„Expertiza nu este dincolo de Atlantic, este aici, la Marea Neagră“, spunea săptămâna trecută președintele Băsescu. În mod cert, aici are dreptate. România, la fel ca și alte țări din ”vecinătatea apropiată” a Rusiei, cunoaște foarte bine modul în care Rusia înțelege să interacționeze cu vecinii. În ultimele patru secole, politica externă a Rusiei a fost un mare drum către vest. În regiune, scopul declarat a fost acela de a controla cea mai mare parte a țărmului Mării Negre, precum și gurile Dunării. Dacă în secolele trecute, imperialismul rusesc era în logica epocii – nimeni nu putea acuza o țară că dorește să-și extindă teritoriul, după revoluția bolșevică, expansiunea rusească a fost contrară dreptului internațional.
După ridicarea cortinei de fier, Occidentul a lăsat garda jos nepermis. Au existat două mari motive pentru asta: pe de o parte, au fost păcăliți de retorica Moscovei, iar pe de alta oamenii fideli Kremlinului și-au jucat bine cartea, iar aici intră politicieni precum Gerhard Schroeder sau Romano Prodi, dar și idioți utili precum Barack Obama sau Hillary Clinton.

Și totuși, acum România și aliații săi din ”Noua Europă” alături de care a aderat la NATO în cele două valuri de extindere succesive, poate și trebuie să ceară sancțiuni dure pentru Rusia. Trebuie spus fără nicio teamă că de modul în care Occidentul va reacționa în criza ucraineană depinde întregul sistem de securitate de pe flancul sud-estic al NATO.
În ultimele 24 de ore am avut reacții mai ferme atât din partea Casei Albe cât și din partea comandamentului militar al NATO. Nu este însă destul.
În acest context, președintele, premierul și ministrul de Externe sunt obligați să informeze partenerii occidentali despre poziția României în acest conflict și să ceară sancțiuni economice dure față de Rusia. Pe termen scurt, România trebuie să solicite partenerilor occidentali:

– Să blocheze toate investițiile rusești în Occident
– Să blocheze conturile oligarhilor ruși ce gravitează în jurul Kremlinului
– Să declare persona-non grata toți diplomații și toți liderii politici ce au susținut și susțin regimul Putin
– Să ceară Rusiei să se retragă din Crimeea de urgență
– Să retragă ambasadorii de la Moscova (numeroase capitale occidentale au făcut-o, nu însă și România)
– Să înghețe orice întâlnire, la orice nivel, între reprezentanți europeni și reprezentanți ai Federației Ruse
– Să înghețe permanent Consiliul NATO – Rusia
– Să expulzeze Rusia din G8, nu doar să-i suspende statutul de membru
– Turcia trebuie să blocheze strâmtoarea Bosfor pentru navele rusești
– Franța trebuie să stopeze vânzarea navelor de asalt Mistral, către Federația Rusă

Pe termen lung, cei trei lideri români care reprezintă țara, trebuie să solicite:

– Reînarmarea flacului sud-estic al NATO
– Continuarea în regiune a politicilor de apărare ce includ construcția unor noi scuturi anti-rachetă
– Continuarea exercițiilor militare în Marea Neagră. Solicitarea unei prezențe americane importante
– Ajutor financiar și militar de urgență pentru Ucraina, Republica Moldova și Georgia
– Reducerea dependenței de gazele rusești. Asta se face prin: susținerea proiectelor ce vizează exploatarea gazelor de șist și a forărilor în Marea Neagră și în Marea Mediterană; crearea unor noi coridorare energetice dinspre nordul Africii și Marea Nordului către inima Europei; scăderea consumului de gaz din sistemul de încălzire european și creșterea treptată a importanței energiei electrice ce poate veni din surse locale.

Conform Conveției de la Viena, o țară este reprezentată pe plan internațional de președinte, premier și ministru de externe. Până acum, singurul care a fost ferm în favoarea unei condamnări a Rusiei a fost președintele. În rest, premierul s-a dumirit destul de greu ce are de făcut, fiind probabil încă marcat de importanța fotografiei pe care a făcut-o la Soci, cu Ianukovici. S-a salvat în extremis cu articolul scris în presa americană, unde dincolo de gafa făcută cu anul aderării României la NATO, a transmis un mesaj clar de apropiere între cele două maluri ale Atlanticului. Pe de altă parte, Titus Corlățean a dat măsura incompetenței sale și a oamenilor pe care i-a adunat în jurul său, după epurarea vechilor secretari din MAE. În toată această perioadă, MAE român a făcut trei gafe impardonabile, pentru care singurul gest logic și de bun simț ar fi demisia ministrului. Să le vedem:

– MAE român a dat două comunicate în serie, în care condamna decizia noului guvern pro-european de la Kiev de a anula o lege favorabilă minorităților. MAE român a picat însă în cursa presei rusești, singura care a scris despre acest eveniment care de fapt nu a avut loc niciodată! Imaginea lăsată de diplomația românească a fost fie că este condusă de idioți, fie că face jocurile rușilor
– MAE român a dat un comunicat în care informa despre vizita lui Corlățean la Kiev ”pe fondul escaladării tensiunilor privind peninsula Crimeea”, fără a menționa măcar o singură dată în text numele lui Vladimir Putin sau a Rusiei. E ca și cum am vorbi despre cel de-al doilea război mondial fără a aminti de Stalin și de Hitler. Din nou, aceeași întrebare: sunt idioți sau ticăloși?
– MAE român a răspuns, contrar oricăror uzanțe diplomatice, unui apel făcut de liderul extremist Jirinovski. E ca și cum Departamentul de Stat ar da un comunicat dacă primarul de la Deveselu le-ar cere americanilor să meargă mai încet cu mașina pe uliță, să nu mai sperie găinile localnicilor.

Noul război rece este abia la început, iar Occidentul trebuie să înțeleagă cât mai repede acest lucru. Cu cât vom înțelege mai târziu, cu atât vom avea mai mult de pierdut, pentru că am putea suferi daune ce vor fi extrem de greu de reparat pe termen scurt sau pe termen mediu. Ca o concluzie, noua Cortină de Fier trebuie să fie cât mai aproape de granițele Rusiei.