Astăzi evreii din Israel și din lumea întreagă sărbătoresc, în familie, eliberarea din robia Egiptului în jurul unei mesei de Seder. E seara primei nopți cu lună plină după echinoxul de primăvara ca acum mai bine de trei mii de ani. Pentru ei și pentru noi e un prilej de a ne aminti că Domnul intervine în istorie pentru a-și ține făgăduințele față poporul său. Și totodată de a admira fidelitatea cu care evreii comemorează eliberarea lor după așa cum e descrisă în Biblie, în Cartea Ieșirii (12, 21-51), precum și iubirea de libertate pe care ei au păstrat-o în suflet, de mii de ani, în ciuda tuturor tragediilor prin care au trecut și din care Domnul i-a salvat de fiecare dată.

Le dorim fraților noștri mai mari un Paște fericit!

Să îi binecuvânteze Domnul şi să îi păzească! Să caute Domnul asupra lor cu faţă veselă şi să îi miluiască! Să-Şi întoarcă Domnul fața Sa către ei şi să le dăruiască pace! (cf. Numeri 6, 24-26)

Fragmentul biblic care se citește în prima seară de Paște:

Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre, ca să vă lovească
Apoi a chemat Moise pe toţi bătrânii fiilor lui Israel şi le-a zis: „Mergeri şi vă luaţi miei după familiile voastre şi junghiaţi Paştile.

După aceea să luaţi un mănunchi de isop şi, muindu-l în sângele strâns de la miel într-un vas, să ungeţi pragul de sus şi amândoi uşorii uşii cu sângele cel din vas, iar voi să nu ieşiţi nici unul din casă până dimineaţa; căci are să treacă Domnul să lovească Egiptul; şi văzând sângele de pe pragul de sus şi de pe cei doi uşori, Domnul va trece pe lângă uşă şi nu va îngădui pierzătorului să intre în casele voastre, ca să vă lovească.

Păziţi acestea ca un aşezământ veşnic pentru voi şi pentru copiii voştri.

Iar după ce veţi intra în pământul pe care Domnul îl va da vouă, cum a zis, să păziţi rânduiala aceasta.
Şi când vă vor zice copiii voştri: Ce înseamnă rânduiala aceasta?

Să le spuneţi: Aceasta este jertfa ce o aducem de Paşti Domnului, Care în Egipt a trecut pe lângă casele fiilor lui Israel, când a lovit Egiptul, iar casele noastre le-a izbăvit”. Şi s-a plecat poporul şi s-a închinat.

Au mers deci fiii lui Israel şi au făcut toate cum poruncise Domnul lui Moise şi Aaron; aşa au făcut.
Iar la miezul nopţii a lovit Domnul pe toţi întâi-născuţii în pământul Egiptului, de la întâi-născutul lui Faraon, care şedea pe tron, până la întâi-născutul robului, care sta în închisoare, şi pe toţi întâi-născuţii dobitoacelor.

Şi s-a sculat noaptea Faraon însuşi, toate slugile lui şi toţi Egiptenii, şi s-a făcut bocet mare în toată ţara Egiptului, căci nu era casă unde să nu fie mort.

În aceeaşi noapte a chemat Faraon pe Moise şi pe Aaron şi le-a zis: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din pământul poporului meu! Şi voi şi fiii lui Israel! Şi duceţi-vă de faceţi slujbă Domnului Dumnezeului vostru, precum aţi zis.
Luaţi cu voi şi oile şi boii voştri, cum aţi cerut, şi vă duceţi şi mă binecuvântaţi şi pe mine!”
Şi sileau Egiptenii pe poporul evreu să iasă degrabă din ţara aceea, căci ziceau: „Pierim cu toţii!”
Atunci poporul a luat pe umeri aluatul său până a nu se dospi, cu coveţile învelite în hainele lor.

Şi făcând fiii lui Israel cum le poruncise Moise, ei au cerut de la Egipteni vase de argint şi de aur şi haine; iar Domnul a dat poporului Său trecere înaintea Egiptenilor, ca să-i dea tot ce a cerut. Şi astfel au fost prădaţi Egiptenii.

Fiii lui Israel au plecat din Ramses spre Sucot, ca fa şase sute de mii de bărbaţi pedeştri, afară de copii.
Şi a mai ieşit împreună cu ei mulţime de oameni de felurite neamuri, şi oi, şi boi, şi turme foarte mari.
Iar din aluatul ce l-au scos din Egipt au copt azime, că nu se dospise încă, pentru că i-au scos Egiptenii şi nu putuseră zăbovi nici măcar să-şi facă de mâncare pentru drum.

Timpul însă, cât fiii lui Israel şi părinţii lor au trăit în Egipt şi în ţara Canaan, a fost de patru sute treizeci de ani.

Iar după trecerea celor patru sute treizeci de ani a ieşit toată oştirea Domnului din pământul Egiptului, noaptea.

Aceasta a fost noaptea de priveghere a Domnului pentru scoaterea lor din ţara Egiptului şi pe această noapte de priveghere pentru Domnul o vor păzi toţi fiii lui Israel din neam în neam.
După aceea a zis Domnul către Moise şi Aaron: „Rânduiala Paştelui este aceasta: Nimeni din cei de alt neam să nu mănânce din el.

Dar tot robul cumpărat cu bani şi tăiat împrejur să mănânce din el.

Străinul şi simbriaşul aşijderea să nu mănânce din el.

Să se mănânce în aceeaşi casă; să nu lăsaţi pe a doua zi; carnea să nu o scoateţi afară din casă şi oasele să nu le zdrobiţi.

Să-l prăznuiască toată obştea fiilor lui Israel.

Iar de va veni la voi vreun străin să facă Paştile Domnului, să tai împrejur pe toţi cei de parte bărbătească ai lui şi numai atunci să-l săvârşească şi va fi ca şi locuitorul de baştină al ţării; dar tot cel netăiat împrejur să nu mănânce din el.

O lege să fie şi pentru băştinaş şi pentru străinul ce se va aşeza la voi!”

Şi au făcut fiii lui Israel cum poruncise Domnul lui Moise şi Aaron; aşa au făcut.

Deci, în ziua aceea a scos Domnul pe fiii lui Israel din ţara Egiptului, cu oştirea lor.