamental? Iti pot numi dogma nazista sau dogma crestina, dar dogma liberala nu (sper ca nu ai inteles „liberal” in sensul vespero-atlantic. Acela e socialism, si nu despre el discutam, ci despre liberalismul clasic, aparut in zorii modernitatii).
Afirmi ca apetenta pentru ratiune e „dogma” liberalismului; dar ratiunea nu e o alegere a unuia sau a altuia, ci insusi modul de a fiinta a lui Homo Sapiens. Cum putem recunoaste forme, interpreta idei, intelege afecte, in afara ratiunii? Pur si simplu nu putem fi irationali. Poti fi irational, dar atunci cum sa te inteleg? Empatia e si ea o cheie de intelegere pornita de la semnalele afective ale celuilalt, nu un joc de zaruri.
Nimeni nu crede intr-o lume de o rationalitate perfecta, nimeni nu crede in infailibilitatea umana. Oamenii nu sunt rationali… de multe ori, evident! Dar putinul pe care il reusim sa-l transmitem si pe care reusim sa-l construim se bazeaza pe ratiune, si nu are loc niciodata in afara ei.
Toate dogmele enumerate au pretentii rationale; dificultatile apar atunci cand se incearca concilierea setului de propozitii fundamentale cu faptele. Or, liberalismul nu are acest set de propozitii fundamentale.
Imi spui ca crestinismul te fereste de pericolele ideologiei. Cum, invatandu-ma despre Geneza, despre imaculata conceptiune, despre natura lui Isus? Spunandu-mi ca toate acestea sunt fapte pe care trebuie sa le admit fara a le cerceta? Si nici macar nu sunt de sorginte „divina” – sunt interpretari doctrinare ale unor indivizi. E ridicol si absurd! Cum poti sa fii cinstit cu tine insuti si sa traiesti in „adevaruri” de nivelul unor benzi desenate cu Batman?
Sugerezi ca, odata cu abandonarea crestinismului, lumea occidentala si-a pierdut busola si apare dezarmata in fata noilor amenintari barbare. Ce anume mi-a adus crestinismul si am pierdut irecuperabil? Poate acea siguranta de sine care ma face egal cu barbarii care ma ameninta; e posibil. Dar, confruntandu-te cu un caine turbat, ce faci: iti injectezi virusul rabiei si sari si tu la bataie? Nu am inventat armele de foc intre timp?
Noi nu suntem „recenti”, suntem batrani; nu am abandonat crestinismul, ci l-am incorporat in traditie – dar nu-i mai admitem pretentia de a face regulile; nu sustinem ca morala a aparut ieri, odata cu noi, ci e aici de cand lumea, doar ca nu mai avem nevoie de ritualismul crestin pentru a o intelege si aplica. Da, exista oameni care isi imagineaza ca toate lucrurile sunt echivalente, ca muzica dogonilor din Mali sta pe acelasi piedestal cu Bach, ii dispretuiesc la fel de mult ca si tine. Te rog nu ma confunda cu ei. Exista o ordine in lucruri, dar aceasta ordine pur si simplu nu mai e crestina; nu amesteca renuntarea la religie cu anomia.
2. Inca o data, despre ratiune
Cred ca e privilegiul fiecaruia de a cere dovezi in privinta afirmatiilor facute de altii. Daca un nazist afirma ca evreii sunt inferiori, ii cer dovezi. Daca tu imi postulezi o lume transcendentala, iti cer dovezi. In mod evident, nu pot enumera realitatea, si nu detin dovezi ca un anume ceva nu exista, dar nici nu trebuie s-o fac (mi se pare ca asta poarta numele de ratio diabolica). De aceea, daca nu vad niciodata soarele, iti voi cere dovezi ca el exista, nu ai face la fel?
3. Gnosticism
Cred ca ai definit perfect atitudinea crestina. Un om rational recunoaste ca e failibil si ca certitudinea de ieri se poate transforma in dubiu astazi.
4. Damnare
Poti sa-mi explici ce inseamna „pacat originar” si „fiinta decazuta”?
5. Etica
Nici vorba. In primul rand, interdictia de a lua viata altuia e mai veche decat crestinismul si a aparut probabil cu primul australopitec. Iar in al doilea rand, etica islamica probabil ca dispune de o interdictie similara, caci cum poate supravietui o societate prin crime arbitrare? Confunzi fundamentalismul islamic cu Islamul, practicantii religiei cu religia. In acelasi mod, as putea sa confund crimele in numele religiei din orice secol al Evului Mediu doresti cu crestinismul.
Etica nu are nimic de-a face cu religia. Cand spui ca crestinismul iti interzice uciderea unui om, pe ce baza o faci? Pe baza unui dictat al unei Fiinte Supreme? Refuz sa-mi intemeiez morala pe bunul plac al unui despot cosmic; ar insemna ca ma supun legilor morale din obedienta, nu din vointa proprie. Sincer, fundamentul „divin” al moralei este unul dintre motivele pentru care consider religia imorala.
Aaragn Theglin
28 September 2010Eh, cele de mai sus erau pentru Imperialistu, 24
Aaragn Theglin
28 September 2010EuNuke,
Nu pot contrazice mai nimic din ceea ce ai scris, desi mi se pare ca tema originara a discutiei era alta: de ce anume trebuie sa fiu „crestin” pentru a fi conservator/anti-socialist.
Or, pentru mine crestinismul este doar o dogma printre altele, imi poti explica, te rog, ce ai in vedere atunci cand vorbesti de crestinism si de „valori crestine”? Deoarece, fara asta, am impresia ca vorbim in gol si totul e o cearta de cuvinte.
Aaragn Theglin
28 September 2010@Vlad, 27
Spui
Cum poti fi „irationalist”?
Toti incercam sa fim rationali, in explicarea functionarii unui motor, a transmiterii unui afect sau comentand pe un blog.
Nu reusim intotdeauna, de acord, dar care e alternativa? Ratiunea e infrastructura mintii umane, nu o teza. Cum comunici cu cei dragi, spui? Comunicarea afectiva nu respecta si ea un protocol, nu are un „daca .. atunci”, chiar daca acestea nu se vad cu ochiul liber?
Daca o amica iti semnalizeaza „ma simt foarte apropiata de tine in seara asta”, ce faci, incepi sa canti Cavaleria Rusticana si sari pe geam? Nu raspunzi „rational”?
De unde pana unde trecerea de la „ratiunea e infrastructură” la o presupusa divinizare a ratiunii, de care ma faci suspect?
Cat despre etica crestina in care, vrand-nevrand, ne crestem copiii: sa inteleg ca inainte de aparitia crestinismului sau in cele patru cincimi necrestine ale omenirii cresterea copiilor e iremediabil deficienta?
AA
28 September 2010Aaragn Theglin,
Crestinismul poate fi orice vrei tu, chiar si doar o dogma printre multe altele. Numai ca e dogma care s-a dovedit a fi cea mai de succes de cind exista dogme pe Pamint daca ne uitam la rezultate, adica la culturile si civilizatiile din zilele noastre.
Citeva fragmente din Samuel Huntington care ar trebui sa te lumineze cit-de-cit ce e crestinismul, ce sint valorile crestine si de ce sint ele de importante.
Secolul al XX-lea a fost secolul ideologiei, al competiţiei dintre socialism, comunism, liberalism, autoritarism, fascism, democraţie. Acum, daca nu am ajuns la sfârşitul istoriei, am ajuns, cel puţin pentru moment, la sfârşitul ideologiei. Secolul XXI este, cel puţin la început, secolul culturii, cu diferenţele, interacţiunile şi conflictele între culturi. Acest lucru a devenit evident, printre altele, datorită numărului mare de universitari, politicieni, economisti, militari şi strategi care incep sa privească cultura ca un factor central în explicarea comportamentului social, politic și economic. Pe scurt, cultura contează, cu consecinţe atât în bine cât şi în rău.
Dacă cultura conteaza, ce este ea? Exista multe definitii si intelesuri ale culturii. Să menţionăm doar trei.
– În primul rând, cultura se poate referi la produsele unei societați. Vorbim despre cultura inalta a unei societati – arta, literatura, muzica – si de cultura sa populara, de folclor.
– În al doilea rând, antropologii vorbesc despre cultură într-un sens mult mai larg, ea semnificând întregul mod de viaţă al unei societăţi, instituţiile sale, structura socială, structura familiei, precum şi înțelesurile pe care oamenii le atribuite acestora.
– În cele din urmă, alți cercetători, politologii mai ales, privesc cultura ca pe ceva subiectiv, însemnînd convingeri, valori, atitudini, orientari, ipoteze, filosofie, Weltanschauung-ul unui anumit grup de persoane.
Oricum ar fi definite, comunitatile satesti, clanurile, regiunile, naţiunile şi, in sensul cel mai larg, civilizaţiile, au culturi distincte. Civilizatiile sunt cele mai largi entităţi culturale cu care oamenii se identifica. În prezent există opt mari civilizatii sau zone culturale în lume. Evident, fiecare dintre acestea include nenumărate subculturi.
Două elemente centrale ale culturii sunt limba şi de religia şi, în mod evident, acestea diferă foarte mult de la o societate la alta. Specialistii au evaluat societăţile prin raportare la un număr de alte dimensiuni culturale şi le-au clasificat în termeni de individualism şi colectivism, egalitarism şi ierarhie, pluralism şi monism, activism şi fatalism, toleranţă şi intoleranţă, încredere şi suspiciune, ruşine şi vinovăţie etc.
In ciuda unei elite desprinse de realitate care insista sa afirme ca vede aparitia unei culturi universale (Davos Culture, cum a numit-o Huntington dupa locul in care se intilnesc anual politicieni, bancheri, oameni de afaceri, intelectuali, ziaristi din toata lumea), pe teren culturile persista si au consecinte asupra dezvoltarii economice si politice, asupra politicilor globale si asupra identitatii nationale.
Despre cultura si identitate nationala in cazul americanilor.
Intrebarea daca exista un conflict sau o convergenta a culturilor este o problema centrala care confrunta America. E vorba de o tara cu una sau cu mai multe culturi? Daca e o tara cu mai multe culturi, care este atunci baza unitatii nationale? Istoric, America a avut o singura cultura predominanta, produsul primilor imigranti britanici si al valurilor succesive de imigranti asimilati de acea cultura pe care, insa, au si modificat-o intr-o oarecare masura. Elementele sale cheie au fost mostenirea europeana, limba engleza, religia crestina si valorile protestante. Subculturi etnice, rasiale, regionale etc. au existat mereu in interiorul acestei culturi dominante virtual impartasita, insa, de toate grupurile.
In zilele noastre, totusi, existenta si legitimitatea acelei culturi centrale este pusa in discutie de catre devotatii multiculturalismului, de unii lideri de grupuri minoritare sau grupuri de imigranti si de figuri politice de stinga. Presedintele Clinton a spus explicit ca avem nevoie de o „mare revolutie… pentru a demonstra ca literalmente putem sa traim fara a avea o cultura europeana dominanta.” Vice-presedintele Gore, in ciuda educatiei sale la Harvard, a tradus gresit motto-ul national american, e pluribus unum, prin „from one, many”.
America este, evident, o societate multietnica si multirasiala. Daca devine si o societate multiculturala, fara o cultura centrala comuna, ce o va mai tine unita? Raspunsul standard este ca americanii sint uniti prin angajamentul lor fata de principiile politice incluse in Declaratia de Independenta, Constitutie si alte documente, principii cunoscute sub numele de Credoul American: libertate, egalitate, individualism, democratie, domnia legii, intreprinderea privata. Cei mai multi americani adera la aceste valori. Valorile respective sint, totusi, produsele culturii originare unificatoare si daca acea cultura dispare, poate un set de principii politice abstracte sa mentina societatea unita? Experienta altor societati care au fost unite doar pe baza unor principii politice, ca Uniunea Sovietica si Iugoslavia, nu este incurajatoare.
Problema pentru americani e daca vor reinnoi si intari cultura care istoric i-a definit ca natiune sau daca tara va fi dezmembrata si fracturata de cei hotariti sa submineze si sa distruga cultura europeana, crestina, protestanta, engleza care a fost sursa bogatiei si puterii natiunii si a marilor principii de libertate, egalitate si democratie care au facut din aceasta tara speranta multor oameni din intreaga lume. Aceasta e sfidarea cu care se confrunta americanii in primii ani ai secolului XXI.
AA
28 September 2010P.S. Pentru cei care nu inteleg importanta religiei crestine ca element definitoriu al civilizatiei europene si americane (a propos de „intunecatul Ev Mediu”, Inchizitia si alte baliverne invatate la scoala), doar doua observatii:
1. Cautati pe internet cine au fost fondatorii celor mai vechi si prestigioase universitati. Sa va dau doar 3 exemple:
1.1 John Harvard (26 noiembrie 1607 – 14 septembrie 1638) a fost un cleric englez şi primul donator al colegiului care, în onoarea sa, a fost numit Universitatea Harvard. Si-a donat jumătate din bani, împreună cu biblioteca personala scolii recent create.
1.2 James Pierpont (n. 4 ianuarie 1659, Roxbury, Massachusetts; decedat 22 noiembrie 1714, New Haven, Connecticut) a fost un preot congregaţionalist care este creditat cu fondarea Yale University din Statele Unite in 1701.
1.3 Cazimir al III-lea si-a dat seama că naţiunea are nevoie de o clasă de oameni educaţi, mai ales juristi, care sa fie capabili să scrie legile şi sa administreze instanţele de judecată si institutiile statului. Eforturile sale de a întemeia o instituţie de învăţământ superior in Polonia au fost recompensate atunci când Papa Urban al V-lea i-a acordat permisiunea de a deschide Academia din Cracovia. Carta Regala al Fundatiei a fost emisa la 12 mai 1364.
2. Cine se ocupa de multiplicarea si circulatia cartilor inainte de Guttenberg, in ce fel, si unde erau cele mai mari biblioteci? Raspunsuri: calugarii, copiind de mina, in minastiri.
eu_unul
28 September 2010Imperialistu
De ce sa aleg eu? Alege tu: glont sau streang?
Si nici macar nu asta e problema, ce as alege eu, bineinteles ca as prefera crestinismul in fata islamului, dar alegerea nu ar veni pentru ca ar fi crestinismul cea mai cea ideologie/religie si este garantul societatii moderne. Crestinismul s-a modernizat, de asta e de preferat islamului care e inchistat in secolul 7. Problema ridicata de mine e alta, anume faptul ca voi chemati lumea in apararea valorilor crestine in timp ce chiar reprezentantii bisericilor submineaza aceste valori demonstrand ca acestea nu sunt crestine, ci unele confiscate de biserica in scop demagogic.
Vreau sa vad demonstratii ale crestinilor din Franta in fata ambasadei Arabiei Saudite la fiecare amenintare a vreunui imam saudit, demonstratii in fata ambasadei Indoneziei la fiecare biserica arsa in Banda Aceh, demonstratii in fata ambasadei Pakistanului la fiecare convertire fortata a unui crestin de acolo.
Dar nu vad asa ceva, vad popi facand demonstratii impotriva homosexualilor de parca vin homosexualii sa-i f**a-n c*r (nu ca nu le-ar place unora din ei), nu islamistii sa le taie capetele.
euNuke
28 September 2010Aaragn, mie mi se pare că majoritatea autorilor acestui blog nu condiţionează aderenţa la valorile conservatorismului de confesiunea creştină, insă se apără ideea unei drepte întemeiate pe credinţa creştină, convergentă in plan politic cu acea dreaptă seculară, naţională, pro-occidentală. desigur, eu nu mă număr printre iniţiatorii blogului şi aş putea să mă înşel.
eu nu sînt creştin şi totuşi nu mi-a contestat nimeni antisocialismul şi nici spiritul conservator.
o să revin şi cu definirea setului de valori creştine ce stau la baza civilizaţiei noastre.
panseluta
28 September 2010euNuke @ 41:
Subscriu. Eu n-am ascuns, aici, ca nu stiu unde e credinta mea, daca o mai am — probabil ca ma voi lupta cu „Ingerul” pina la sfirsit — dar, cel putin, profit de libertatea de ins rational de a o face, consfiintita de crestinism pe fundal vechi grec. De aia nu ma dezic de el — printre alte profituri terestre pe care ni le-a adus.
In ordine similara de idei, uite-l pe Obama incercind azi, in Iowa, sa explice de ce e crestin:
http://blogs.abcnews.com/polit…..to-me.html
panseluta
28 September 2010PS.
Voi reveni weekendul asta pe tema religiei lui Obama, care ocupa, prosteste, mentalul american de citeva luni bune. Zic prosteste pentru ca Obama nu e nici de ici, nici de colo. E probabil un ateu cinic, oportunist, care s-a agatat de crestinism din motive de ascensiune politica.
In raspunsul la intrebarea femeii din Iowa, Obama ilustreaza, intr-un fel, tipul de american crestin post-modern, care cultiva un mish-mash de precepte multi-culti, ignorant de propria religie. Obama zice ca l-au atras preceptele lui Iisus, printre care:
1. ” … being my brothers’ and sisters’ keeper”. Iisus n-a pronuntat–si nici sustinut–asa ceva. E o minciuna care vrea sa-l prezinte pe Hristos ca primul socialist/stingist care e responsabil de soarta altora. Obama rastalmaceste versetul din Geneza in care Dumnezeu il intreba pe Cain ce s-a intimplat cu Abel, iar Cain raspunde: „Care-i problema, Sefu’? Tre’ sa am grija de frate-meu???” La care Dumnezeu nu raspunde „Da”, ci-l lasa pe Cain sa suporte consecintele fraticidului.
2 „Treat others as they would treat you” („Nu fa altora ceea ce nu vrei sa-ti fie facut tie”) nu se gaseste niciunde in Evanghelii. E o aproximare, probabil, a ceea ce se numeste the „Golden Rule”, sau etica reciprocitatii, care are o istorie bine stabilita cu mult inainte de Hristos.
Revin in weekend.
vlad
28 September 2010exact. ceva lipsea, ceva esențial. știi și tu, foarte bine, dacă ai răsfoit NT.
în ce privește raționalitatea, recitește mesajul meu. de regulă, raționaliștii atei mutilează raționalitatea omului, ciuntindu-i aspectul semnificant. din acest motiv am ținut să amintesc faptul că raționalitatea nu este doar discursivă, așa cum s-a încetățenit ignar.
în euNuke ai exemplul unui ateu frumos. pur și simplu nu ai (cel puțin eu nu am găsit) ce să-i impuți; îi prefer compania, în locul acelor creștini care par a fi abdicat de la responsabilitatea de a-și exercita raționalitatea. euNuke își asumă libertatea de a gândi independent de orice paradigmă și o dată cu această libertate și consecințele. înțeleg perfect grija de a nu-ți pierde chipul în amalgamul terifiant al lumii (fără chip), de cele mai multe ori îmbâcsit de indolență (este și datoria creștinului de a nu terfeli chipul divinului din persoana sa), și la fel de bine înțeleg voluptatea de a face poezie din datele cunoșterii, de a jongla cu ce ai acumulat, tocmai în dorința de a nu rămâne captiv în realitatea captivantă. dă un search în blog și lecturează-i intervențiile, ca să înțelegi ce vreau să spun prin: ateu frumos. vei avea un termen de comparație în puzderia de atei declarați, care-și fac un titlu de onoare din faptul că – cei mai mulți dintre ei – nu înțeleg mare lucru din creștinism.
presupun că e o impresie lăsată de cele scrise și din ce am mai răsfoit (în grabă, recunosc) prin blogul tău. dacă e pripită această impresie, îmi cer scuze. accept fără nicio problemă, chiar cu cea mai mare plăcere, să mă fi înșelat și să descopăr în tine un alt ateu frumos ????
Paul
28 September 2010Poate ca face referire la: „Ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel” (Luca 6:31)
Imperialistu'
28 September 2010Ha, ti-ai gasit! Franta? Mai, omule, alege si tu ceva realizabil, nu tara care ne-a dat Revolutia. ???? Inteleg ce vrei sa zici, dar exemplul francez este unul ales prost, Franta fiind una dintre cele mai anticrestine tari din civilizatia crestina. Laicite francez este indreptat in special impotriva crestinismului, abia recent a ajuns sa se harjoneasca nitelus cu Islamul.
Revin.
eu_unul
28 September 2010Ok, am ales, Romania! Ce valori crestine apara BOR? Cand au protestat ultima oara imporeiva subventiilor de la stat? Dar impotriva extinderii pericolului islamic?
vlad
28 September 2010vorba aceea eu_unule, aberezi cu grație.
de când nesubvenționarea este o valoare creștină? ????
apoi, ai ales din nou foarte prost. de ce ar protesta românii împotriva musulmanilor, când restul Europei i-a primit în pat? ai fi haios, dacă nu ți-ai da atâta importanță.
mai dă pe la biserică dacă vrei să afli ce valori creștine apără. intră puțin la spovedanie și sunt convins că vei ieși mult mai revoltat, decât vei fi intrat. însă din revolta ta vei putea decela valorile creștine, prin contrast.
eu_unul
28 September 2010Dragul meu, normal catine i-se par vorbele mele aberatii! Normal ca nesubventionarea nu este o valoare crestina, nici nu am zis ca este. Dar daca tot nu este incetati raspandirea mitului dreptei crestine. De exemplu USA, conservatorii sunt crestini si sunt de dreapta iar liberalii sunt socialisti si anti-crestini. Asta e o aiureala, nu are nimic de-a face conservatorismul cu crestinismul sau socialismul cu ateismul. Sunt tot atatia crestini in partidul Democrat cat si in cel Republican.
Cum de ce? Din solidaritate cu fratii lor copti (la foc mic) din Egipt, sau catolici din Pakistan. Dar asta nu o sa o faca, e mult mai grav din punctul lor de vedere ca doi homosexuali se pot plimba pe strada nestingheriti decat faptul ca doi crestini au fost ucisi pentru blasfemie in Pakistan.
Restul Europei… Acolo nu sunt crestini? Cand au protestat ultima oara?
Opening the church of Saint Lambert in Jumet to Muslim worshipers was done with the agreement of the Dean of Gilly. The situation is greatly appreciated by the Muslims of the Ak-Touba association.
O sa ma duc sa ma spovedesc atunci cand voi vrea sa fac public ceva. :))
vlad
28 September 2010sigur, fiecare se poate declara ce dorește, mintea omului e suficient de sucită ca să întruchipeze contorsionări dintre cele mai inimaginabile. un creștin cade în gargara stângii doar din ignoranța sa în ce privește înțelegerea doctrinei creștine.
înainte de solidaritatea cu frații copți și restul creștinătății de aiurea, creștinii de aici au datoria solidarității cu cei de lângă ei. a începe să lovești în comunitățile musulmane ce trăiesc pașnic de secole alături de români, e o simplă prostie. fii convins că musulmanii de aici s-ar simți și ei vizați. apoi, mai e aspectul ignoranței pe subiect. foarte puțini sunt conștienți de ce se întâmplă dincolo. uită-te cât de analfabeți sunt chiar jurnaliștii, a căror ocupație este tocmai monitorizarea evenimentelor.
da, da, sau când vei avea tăria, ca să fim mai riguroși
vlad
28 September 2010în tot cazul, să spui că ”nu are nimic de-a face conservatorismul cu crestinismul sau socialismul cu ateismul”, nu face decât să denoteze dubla ta incultură: politică și creștină
eu_unul
28 September 2010O, tu mare invatat, lumineaza-mi mie calea, spune-mi preainteleptule ce legatura are socialismul cu ateismul? Ori crestinismul cu conservatorismul? In India or exista partide conservatoare? Bill Clinton e ateu? De ce nu e, doar e un liberal, nu?
euNuke
28 September 2010Vlad, nu e vorba doar de solidarizare cu creştinii de pe aiurea, ci de însăşi viitorul creştinătăţii in ansamblu, inclusiv al băştinaşilor noştri ortopdocşi.
Dar cine zice să loveşti in comunităţile musulmane sau musulmani nevinovaţi aşa, aleatoriu, preventiv eventual? nu, nu comunităţile oarecari ne interesează, ci Islamul ca doctrină religioasă cu valenţe şi propensiuni sectarist-radicale, precum şi Islamul-politic, cu toată problematica islamismului şi a sistemului legislativ de tip totalitar -şaria. lucrurile nu mai pot fi ascunse căci periclătăm viitorul copiilor noştri care vor risca foarte mult dacă vor dori să păstreze credinţa strămoşilor sau dacă vor încerca să stea deoparte intr-un stare de neutralitate seculară. Islamul, islamismul, şaria trebuie acuzate permanent, iar eu nu prea am auzit multe voci clericale pronunţîndu-se ferm in direcţia asta, excepţiile fiind in mediile academice, teologice sau istorice. Lucrurile acestea trebuiesc impersonalizate, obiectivizate, analizate dpdv al incompatibilităţii juridice, dar şi din perspective psihologice şi sociologice[admirabil efortul psihologului acela danez], e musai căci altfel orice critic al islamului va risca anatema rasismului lansată de corifeii CoPo şi MuCu.
panseluta
28 September 2010Paul @ 45:
Posibil. Raspunsul lui Obama e clar politic, menit sa-i evidentieze atasamentul fata de soarta „oprimatilor” lumii.
Avind in vedere nenumaratele sale gafe de cunoastere fundamentala, sunt convinsa si ca Obama nu are habar de principiile fundamentale ale crestinismului, pe care l-a „adoptat”/receptionat pe linii de „justitie sociala” si „teologie a eliberarii”. Sunt principii pe care le-a absorbit de la radicalii din anii formarii sale, continuate de biserica lui Jeremiah Wright pe care a frecventat-o in Chicago timp de 20 de ani, si care numai „crestina” nu se poate numi, ca multe alte biserici liberale negre si de alte culori. Crestinismul lui Obama e unul de facatura politica oportunista, cind s-a gindit sa-si construiasca o cariera politica, o ambitie din junete, si se stie ca in America nu ai sanse la putere daca nu esti credincios.
Obama marturiseste ca nu e crestin din nastere, si nici familia nu era dusa la biserica–erau, de fapt, toti iudei atei, pe partea mamei, oricit de „spirituali” (cuvint-cod pentru hippies din anii 60-70) ca maica-sa.
panseluta
28 September 2010Paul:
Mai mult despre faimoasa religiozitate „crestina” a negrilor din SUA in weekend.
vlad
28 September 2010eu_unul
cu așa nick mă iei pe mine cu ”O, tu mare invatat, lumineaza-mi mie calea, spune-mi preainteleptule”? ????
repet, ai fi haios dacă nu ți-ai da atâta importanță. iar miștocăreala (arma celui fără argumente) nu te ajută absolut cu nimic, dimpotrivă, întărește remarca despre pregătirea ta. apropo, tu citești răspunsurile mele, sau nu înțelegi ce citești? apartenența politică nu condiționează crezul religios, nici invers, tocmai pentru că oamenii au capacitatea de a interpreta după propriul cap, atât credința, cât și doctrina politică. asta nu înseamnă că există mai multe adevăruri. creștinul socialist/liberal se află în eroare, chiar dacă nu o știe sau nu o știi tu.
conservatorismul gravitează în jurul religiozității persoanei. cam ce ai dori să conserve țările creștine, hinduismul cumva?
euNuke,
creștinii practicanți sunt, de regulă, foarte prost informați. cercetarea mapamondului nu face parte din preocupările lor, poate tocmai pentru că cel practicant adoptă abordarea realității prin proximitate – ”bănuțul văduvei” – ajutorarea aproapelui din puținul fiecăruia. nu știu. în tot cazul, nu există o cultură a revoltării, cel puțin nu una foarte manifestă (mai mult pe planul spiritual al persoanei se duce militează pentru o cauză, fiecare cu sine, cu neputințele sale: ”căci lupta noastră nu este împotriva trupului și a sângelui…”.
dar chiar și atunci când sunt interesați de ce se întâmplă pe mapamond, presa îi deraiază în retorica/viziunea stângii. parcă cei de aici cunosc aspectul acesta.
Paul
28 September 2010Panseluta, este foarte probabil sa fie asa cum spui. Discursul lui Obama, in ceea ce priveste credinta sa, este unul destul de ambiguu. Se vede ca are mare grija sa isi presareze argumentarea cu notiuni cheie (ex. „died for my sins”) dar o face intr-un mod natang si neconvingator.
murfi
28 September 2010panseluta
adevaratul interviu despre credinta al lui obama este dat in 2004 pe cind nu trebuia sa fraiereasca rednecsi; este tot atit de credincios ca si iliescu ????
http://www.suntimes.com/news/f…..04.article
apropo, nu ca ar fi vreo problema ca omul nu e credincios; problema e, ca la iliescu, de ipocrizie; sa ne reamintim ????
(io unu nu aprob lovitura lui constantinescu; asta ar fi trebuit sa apara, eventual, intr-un interviu luat de vreun ziarist inainte)
Imperialistu'
28 September 2010Opozitia fata de Obama este motivata rasial. (Maher) ????
murfi
28 September 2010cit priveste credinta comentatorilor:
eu observ ca unii se declara atei si sustin ca nu exista Dumnezeu, in timp ce altii vorbesc despre dubii in ce priveste infailibilitatea ratiunii, despre valori, etc, in nici un caz despre existenta sau inexistenta lui Dumnezeu
si depre faptul ca aceste valori, denumite de unii crestine, asa cum bine a observat si Aaragn Theglin, nu au fost inventate de crestinism; stiau despre ele si grecii antici, si papuasii, stiu de ele chiar si liberalii de astazi, de unde si tentatia unora de a le numi principii
asta in ce priveste dogmatismul; in ce priveste rationalitatea, mie unul imi par mult mai rationali grecii fata de liberalii atei – grecii au numit fiinte vii nu doar oamenii, animalele sau plantele, ci si riurile, vulcanii sau soarele; si acestea au cel putin tot atita miscare si autonomie cit restul fiintelor, ba chiar putem vedea ca au viata mai lunga si putere mai mare, asa ca putem sa le numim zei (sau, ma rog, fiinte superioare); in schimb noii atei numesc asta obscurantism, desi nu sint in stare sa spuna cu ce sint mai haioase traiectoriile atomilor dintr-un om astfel incit sa le numim viata inteligenta, fata de cele dintr-un vulcan care li se par simple, stupide si fara viata
stiu, e stupid sa intrebi un intelectual ateu asa ceva; sau sa intrebi un liberal materialist de ce considera acceptabila incalcarea proprietatii si a libertatii unui purcel sau a unei vaci; daca sintem toti o apa si-un pamint si libertatea e conceptul suprem, de ce il aplicam doar la om? daca o sa intilnim martieni evoluati, superiori omului cam cum e omul fata de ciine, o sa abolim regula proprietatii si o sa le lingem cizmele?
astea ar fi citeva intrebari ale unui redneck dogmatic. si mai am ????
vlad
28 September 2010o valoare ca, de exemplu, ”iubiți pe cei ce vă prigonesc”, practic piatra unghiulară a creștinismului… ca pe la cât B.C. a apărut?
murfi
28 September 2010vlad
ai dreptate in ceea ce priveste biserica crestina; aici insa nu cred ca e locul potrivit pentru dezbaterea teologiei crestine;
adica, membrii bisericii crestine adera la intreaga teologie daca doresc sa isi pastreze calitatea de membru; in schimb, o societate in ansamblu, chiar daca este bazata pe principii ferme, nu exclude cetateni de alte religii sau chiar atei; intr-o societate conservatoare au loc si cei care nu ii iubesc pe cei care ii prigonesc, printre altele, pentru ca scopul organizarii societatii este strict pamintesc
murfi
28 September 2010precizare pentru politia PC: a se citi „au loc” drept „au acelasi statut, aceleasi drepturi si obligatii” ????
vlad
28 September 2010murfi,
ce facem acum? luăm doar ce ne convine?creștinismul e bun de cal de bătaie, când vine vorba să spui că, de fapt, nu a adus nimic nou. în schimb, dacă e să vedem mai îndeaproape, se numește că facem teologie? păi, evident că facem. dacă tot se dorește să dezbatem ce a adus creștinismul. din teologie a purces și morala. cum adică să nu intrăm în teologie? dar în ce să intrăm, când vorbim de doctrina creștină? în popisme?
asupra moștenirii creștine se exprima Aargn, dacă bine-mi amintesc
murfi
28 September 2010vlad
scopul politicii este mai restrins fata de cel al religiei si este bine sa fie asa: organizarea decenta a societatii, societate care este formata din fel de fel de oameni, unii mai buni, unii mai rai, unii mai frumosi, altii mai uriti, unii credinciosi, altii necredinciosi, unii catolici, altii ortodocsi
nu luam ce ne place din religie, observam ca toti au in comun acelasi fundament moral pe care, daca se disciplineaza sa il asculte nu se mai omoara intre ei; daca asta e rezolvat, politica e multumita;
mai departe, despre filioque sau suprematia papala, pot sa discute civilizat intre ei si sa ajunga sau nu la vreo concluzie comuna, politicii ii e totuna
vlad
28 September 2010what? cine a pomenit ceva de sutilitățile dogmatice? vorbeam de teologia morală. în fine
murfi
28 September 2010vlad
si cu teologia morala e la fel; un stat conservator, spre deosebire de biserica, nu va condamna pacatele sexuale, decit in masura in care afecteaza ordinea sociala; spre exemplu, va condamna pedofilia sau violul, insa nu se va interesa de relatiile liber consimtite intre adulti; politica vrea minimul necesar cit sa nu ne sarim la git
Imperialistu'
28 September 2010Murfi, scopul politicii este mai restrans decat cel al religiei si asa trebuie sa fie, altfel o dam in ideologii ale salvarii si nu asta ne dorim, dar problema noastra este alta: cum mai poti analiza crestinismul daca ignori teologia? Pana la urma, de ce am face-o? Ateului nu ii place, bun, dar de ce trebuie sa cedeze cel care crede pentru a intra in dialog cu cel care nu crede? Compromisul presupune ca ambele parti sa cedeze ceva pentru a obtine altceva. Daca eu renunt la teologie si discut despre civilizatia crestina in cea mai atee paradigma posibilă, ce am castigat? El nu renunta la nimic, iar eu sunt obligat sa ii imit limbajul. Nu inteleg de ce trebuie sa cedez numai eu, cu atat mai mult cu cat numai ignoranta sau reaua vointa te pot face sa negi rolul crucial al crestinismului in modelarea lumii noastre.
Live and let live, dar asta nu se aplica la facts. Ele sunt, iar ignorarea lor nu le face mai putin reale.