Cică:
1. „Bărbații care n-au purtat o sarcină n-ar avea relevanță în disputa privitoare la avort.” Păi, atunci nici judecătorii care n-au furat, ucis, înșelat, cotonogit, torturat, umilit etc. pe cineva n-ar avea dreptul să-i judece pe cei acuzați de asemenea infracțiuni. – Eu zic că cineva are aici o problemă. Și ar avea nevoie să se trateze. Mă abțin să spun pentru ce.
2. „Ar trebui să oprim avorturile numai după ce se asigură tuturor mamelor și copiilor o viață decentă.” Păi, atunci să nu interzicem furtul decât după ce ne asigurăm că toți potențialii hoți nu au nici un motiv să fure, că toți ucigașii și asasinii nu mai au motive să ucidă etc. etc. – Repet invitația: cineva are nevoie să se trateze…
3. „Dacă oprim avorturile, am fi pe o minte cu Ceaușescu pentru că și el le-a oprit.” Păi, pe vremea lui Ceaușescu au fost și oameni condamnați pentru furt, omor, înșelăciune etc., după dreptul comun. Ar urma că dacă noi condamnăm astăzi oameni după aceleași criterii, am fi ceaușiști. – Din nou: cineva are nevoie să se trateze…
4. „Cei care nu înțeleg dreptul femeilor de a alege dacă vor să păstreze „sarcina” sau nu sunt niște fanatici teocrați.” Păi, dacă criteriul este cariera și viața privată a femeii, atunci de ce să nu le acordăm femeilor dreptul de a ucide copiii și după naștere? Dacă femeia decide că, odată ajuns la pubertate, copilul îi creează probleme mari și i-ar fi mai ieftin să se scape de el? Să-l pună într-o… „fază terminală”? – Cineva are nevoie să urmeze un tratament clinic, riguros…
5. „Dreptul femeii la propriul corp ar fi mai important decât cel la viață.” Păi, atunci de ce să nu le acordăm și canibalilor dreptul de a juisa de corpul altora de vreme ce, fără această juisare, s-ar impieta asupra dreptului lor asupra propriului lor corp? Cum s-ar mai putea bucura perversul, ce satisfacție ar mai avea sadicul dacă li se interzice să se bucure de propriul lor corp atunci când simt în el juisarea de a-l distruge pe celălalt? Și mai este o problemă: dacă suntem stăpânii absoluți ai propriului corp, cum se face că ne doboară somnul și oboseala, ne sâcâie necesitățile fiziologice și ne pun la pat, ba chiar ne și omoară bolile? În sfârșit, în caz de pandemie, ce ar mai putea justifica dreptul statului de a închide oamenii în zonele contaminate? Mai mult, ce mai poate justifica dreptul statului de a-i închide pe infractori? Ăștia n-ar trebui să fie stăpâni peste propriul lor corp? – Cineva nu și-a luat medicamentele…
6. Gogoașa de pe mort, pardon, tort – „după concepție, „pentru un număr de săptămâni”, avem a face cu un zigot sau cu un embrion, nu cu un om. Deci, îl putem omorî.” Păi, până la moarte ființa ce poartă numele de om își schimbă mereu înfățișarea, chiar caracterul, comportamentul, abilitățile, putința etc. Unii se manifestă precum niște bestii. Ce anume decide că un astfel de individ e „om”? Cineva care e în comă, mai e om? Nu? Hai să-l omorâm! Dar cineva care e în stare temporară de iresponsabilitate? Să-l omorâm și pe el! O fi conștiința? Păi, când dormim, e clar că nu suntem conștienți. Să-i omorâm pe cei care dorm! Dar, stați puțin! Nici nou-născuții nu sunt „întru totul oameni”. Nu vorbesc. Nu pot să citească. Nu pot merge. Nu se hrănesc singuri. Nu se pot deplasa. Sunt complet dependenți de adulți, în special de mamă. E clar că nu sunt oameni. Să-i omorâm și pe ei! La rigoare, dacă vrem să mergem până la capăt, putem hotărî paușal, după împrejurări cine satisface criteriul umanității și cine este, de fapt, doar un sac de celule. Și-l omorâm și pe el sau o omorâm și pe ea. – E clar că cineva are nevoie de o terapie serioasă, foarte serioasă…
Câteva exemple
Ești anti-avort? Deci ești înapoiat, nu ești progresist și adept al civilizației europene, misogin teocrat nostalgic ceaușist. – Gărgărița asta ia bani să scuipe așa propagandă? Ăștia care propovăduiesc „civilizația europeană dezvoltată” uitând de tradiția creștină și făcând, în fond, treaba socialiștilor și comuniștilor din toate timpurile – ăștia sunt cei mai perfizi, cei mai infecți.
De remarcat „subtilitățile” logice ale imbecililor:
1. Nu poziția ontologică a fătului e în chestiune – aceea a unei ființe umane în primele stadii de dezvoltare, ceea ce e ușor de inferat -, ci „vârsta”. Ești nou-nouț? Ești eligibil pentru exterminare.
2. Actul sexual e echivalat în mod universal cu avortul. Prin ce? Printr-un non sequitur asezonat cu un ipse dixit egal în imbecilitate cu statura sofistică a cuvântătorului.
Aici apare tactica „embrionul”. Secretul? Dacă vrei să elimini pe cineva din peisaj, mai ales fizic, răpește-i prin deriziune, fraudă, minimizare, reducționism brutal și abject orice demnitate de subiect. Nu contează că nu ai o definiție a subiectului uman. Doar fă-o și imbecilii vor crede că ai dreptate.
Subtilă apropierea și asemuirea Bisericii cu hulitul comunism, nu?
Concluzie
Să omori e ușor. Mai greu e să fii om. Și la propriu, dar, mai ales, la figurat. Așa cum au ilustrat unii această dificultate tocmai în comentariile de mai sus. Să-i avortăm? S-ar putea să fie tocmai ceea ce, subliminal, își doresc. Pentru că logica inconștientului face să i se acorde alterității cuiva tocmai valoarea pe care acela și-o acordă nemărturisit sieși.
Romanian
42 de comentarii
Daniel Francesco
25 martie 2014Foarte bine Theo, cineva trebuie sa le vorbeasca astora pe limba lor. Vad ca in general se evita aceasta discutie despre omorarea programata a fiintelor umane intr-o societate hedonista in care domneste grija obsesiva pentru corp si pentru lipsa oricarui efort si implicare.
AT
25 martie 2014Noi cazuri de toleranta pro-choice:
The Meaning of Mireille Miller-Young, or Free Speech for Me, Theft, Battery, and Vandalism for Thee
FIRE Video: Dartmouth Student Fails to “Coexist” with Pro-Life Display
Anca Cernea
25 martie 2014@AT Foarte grăitor. Ferească Sfântul de toleranța stângiștilor!
Alina
25 martie 2014Un medic roman care face fertilizare in vitro, spunea, voios, unei potentiale mame, la televizor, la un moment dat: chiar din clipa cand s-au unit cele doua celule, cea a mamei si a tatalui, noi stim ce culoarea vor avea ochisorii lui, ce culoare va avea perisorului, daca va fi baietel sau fetita… Adica, acum vorbea stiinta. Pe un post TV aratam voiosi cat e omul om de la conceptie, pe altul, spunem senini: care copil, ca pana nu se naste…, nici nu stim ce-i acolo … Halal sa ne fie cu asemenea dublu limbaj.
Sorin
25 martie 2014de pe un site la intamplare …
“Eliza
February 19th, 2013 at 4:57pm
nu este deloc usor sa iei o decizie de a face intrerupere sau nu. ma confrunt cu o astfel de situatie, am ramas insarcinata la scurt timp dupa o cezariana cu probleme, ce s-a inchis cam in 3 luni, dar nu din vina mea, ci pt ca am fost infectata in maternitate. totul a fost un chin, am batut zi de zi drumurile maternitatii pt dezinfectare, spalaturi si pansat. dupa 5 saptamani, niciun rezultat, am fost redeschisa, am stat 10 zile necusuta si apoi am fost cusuta la loc. in tot timpul asta in care pierdeam ore intregi asteptand medicul sa ma panseze, imi privam bebelusul de hrana la timp pt ca il alaptam. dupa ce in sfarsit s-a inchis operatia, cam la 1 luna dupa ce am fost cusuta la loc, la consultatie medicul mi-a prescris un spermicid fara sa ma atentioneze ca eficienta este foarte scazuta in comparatie cu alte metode contraceptive. Am avut incredere in medic, pe prospect scria ca este la fel de eficient ca si steriletul sau pilula si uite asa acum sunt intr-o situatie dificila. Fizic este cu riscuri, iar psihic nu mai spun, cand vad cat de scump e bebele nascut, nu imi vine sa fac intrerupere, dar sunt in acelasi timp traumatizata la gandul unei noi nasteri cu probleme”
Daniel Francesco
25 martie 2014Ceva ce nu trebuie sa lipseasca de aici:
Cugetatoru'
25 martie 2014Nimeni nu are dreptul de a lua o viata , de a ucide ….nimeni nu are puterea de a judeca pe cineva si de a condamna .
Cei care cred ca o pot face sa inseala amarnic…la fel femeile care cred ca ele sa pot imperechea dar sa nu aiba nici un efect in viitor asupra lor cat si asupra barbatului sa inseala amarnic. O viata e data de D-zeu si numai El decide in corelatie cu individul cum vrea sa traiasca… . Daca judecata e nedrepta se va vedea intr-un viitor apropiat cine greseste si cine , nu.
Asadar , trebuie sa fim moderati in tot ce ne dorim si sa nu ne aruncam cu capul in fatza ca vai si amar ne va fi de capul nostru. Invataturile astea nu gasesti in carti/pliante anti-avort sau pro-avort , sau anti-frauda si pro-frauda ci gasesti in cartea universala a lumii.
Fratilor , nu va zic numai eu..nu sunt eu in stare sa judec pe cineva ;dar se pare ca avem o problema cu totii …neintelegerile universale si invataturile universale date de “tatal nostru” le interpretam fiecare cum vrem : in bisericile catolice si luterane , porunca a cincea iar in bisericile ortodoxe si iudaice ( porunca a sasea)….si anume SA NU UCIZI. Cati dintre noi intelegem acest lucru.
La cati dintre noi ne intra bine in cap…cati suntem in stare sa convietuim in armonie cu natura si cu judecata dreapta ( nu sa judecam…iar sa nu interpreteze cineva, nu o fac din dinadins ca sa intra cuiva in cap)…nici nu sunt un “crestin pe buletin” (cum s-ar spune…adica cu acte in regula). DAr sunt om si ca orice om pot vedea ce e bine si ce e rau!
Alina
25 martie 2014Pentru Sorin
Draga domnule, ai urmarit aceasta postare? Vad ca e din februarie 2013. Ce s-a mai intalmplat? Ai vazut ca femeia se gandeste si spre pastrarea sarcinii… Asta pe de o parte. Pe de alta parte, acesta este un caz extrem. De ce sa generalizam cazurile extreme? Altfel, n-ar mai naste nimeni.
Theo Hahn
25 martie 2014@Sorin – situația respectivei femei poate deveni una limită. Respectiv, atunci când este pusă în pericol viața mamei. În acel caz se poate discuta, din punctul meu de vedere, o alegere între mamă și copil. Alegerea trebuie făcută de mamă sau de tată dacă ea nu poate. Apoi, cazul expus mai sus rezultă în primul rând din precaritatea medicinii de stat, socialiste, din România. Într-un sistem privat ar fi fost tratată altfel. Cu alte cuvinte, același socialism „progresist” care propovăduiește „alegerea” mamei și în afara cazurilor limită este cel care falimentează societatea, ruinează sănătatea și omoară oamenii prin spitale cu servicii „gratuite”.
În sfârșit, avorturile nu mai sunt de multă vreme o opțiune pentru cazuri limită, situații de excepție. Ele au devenit regulă și majoritatea crasă a sarcinilor întrerupte se referă la cazuri normale unde se putea naște fără probleme și ar fi apărut un om sănătos. Dacă ați vrut să aduceți un contraargument articolului de față, răspunsul meu este că nu putem permite omuciderea de proporțiile a două sau trei Holocausturi pentru că avem câteva cazuri excepționale și nu vrem să greșim în privința lor. Avortul este o industrie monstruoasă, de proporții stupefiante, în care se petrec lucruri despre care credeam că am scăpat odată cu sfârșitul celui de Al Doilea Război Mondial.
Sorin
25 martie 2014@ Theo Hahn
1. “În acel caz se poate discuta, din punctul meu de vedere, o alegere între mamă și copil. Alegerea trebuie făcută de mamă sau de tată […]” Si pe embrion cine il intreaba ? Nu il inlocuiesti pe Dumnezeu acum?
2. Si in sistemul privat de sanatate sunt cazuri de malpraxis, ori apar complicatii datorita raspunsului corpului uman la anumite tratamente.
3. Imi poti explica cum o familie compusa din parinti care au minim pe economie sau putin peste, si 4-5-6-7 copii ar putea apela intotdeauna la sistemul privat de sanatate?
iosiP
25 martie 2014Desigur, nu exista dreptul cuiva de a ucide! In schimb, nu exista nici obligatia de a sustine viata altuia!
Prin urmare, propun tuturor oponentilor avortului sa geseasca o metoda prin care embrionul sa poata fi extras din uter si adus la stadiul de nou-nascut, fara contributia mamei.
Se pare ca faceti o confuzie intre drepturi (care implica obligatii din partea altora) si libertati (care impun doar neinterventia altora in exercitarea acestora). Ceea ce este dezamagitor, mai ales pentru un sit auto-declarat “de dreapta”.
Vlad M.
25 martie 2014iosiP, embrionul este o fiinta umana. Ori respecti dreptul la viata – si atunci il respecti pana la capat; ori nu. Mai simplu de atat nici ca se poate. Confuzia e la tine, din moment ce poti sa compari relatia dintre o fiinta umana aflata in uterul mamei sale cu cea dintre individ si stat. Ce spui este sinistru. Lasa-ma sa ghicesc: liberal „de dreapta”?
Anca Cernea
25 martie 2014iospiP
Uau! De mult nu am mai văzut atâtea perle, de asemenea dimensiuni, în numai 4 rânduri jumate! Cum faci?
Drepturi, obligații. Dar în ce sistem de referință funcționează ele?
– În legea firii, în legile lui Noe, în Decalog, în Noul Testament?
– Sau în sisteme „etice” plăsmuite de dăștepți, care pretind, nici mai mult, nici mai puțin decât să reinventeze lumea, dar fără greșelile și nedreptățile pe care deocamdată Dumnezeu le îngăduie în Universul real în care ne aflăm? Sisteme utopice, care construiesc, invariabil, o lume nouă, mai bună, cu condiția ca mai întâi să o facem praf, de la bază, pe cea existentă? În cazul de față, ca să vină dreptatea pe pământ în relația mamă-copil, ar fi de distrus mai întâi fundamentul moral iudeo-creștin al civilizației în care ne-am născut (pe care nu am inventat-o noi, și datorită căreia putem să ne dăm cu părerea pe internet, pt că ea a inventat libertatea). Și legile biologiei.
Care dintre cele două tipuri de sistem de referință e de dreapta și care e revoluționar? Cel acceptat de ILD sau cel propus de iosiP?
Exemple tipice de sisteme etice revoluționare din timpurile noastre ar fi cele propuse Peter Singer și Julian Săvulescu. Ambii sunt de părere nu doar că avortul e legitim, ci și că ar trebui să poată fi omorâți și bebelușii deja născuți.
Logic, nu?
Într-un fel, e o recunoaștere a faptului că nașterea nu schimbă nimic dpdv al naturii umane a bebeului și al dreptului său la viață.
(Aici suntem de acord cu Singer și Săvulescu: bebeul e același, și înainte, și după naștere. Doar că Singer și Săvulescu vor ca bebeul să poată fi ucis indiferent dacă e încă în uterul mamei sau dacă deja s-a născut, iar noi susținem că uciderea acelui bebeu este o crimă la fel de monstruoasă, indiferent că se face sub forma avortului sau a infanticidului.)
Într-adevăr, în sisteme de tip Singer, Săvulescu et consortes, (mult mai deștepte decât cel al lui Dumnezeu), „nu există obligația de a susține viața altuia” – iar bebelușii, nefiind în stare să-și facă rost de hrană și să-și schimbe singuri pamperșii, impun în mod inadmisibil obligații altora! Hai la lupta cea mare de eliberare a părinților de sub călcâiul bebelușilor exploatatori!
Iată cum, în marxismul cultural, povestea bătrânului Marx cu proletariatul oprimat de burghezie este înlocuită de povești similare, construite pe aceeași schemă, dar în care rolurile de exploatat și exploatator sunt ocuparte de alte categorii: homosexualii exploatați/discriminați de heterosexuali, feministele, exploatate de bărbații patriarhali, negrii de albi, etc. Și părinții de bebeluși.
Așadar, iosiP e dezamăgit de dreapta ILD care, în loc să vadă Universul prin prisma marxismului cultural, preferă să recunoască legea firii și instrucțiunile producătorului (poruncile lui Dumnezeu).
Dar, nedreptatea de care se plânge iosiP, impunerea unor obligații asupra părinților de către nedreapta lege a firii, afectează nenumărate specii. De la șoricică la maimuță, de la elefănțoaică la crocodiliță, de la găină la girafă, toate aceste mame sunt exploatate de puii lor, pe care trebuie să-i alăpteze, să-i clocească, să-i hrănească, să-i apere, să-i curețe și să-i plimbe. O lume mai justă nu se poate instaura fără o revoluție care să interzică exploatarea și să aducă egalitatea între părinți și pui, la toate speciile de animale.
Nu, iosiP. Nu noi avem sarcina găsirii unei alternative. Nici nu suntem noi cei care, revoltați pe legea firii, venim cu variante mai bune și mai drepte decât cea lăsată de Dumnezeu.
Observ, de altfel, că nici dacă s-ar găsi metoda aia, ea tot n-ar îndeplini pretenția pe care ai formulat-o, accea ca bebelușul să-și plătească din banii lui superincubatorul ăla ultraperformant pe care ceri să-l proiecteze ILD.
Mai e un aspect. Conceperea unui copil nu este un ghinion al naturii, așa cum e un cutremur sau o ploaie, care îți încurcă socotelile, deși n-ai niciun amestec în geneza lor. Copiii sunt concepuți de către părinții lor printr-un act voluntar, despre care se știe bine că are acest efect. E culmea absurdului să se plângă că noua creatură îi nedreptățește prin prezența sa! N-aveau decât să se abțină, dacă nu voiau să li se întâmple o asemenea nenorocire!
Aceeași chestie. Nu noi am stabilit ca, de la concepție și până (cel puțin) în adolescență, copiii să depindă de grija și dragostea părinților – și că, la rândul lor, copiii ajunși la vârsta puterii și a responsabilității să arate în continuare și ei dragoste și grijă de părinții lor. Nu noi, nici Statul, nici UE, nici ONU. E vorba de legile naturii și de poruncile date de Dumnezeu lui Moise pe muntele Sinai – reprezentând fundamentul moralității pe care s-a construit, cum spuneam, civilizația de roadele căreia ne bucurăm. Printre aceste roade se numără și faptul că putem vorbi de „drepturi” și „libertăți”. Asta e ordinea lucrurilor, nu invers. A fi de dreapta înseamnă a fi conștient de această chestie.
SUPREMA NEDREPTATE DIN LUME, ÎN FLAGRANT: OBLIGAȚIA PĂRINȚILOR DE A SUSȚINE VIAȚA COPIIILOR
iosiP
25 martie 2014Cu scuze sincere, nu stiam ca ILD este afiliat la BOR. Ca atare, ma retrag: nu pot lupta cu Noe, cu Decalogul sau cu Noul Testament – cel putin pana cand cineva nu-mi demonstreaza ca acestea au o baza reala.
Cat despre animale, desigur ca acestea isi protejeaza progenitura: este vorba de instinctul de perpetuare… Doar ca animalele fac sex doar in perioadele de imperechere, si exclusiv in scopul procreerii. Astept (cu oarecare amuzament) o lege care sa interzica sexul in scop pur recreativ.
P.S. Exista multe specii care isi abandoneaza puii prea slabi pentru a supravietui. Propuneti cumva eugenia?
Vlad M.
25 martie 2014Acest iosiP are un comportament tipic stangist: nu intelege despre ce e vorba, ignora argumentele, se lupta cu demoni imaginari si apoi acuza fascismul interlocutorilor. Ce sa mai zic de obsesia lui cu Biserica Ortodoxa Romana? Culmea e ca ti-o reproseaza tie, Anca, o greco-catolica. Bietul de el nu intelege ca e vorba despre christianity 101 (crestinismul de baza, comun tuturor cultelor crestine). Ma rog, pare-se ca iosiP nu intelege multe. Nu e nevoie de credinta in Dumnezeu pentru a recunoaste ca relatia dintre o fiinta umana aflata in uterul mamei sale este fundamental diferita de cea dintre individ si stat. Este doar un ateu ignorant si agresiv.
Anca Cernea
25 martie 2014Da, Vlad. Dar tocmai pt că e un caz tipic, am stat să răspund.
Ceea ce am scris eu mai sus nu are legătură nici cu BOR, dar nici măcar cu faptul că eu aparțin Bisericii Greco-Catolice.
Nu i-am cerut lui iosiP să se convertească la creștinism sau iudaism, indiferent de denominațiune și de rit.
I-am cerut să priceapă că sistemul moral al civilizației în care el vorbește de drepturi și libertăți e fondat pe această religie, nu pe aberațiile utopice ale unor dătători cu părerea.
Răspunsul lui e tot pe lângă.
Evident, animalele au grijă de pui din instinct, n-am zis altceva. Am zis că grija părinților față de progenituri e înscrisă în legea firii. În cazul oamenilor, în plus, intervine responsabilitatea. Oamenii nu se împerechează doar pe bază de instinct; actul sexual, în cazul lor, este unul voluntar, antrenând așadar responsabilitatea pentru consecințele sale.
Dar când le amintești stângiștilor astfel de chestii evidente, se supără și te acuză că le interzici să facă sex.
Așa sunt ei, revoltați. Realitatea, pt ei, e nedreaptă, nu numai la capitolul ăsta. Nu pot accepta că acțiunile, și chiar ideile, au consecințe. Ei vor să aibă tot ce poftesc, dar fără a plăti prețul, începând de la „învață engleza fără efort”, „mânâncă fără să te îngrași” și sfârșind cu „sexul fără obligații”, urmat de omorârea copiilor nedoriți. În aceeași mentalitate se înscriu și combaterea infecției HIV prin promovarea homosexualității, combaterea războiului prin dezarmarea SUA, combaterea sărăciei prin intervenția Statului, etc, etc.
PS-ul lui iopsP reflectă și el incapacitatea stângistului de a înțelege un text fără a-l răstălmăci.
Eu am spus mai sus că ILD recunoaște drept sistem moral de referință legea firii plus principiile civilizației iudeo-creștine. Asta pentru că, ILD se adresează oamenilor. ILD nu este adresat animăluțelor, oricât le-ar îndrăgi membrii redacției.
Așadar, ILD nu propune cititorilor săi drept cod suprem de conduită comportamentul animal.
Oamenii ar trebui să se comporte mai bine decât animalele, pentru că au, în plus față de legea firii, și principii.
Dar e adevărat că în unele cazuri – cum ar fi discuția despre dreptul de a-ți omorî progenitura – animalele pot da clasă multor oameni.
În acest sens trebuie privite pozele pe care le-am postat.
Vlad M.
25 martie 2014Nu, nu i-ai cerut, dar omul reactioneaza pavlovian, in functie de cele cateva obsesii de care sufera (ateismul militant si sexul). Un om echilibrat, dar care nu crede in Dumnezeu, nu ar fi dat un asemenea raspuns. Pe de alta parte, un om echilibrat nu ar fi comparat copilul din uter cu individul aflat in relatie cu statul. Oricum, eventualii iosiP care vor sa isi dea cu parerea ar face bine daca ar citi macar atat:
Carlin
25 martie 2014Decât să purtăm o discuție derizorie cu fundamentaliști agresivi, mai bine îl lăsăm pe George Carlin să “dezbată”:
http://www.youtube.com/watch?v=AvF1Q3UidWM
Cam toate “argumentele” de mai sus sunt abordate în filmuleț.
[img]http://s2.quickmeme.com/img/94/940a5625a0480df08b2a5687f82f16a72efcae002fdd73578ffdd5c9ad61e1de.jpg[/img]
Adi
25 martie 2014Vad ca ignorati complet partile logice a comentariului lui iosiP si doar atacati forma, nu fondul.
– embrionul nu este un copil pentru ca nu poate supravietui asemenea unui copil. Daca sunteti impotriva avortului probabil femeile ce vor sa faca avort v-ar oferi embrionul sa il cresteti dvs, chiar daca are 2-3 saptamani. Sunteti de acord?
– Anca Cernea a raspuns pomenind de Noe, decalog si alte elemente teologice. E o discutie de teologie sau de medicina si legislatie? Nu aveti dreptul sa argumentati cu un set de norme morale alese arbitrar, gen religia dvs; eu sunt musulman sunit si valorile dvs. imi sunt perfect indiferente, daca prin coincidenta unele din ele se suprapun cu ale mele e doar coincidenta, nu un merit al crestinismului. Deci, orice raspuns care face referinta la Noe nu e doar nul pentru mine, ci e o insulta la credinta si inteligenta mea.
Vlad M.
25 martie 2014Adi, esti comic. Partile „logice” ale lui iosiP sunt o gluma proasta din moment ce spune ca „nu exista nici obligatia de a sustine viata altuia” este valabil pentru a descrie mama si copilul ei.
1. Embrionul e fiinta umana.
2. Anca Cernea a scris mai multe, dar te-ai simtit atacat ca a fost invocat Dumnezeu. Il scoatem pe Dumnezeu, dar nu se schimba nimic.
3. Musulman pro-avort care face pe desteptul si spune ca invocarea lui Dumnezeu ii jigneste sensibilitatile de musulman sunit. Bietul musulman sunit, nu are nervi pentru a citi ca intr-o tara crestina este invocat Dumnezeu. Ghinion, Adi. Maturizeaza-te, baiete, esti jalnic, cu tot cu „credinta” ta.
Vlad M.
25 martie 2014Carlin
1. George Carlin, pe care il invoci cu atat entuziasm, prezinta toate obsesiile unui comediant de duzina: conservatorii, pro-life, cei care respecta armata, crestini, anticatolicism, patriarhatul din cartile feministe, sustinerea tezelor LGBT s.a.m.d.. Ce sa-i faci, nu de mirare ca a avut nevoie de droguri pentru a-si duce existenta. Simpla sa invocare demonstreaza ca esti un mic puber care nu a reusit sa treaca de adolescenta.
2. Fundamentalist agresiv esti tu, stimate Carlin. De fapt, tu si adevaratul Carlin sunteti fundamentalisti. Doi exaltati a caror unica placere este aceea de a ataca pe cei care cred in Dumnezeu si/ sau sunt conservatori.
Anca Cernea
25 martie 2014Noe, în Islam, e considerat profet.
iosiP
25 martie 20141. Sunt libertarian, si nu sunt ateu. Ca crestin (catolic), sustin setul de valori exprimat prin decalog; ca libertarian, sustin libertatea fiecaruia de a adopta un alt set de valori. Conditie unica: sa nu incerce sa mi-l impuna (in mod direct sau prin consecinte).
2. Conform punctului anterior, nu am nimic impotriva religiei ci doar a bisericii, iar cauza este insistenta sa de a impune o anumita credinta (si implicit un anumit set de valori). Si resping argumentul majoritatii: el este aplicabil doar in cazurile in care nu exista optiunea de “secesiune”.
3. Sunt pentru libertatea fiecaruia de a gandi si actiona dupa cum doreste, in masura in care actiunile sale nu afecteaza libertatea celorlalti de a gandi si actiona dupa cum doresc. Desigur, aceasta implica si obligatia de a-si asuma consecintele (externalizarea acestora creaza in mod automat obligatii celorlalti, deci le incalca libertatea).
4. Consider ca homosexualii sunt liberi sa faca… ceea ce fac, in masura in care nu impun societatii costurile cercetarii si subventionarii tratamentelor anti-HIV, si nu pretind beneficiile pe care statul le acorda (din ratiuni sociale) cuplurilor heterosexuale. Cat despre eutanasie, nu am nimic impotriva celei facute la cererea persoanei suferinde; cea facuta la solicitarea familiei, in cazul pacientilor aflati in moarte cerebrala, include o discutie privind costul social al mentinerii respectivilor in “viata”.
5. Din punctul meu de vedere, limitarea la un stat minimal (voi l-ati numit “esential”) ar rezolva majoritatea problemelor, eliminand externalizarea consecintelor optiunilor individuale (si de aici, necesitatea impunerii unui model etic bazat pe o mostenire spirituala si culturala unica).
Anca Cernea
25 martie 2014Mesajul lui iosiP, trecut prin Google translator:
iosiP este în primul rând libertarian; credința lui în Dumnezeu vine după cea libertariană
iosiP nu acceptă încercarea lui Dumnezeu de a-i „impune” setul Lui de valori prin Decalog; iosiP consideră inacceptabil faptul că Acesta și-a permis să facă lumea asta în așa fel încât de faptele oamenilor să fie legate anumite consecințe; Dumnezeu a încălcat astfel condiția unică formulată de iosiP,
altfel, iosiP nu ar fi ateu, el ar fi gata să susțină setul de valori exprimat prin Decalog, fără a permite însă ca principiile morale ale acestuia să-i influențeze în vreun fel opțiunile și comportamentul, lui sau altora
ați zice că punctele 1-3 sunt o mărturisire de credință relativistă; vă înșelați, la punctul 4 fraza 2, ca și în comentariile lui anterioare, iosiP ne spune că este gata să ucidă pentru convingerile lui: orice bebeluș, orice bolnav, considerat de iosiP vinovat de a-l împovăra cu obligații, merită pedeapsa cu moartea!
IosiP este creștin catolic împotriva Bisericii. Biserica, crede iosiP, ar trebui să înlocuiască Crezul de la Niceea și Constantinopol cu un mesaj libertarian de tipul: „oameni buni, am ceva să vă zic, dar nu susțin că ar fi adevărat, și, oricum, nu vă lăsați influențați de ceea ce am să vă spun… ” când te gândești la milioanele de fraieri, martiri și mărturisitori ai Bisericii de-a lungul veacurilor, care au luat de bună Evanghelia și au considerat că e ceva pt care merită să mori…
Mesajul ILD pentru iosiP:
ILD nu este o platformă publicitară gratuită deschisă publicului pt ca fiecare să-și afișeze pe ea lista de convingeri/ păreri. Comentariile sunt acceptate cu condiția să nu ne impună obligația de a pierde vremea în discuții interminabile cu cineva care nu e în stare/nu are buna-credință necesară pentru a înțelege ce îi spunem, și ne folosește blogul doar ca să-și publice declarații de Weltanschauung.
Din aceste motive, iosiP nu va mai comenta pe ILD.
IosiP a externalizat în mod nepermis consecinţele opţiunilor sale individuale, încălcând libertatea noastră, prin aceea că a trebuit să scoatem piatra din baltă, ca să dăm comentariilor sale răspunsuri – pe care el le ignoră:
– I-am explicat de mai multe ori că aici nu am vorbit de credința individuală; că ceea ce spunem e valabil indiferent care e relația personală a cuiva cu Dumnezeu, că poți să crezi sau nu, să te rogi sau nu, AICI NU DE ASTA DISCUTĂM, ci de sistemul de referință moral în care ne situăm: ori rămânem în cel iudeo-creștin, care a fondat civilizația libertății (varianta de dreapta), ori îl dărâmăm pe acesta, și îl înlocuim cu unul utopic (varianta de stânga) care, până la urmă, distruge libertatea (așa s-a întâmplat de fiecare dată când s-a încercat chestia asta)
– iosiP continuă însă să vorbească de parcă noi aici l-am fi luat de guler și l-am fi dus cu forța la biserică.
De observat limbajul folosit: „Biserica impune”. Și asta face parte din procesul de divorț al stângistului cu realitatea. Nu există nicăieri în lume vreun loc în care creștinismul sau iudaismul să fie împuse cuiva. Cam peste tot e invers. În țările comuniste și islamice, Biserica este persecutată fizic, creștinii sunt uciși, închiși, batjocoriți, torturați. În Lumea Liberă, creștinismul e persecutat la nivel cultural, denigrat și ridiculizat, și, culmea, acuzat că „impune”, că încalcă libertatea altora, fie și numai prin faptul că există.
Ar trebui să fie evident, dar se pare că nu e:
Biserica predică. Nu impune nimic (de altfel, nici Dumnezeu nu impune, Decalogul este dat unor oameni liberi, care pot să refuze sau să accepte acea lege – dar nu despre păcat și virtute vorbim aici, repet, ce am spus până acum nu e teologie, sunt constatări elementare despre istoria culturii și a civilizației). Eliberarea lumii de Decalog e o iluzie. Aia nu e eliberare.
Vlad M.
25 martie 2014iosiP, nu poti fi crestin si libertarian, dar favorabil avortului. Un libertarian care este „pentru libertatea fiecaruia de a gandi si actiona dupa cum doreste, in masura in care actiunile sale nu afecteaza libertatea celorlalti de a gandi si actiona dupa cum doresc”, dar nu gaseste nici o problema cu avortarea unei fiinte umane, distincta de mama ei, nu este libertarian. Homosexualitatea este irelevanta pentru subiectul nostru. Eutanasia, in schimb, ne-ar putea spune ceva. Cat de crestin este un sustinator al eutanasiei, o inventie nazista? Deloc. Iar un om care are atatea impotriva bisericii, indiferent cum se numeste ea, nu este crestin.
Am intentionat sa scriu mai multe, dar am citit comentariul Ancai si cred ca este de ajuns.
Theo Hahn
25 martie 2014@Sorin
1. Dvs. Îl înlocuiți pe Dumnezeu de vreme ce vreți să transformați un caz limită într-o cauză de anihilare a ființelor nenăscute. Deci vreți să transformați starea de excepție în normă — ceea ce ține tocmai de atributul divinității, a propos.
În ce privește situația mamei ca atare cazul este tragic, dar nu putem să ne jucăm cu viața a două persoane doar pentru că nu vrem să „Îl înlocuim pe Dumnezeu” în luarea unei decizii.
Mama sau tatăl au responsabilitatea de alege dacă vor să se sacrifice sau să sacrifice. Din păcate embrionul nu poate fi întrebat, dar aici, fiind stare de excepție în care stările normale sunt distorsionate și aduse la limită, părintele va vorbi pentru el.
Dacă nu vă convine, căutați dvs. o soluție, dar nu mai încercați să justificați industria avorturilor pentru o minoritate de cazuri limită. Asta e gândire totalitară, aici Îl înlocuiți pe Dumnezeu.
2. Da, există cazuri de malpraxis și de limită a putinței sau cunoașterii omenești. Dar într-un sistem privat autentic, unde piața liberă obligă orice medic să fie responsabil față de pacienții săi, aceste cazuri sunt aduse la lumină și judecate cu echitate, nu mușamalizate sau escamotate prin diverse asociații profesionale care se cartelizează ca să-și acopere reciproc interesele și greșelile. Și, pe ansamblu, într-un sistem privat medicina e mai performantă, actul medical mai responsabil și au loc mai puține incidente de acest fel.
3. Da, pot. Prin statul minimal și economia de piață care ar crea asemenea bunăstare încât familia respectivă și-ar permite serviciile medicale pe care acum nu le poate acoperi nici când merge cu bani de acasă după ce a plătit deja o dată aceste servicii prin CAS-ul de stat falimentar, sistem ce nu mai asigură nici medicamentația din spitale.
Theo Hahn
25 martie 2014În ce privește postările lui @iosiP, ele sunt emblematice pentru genul de „catolicism liberal” pe care îl vedem în recrudescență mai ales de la „revoluția sexuală” încoace. Am luat ideile lui și le-am oferit un răspuns amplu, în 8 părți. Unii vor fi poate de părere că nu merită un asemenea răspuns. Dar vreau să mă folosesc de cazul lui ca de un caz model și să pun în lumină aici criteriile respingerii „argumentelor” de același tip care ar mai putea fi ridicate din poziții similare.
Theo Hahn
25 martie 2014@iosiP — 1
Nu există obligația de a susține viața cuiva? Afirmația dvs. se vrea universală și extrapolează asupra tuturor aspectelor vieții umane un raport care, așa cum remarca mai sus Vlad M., aparține strict relațiilor economice și politice dintre cetățenii adulți și dintre cetățenii adulți și stat.
Dacă mama și tatăl dvs. ar fi gândit în acest fel, nu ați mai fi fost aici să ne spuneți prostiile astea. Problema dvs. se reduce la un groaznic deficit de simbolizare pentru că dvs. când spuneți „obligație” vă referiți la o datorie pe care filiația ar urma s-o aibă față de paternitate și maternitate și, reciproc, paternitatea și maternitatea față de filiație, de parcă ar fi o datorie din realitatea empirică, convertibilă monetar. După logica asta, dacă ar fi să asumăm empiric o astfel de datorie, copiii ar trebui să-i sponsorizeze pe părinți până la adânci bătrâneți pentru că au devenit sclavii lor pe viață pentru privilegiul de a fi fost născuți și crescuți de ei. Așa era în antichitate. În plus, ar fi la latitudinea părinților dacă își educă propriii copii sau nu.
Problema este că și părinții sunt datori față de propriii lor părinți; și aceștia din urmă, față de antecesorii lor ș.a.m.d. până la Adam. Iar Adam ar fi dator vândut lui Dumnezeu.
Asta are două serii de consecințe:
1. n-ar trebui să existe libertate umană. Or, Dumnezeu, care este iubire, deci credință, nu creanță, ne-a făcut după Chipul și asemănarea Sa, adică liberi. Deci nu a considerat că datoria față de El ne-ar obliga să nu alegem moartea și păcatul în Rai. Ba, mai mult, a și venit pe Pământ ca să ne mai șteargă o dată datoria prin Sacrificiul Său. — Nu întâmplător Părintele Steinhardt Îl numea pe Hristos boier, iar pe diavol contabil: Hristos, dintr-o singură mișcare, ne șterge o datorie eonică și abisală; diavolul vrea să ne piardă printre chichițele cu care agață sofistic orice suflet slab și îndărătnic.
2. ajungeți la o contradicție infernală: rațiunea pentru care spuneți că nu avem obligația de a susține viața altuia este, desigur, ideea de libertate la care spuneți că aderați fără rezerve. Or, dvs. vorbiți despre libertate ca despre singularitatea absolută a neasumării nici unei obligații empirice. Or, în acest caz, vă rog ori să vă sinucideți (problematic, pentru că suicidul e privilegiul omului liber…), ori să deveniți sclavul celor care v-au îndatorat. Faptul că existați relevă de datoria pe care o aveți față de cei care v-au adus pe lume și v-au ajutat neprețuit să creșteți în ea. Adică dvs. nu mai sunteți proprietarul care pretindeți că sunteți, viața dvs. nu vă aparține și ori renunțați la ea, ori trudiți viața întreagă să vă onorați datoria.
Theo Hahn
25 martie 2014@iosiP — 2
Libertatea absolut singulară de care faceți atâta caz cum că v-ar întemeia individualitatea, în acest caz nu există și nu este altceva decât fantasma unui sclav revoltat. De vreme ce Îi suntem cu toții datori, în ultimă instanță, Creatorului, ar urma, totodată, că nu ar mai trebui să ne considerăm liberi, deci că nu suntem după Chipul și asemănarea Lui. Ceea ce contrazice tocmai premisa de la care ați pornit, aceea a libertății singulare absolute. Cu alte cuvinte, o astfel de înțelegere, atât de monstruos de distorsionată, a datoriei simbolice și a libertății este autocontradictorie și duce la propria ei suprimare.
Mai mult, în cheie teologică, dacă suprimăm libertatea autentică a creaturii care se dă nu în ciuda, ci, paradoxal, chiar în virtutea datoriei originare, suprimăm sensul de a ai al întregii Creații care a fost învestită de la bun început cu libertate, cu autonomie (diferența dintre Increat și creat). Dacă e să acceptăm consecințele poziției dvs., întreaga Creație devine o prostie superfluă și grotescă, iar narațiunea Mântuirii christice n-ar fi decât o poveste tâmpită și barbară bună cel mult de spus în seara de halloween.
Theo Hahn
25 martie 2014@iosiP — 3
Așa că, revenind la ultima dvs. postare eu v-aș sugera să nu vă mai numiți nici catolic, nici credincios.
Credincios, pentru că nu aveți, în mod clar, acces la boieria lui Hristos. Ci, așa cum disprețuiesc azi unii pe „boierii minții” și generozitatea transmisiunii spirituale pe care vor s-o cuantifice și s-o anihileze prin evaluări scientometrice, tot așa vă preocupă pe dvs. detaliile contabile ale datoriei și solitudinea pură a pseudo-libertății pe care o fantasmați. Nu aveți acces la credință, ci la creanță.
Catolic, pentru că negați natura esențială a libertății: iubirea dumnezeiască. Deci negați și Chipul lui Dumnezeu în om. Credința e tocmai asumarea unei datorii nedeterminate către o instanță anonimă și pe care n-o veți putea răsplăti niciodată după cât i-ați datora, căci datoria dvs. față de ea e infinită — s-o plătiți, ar însemna să nu mai fiți. Or, dvs. nu vreți să acceptați acest infinit, această nedeterminare divină care ne întemeiază și pe care n-o s-o puteți copleși niciodată cu nici un fel de efort, oricât de mare. Nu întâmplător vă repugnă existența umană ca atare căci este o existență dependentă de infinitul divin pe care nu-l acceptați. De aici, avortul e o consecință aproape matematică…
Acest tip de datorie, datorie simbolică sau inconștientă, pe care o avem față de Dumnezeu Însuși se manifestă în datoria nedeterminată, deci paradoxal liberă, deci plină de iubire, pe care o avem față de filiație și față de părinți. Acest motiv spulberă definitiv orice pretenție la ideea că sarcina pe care o suportă femeia ar fi un fel de invazie pe proprietatea cuiva sau ar implica acordarea unor privilegii abuzive și nedrepte copilului în raport cu mama. Copilul nu e un parazit sau o tumoră. Ci e fructul unei asumări a alterității. Fără să mai vorbim de faptul că sarcina și nașterea sunt fapte naturale inconturnabile ce nu pot fi schimbate prin ucaz.
Or, dvs. vorbiți despre libertatea persoanei pentru a vă argumenta poziția, dar nu recunoașteți temelia acestei libertăți care este tocmai asumarea alterității și a datoriei nedeterminate, respectiv asumarea existenței unei persoane reale într-o condiție de excepție. Argumentul dvs. este aproape fascist: dacă cineva este în nevoie, a suferit un accident, un necaz, am putea să-l lăsăm să moară cu conștiința împăcată că nu l-am lăsat să ne anuleze autonomia libertariană. Sunteți, de fapt, noul Lujin al lui Dostoievski, din „Crimă și pedeapsă”. Vreți autonomie totală, deci lipsă de datorii, deci lipsă de iubire. Dar, ca să compensați lipsa de iubire de care totuși suferiți, vă mai rămâne să visați, poate, la propria dvs. Dunia Raskolnikova pe care s-o îndatorați atât de mult încât să vă datoreze, totuși, nu dragostea, cât supușenia cea mai înjositoare.
Theo Hahn
25 martie 2014@iosiP — 4
Dar sofismele dvs. nu se opresc aici. Dimpotrivă, ați ales să ni le expuneți chiar… sistematic.
1. Susțineți valorile Decalogului, dar acceptați că pot exista alte sisteme de valori.
Aveți o problemă pe care nici măcar n-o sesizați: faptul că există o diversitate istorică de sisteme de valori implică și o diversitate transcendentală a valorii?
Și problema se amplifică: dacă acceptați alte sisteme de valori, înseamnă că le acceptați și pe cele ucigașe. Spuneți, în schimb, că le acceptați atât timp cât le puteți refuza — adică atât timp cât nu vă obligă nimeni să le acceptați. Acum, există oameni care, după setul lor de valori, pentru că sunteți creștin, dvs. trebuie să fiți asasinat. Vedeți, ei nu vă impun să acceptați valorile lor și n-au nevoie de acceptul dvs. nici atunci când v-ar asasina — de altfel, e clar că o vor face oricum, chiar împotriva dvs..
Din cele spuse urmează că nu aveți motive să nu acceptați genul acesta de comportament.
A combina relativitatea morală cu universalitatea unei condiții privitoare la acceptarea unui comportament este o struțo-cămilă sofistică. Pentru că există o universalitate transcendentală a valorii care e dincolo de opțiunile subiective. Validitatea ei nu depinde de acceptul subiectiv, ceea ce nu face, în schimb, imposibil un astfel de refuz în planul voinței subiective.
A defini o crimă precum omorul sau violul nu ține de acceptul dvs. moral: ele sunt obiectiv transgresiuni. Refuzul recunoașterii lor ca atare ține și el tot de transgresiunea pe care o face posibilă libertatea. Existența obiectivă a unui fapt empiric nu e dependentă de acceptul sau de refuzul meu. Și la fel stau lucrurile și în privința esenței valorii care are o obiectivitate încă și mai mare și mai adâncă decât cea a unui fapt empiric.
Mai mult, complicația dvs. e și mai mare, respectiv, devine circulară, dacă vedem raportul dintre alternativele valorii și condiția pusă: spuneți că acceptați sistemele alternative fără altă condiție decât aceea de a nu vă fi impuse. Dar nu e nevoie să vă fie impuse de vreme ce dvs. deja le-ați acceptat!
Ca să înțelegeți mai bine aberația din primul dvs punct:
Etica şi morala disociază între bine şi rău, inferior şi superior, valoare şi non-valoare. Prin aceasta, definiția eticii este: „nu tot ceea ce este ar trebui să fie; și ceea ce este ar putea fi mai mult sau altceva decât este”. E vorba despre deontologie, nu despre ontologie, deci. Și adevărata etică e cea care dă conținut acestor discriminări.
Or, dvs nu daţi alte condiţii de validitate ale unui sistem de valori decât simpla lui existenţă prin licitarea lui de arbitrariul subiectiv precum şi pe cea de a nu vă fi impus.
Pe când un adevărat sistem de valori, prin discriminarea dintre superior şi inferior, bine şi rău, nu acceptă simpla existenţă ca legitimare morală. Tocmai dimpotrivă.
De unde urmează că nici nu e nevoie să încerce cineva să vă mai impună un alt set de valori. Dvs tocmai l-aţi acceptat ca atare, fără discuţii, ca legitim fără a mai fi nevoie să vi-l impună cineva. Cu alte cuvinte, acceptarea dvs a Decalogului e complet anulată, lipsită de valoare pentru că l-aţi şi destituit imediat prin relativizarea lui fără nici o altă discuţie.
Căci adevăratul criteriu al acceptării unui sistem de valori nu e simpla libertate de a-l afirma ca atare.
Ci este libertatea de a lua în discuţie sistemul însuşi, conţinutul său. Or, dvs faceţi economia tocmai a acestei libertăţi în favoarea pseudo-libertăţii oarbe de a accepta orice. Dar această libertate oarbă nu e altceva decât haos. Pe când Decalogul este expresia diferenței ontologice prin care Dumnezeu a marcat categoriile fundamentale ale creaturii la Geneză și, în consecință, segregarea cosmosului de haos. Libertatea nouă ni se dă prin adevăr și discriminare. Dvs le refuzați. Moment inițial ce devine un haos personal ce vă înghite nemijlocit și libertatea de care v-ați prevalat.
E adevărat că subiectivitatea se întemeiază pe spontaneitatea pură, deci are ca fundament iraţionalul. Dar simpla afirmare a arbitrariului spontan nu e altceva decât autoanularea acestei spontaneităţi.
Pentru acest motiv libertatea autentică e cea care nu rămâne la simpla afirmare iraţională, ci aceea care asumă discriminarea valorică şi unitatea sa cu adevărul, în consecinţă. Libertatea are loc prin Decalog, deci prin Lege, nu împotriva lor sau în afara lor. Hristos spunea despre Sine că a venit să plinească Legea, nu să o dea la o parte.
Desigur, plinirea Legii este depășirea Legii; dar depășirea Legii e valabilă doar după ce a fost asumată. Adică numai Sfinții Bisericii sunt adevărații depozitari ai stării de excepție. Ai Bisericii pe care dvs o refuzați și o denunțați.
În sfârșit, opțiunea dvs. personală în favoare creștinismului, păreți să argumentați, este o pură opțiune subiectivă. Nu are nimic universal în ea — deși creștinismul e tocmai religia universalității absolute. Adică asumpția dvs. e una relativistă: nu există adevăr sau valoare etico-morală absolută, păreți să sugerați. Cu alte cuvinte, suntem în plin paradox al mincinosului:
— când negăm absolutul, negația noastră se vrea a fi… absolută; căci dacă am admite că e relativă, am admite implicit că absolutul există. Dar tot sfârșim prin a admite, însă, absolutul, pe invers, taman prin același act prin care spunem că absolutul nu există; ca și atunci când spunem că nu există adevăr, deci pretindem ca negația adevărului să fie… adevărată.
— când constatăm relativitatea etico-morală, acest lucru e imposibil fără reprezentarea implicită a unui universal. După cum a spune că nu există adevăr presupune deosebirea dintre adevărat și fals sau cel puțin pe cea a unui sens. Atunci, cum am mai putea avea fie și reprezentarea diversității, fie ea și relativă, a sistemelor de valori dacă se pretinde că nu există universalitate, adică nu ar exista criteriul care să ne dea sesizarea relativității? Cum poți să te folosești de un criteriu pretinzând că nu există?
Theo Hahn
25 martie 2014@iosiP — 5
2. Spuneți că sunteți împotriva Bisericii deoarece ea ar impune altora un set de valori. Dacă este așa, dvs tocmai v-ați construit propria Biserică deoarece vreți să impuneți altora un set de valori.
Din cauza lipsei de credință, nu aveți nici coerență. Pentru că o adevărată credință v-ar fi învățat că valorile, tocmai pentru că sunt valori, nu sunt relative, ci au o bază transcendentală. Recunoașterea lor nu se face obligatoriu, ci prin persuasiunea rațiunii. Or, problema este că indiferent de aderența altora la setul meu de valori sau nu, implicit eu voi lupta pentru recunoașterea lui și raportarea altora la el. Chiar și atunci când acest set de valori este cel care susține libertatea celorlalți.
Vedem paradoxala coerciție a impunerii libertății atunci când urmărim acțiunea poliției în cazul comiterii unei infracțiuni de omor, răpire, tâlhărie, șantaj etc.. Cum se face că doctrina libertății tuturor față de fiecare este, totuși, impusă coercitiv? Dacă vă ducem logica până la capăt, poliția ar trebui desființată împreună cu toate tribunalele.
Argumentul valorii nu este opțiunea majorității, ci este opțiunea adevărului. Și toate „adevărurile” dvs s-au dovedit sofisme, întorcându-se asupra și împotriva lor înșile pe când pretindeau că sunt coerente și logice. Tocmai pentru că n-ați înțeles natura eticii: ea trebuie să aibă și un conținut. Nu o putem lăsa flotantă pe toate altarele locale ale tuturor mitologiilor și ideologiilor.
Theo Hahn
25 martie 2014@iosiP — 6
3. Sunteți împotriva influențării libertății altora prin propriile acțiuni. Nu vă definiți termenii. Simpla noastră prezență în lume deja afectează libertatea celorlalți. Pe stradă, nu sunt călcat în picioare, ceilalți trebuie să țină seama de prezența mea și să accepte limitarea libertății proprii ocolindu-mă.
Acesta e doar un exemplu banal dintr-o infinitate. Dvs nu asumați alteritatea și aveți o atitudine atomistă în materia coalescenței sociale. Or, indivizii nu sunt atomi sociali izolați, ci alteritatea face parte din definiția lor. Celălalt nu este entitatea impenetrabilă și opusă de care mă ciocnesc. Ci celălalt deja locuiește în mine pentru că este semnul prezenței Celuilalt în mine.
Diferența dintre empiric și transcendental vă lipsește și duce la aberații.
Theo Hahn
25 martie 2014@iosiP — 7
4. Pe acest site nu s-a argumentat împotriva libertății homosexualilor de a fi homosexuali. Ci împotriva redefinirii căsătoriei pentru a face damblaua unei minorități. Nu poți da peste cap mii de ani de societate umană în care matrimoniul a asigurat referința alteritară a noilor generații față de cele vechi, doar pentru a face pe plac fantasmelor unei minorități. Efectele acestor distorsiuni acolo unde căsătoria homosexuală a fost acceptată se vor vedea în curând. Vor fi fructe foarte amare.
Eutanasia implică lucruri foarte profunde pe care le distorsionează. Se vorbește despre demnitatea celui suferind. Dar această demnitate este înțeleasă după conceptul unei sterilizări empirice, ca și cum ar trebui să eliminăm toată suferința din lume ca să ajungem la o existență perfectă și echilibrată, aseptică la orice tulburare, inegalitate, diferență produsă de tensiune. E o concepție entropică ce urmărește, implicit, aceeași egalizare pură a oricăror diferențe și stingerea oricărei vieți interioare autentice.
Viața înseamnă inegalitate și mișcare. Deci tensiune, imbalans, dizarmonie, suferință prin care trebuie trecut pentru a ajunge la adevăratul concept al fericirii, armoniei, echilibrului și păcii. Or, prin eutanasie se oferă portița unei evaziuni din viață, a unei fundamentale devalorizări a vieții atât timp cât ea nu mai corespunde unor… „standarde” deja decise, definite. — Fără ele nu se poate reglementa eutanasia. — Deci eutanasia scurtcircuitează această povară enormă de a trebui să treci prin diferență, prin suferință, prin diversitate pentru a se pune la adăpostul unei fantasme revendicative și isterice morbide după care, dacă viața nu ne este dată exact așa „cum vrem” (și aici fantasmele derizorii sunt infinite), ea nu merită trăită și am putea s-o ocolim. Or, viața prin definiție va cădea la examenul oricărei fantasme. Deci va ajunge în curând să nu mai merite a fi trăită de nimeni. Pentru că viața prin definiție este, cum spuneam, imbalans, suferință, datorie, divers, zbucium etc..
Așa că vom vedea în curând lărgirea progresivă a cazurilor în care ea va fi cerută de către tot mai numeroși nemulțumiți. Tot mai mulți Feți-Frumoși vor cere „tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”. — După cum vedeți, și folclorul are mai multă înțelepciune în materie decât progresiștii, căci sfârșitul din basm al lui Făt-Frumos este revelator. Basmele noastre știau deja, sub o formă arhetipală și imaginară, că refulatul se întoarce.
Și ce este mai comic este că, după ce v-ați făcut luntre și punte să ne explicați cum nu avem voie să ne impunem crezurile asupra altora, eutanasia, avortul și „matrimoniul” homosexual ajung să facă tocmai acest lucru, și nu oricum, ci pe baze legale și pe banii noștri, ai tuturor în aplauzele și aclamațiile frenetice și inepte ale unora ca dvs…
Și ziceați că sunteți de dreapta?…
Theo Hahn
25 martie 2014@iosiP — 8
5. După tot acest șir de sofisme încă faceți paradă asumând, pasămite, un stat minimal și.. „o moștenire spirituală și culturală unică”…
Dacă ceea ce spuneți nu ar fi atât de grav, aș spune că sunteți un comedian ratat. Căci dvs vi se potrivește viedo-ul lui Carlin. Prostia jokerului se întâlnește bine cu inautenticitatea falsului credincios.
Theo Hahn
25 martie 2014@Ady
Adi Arvunescu — tu ești? Iarăși ți-a luat foc ciapilica de troll cu deșteptăciuni?
Theo Hahn
25 martie 2014@Carlin
Dacă prostia e o boală dureroasă, mesajele tale antifundamentaliste (deci superficiale) și caterinca joasă a lui George Carlin sunt deja simptomul metastazei.
Theo Hahn
25 martie 2014Aici mai merge un comentariu, pentru că perversitatea situației e atât de evidentă încât îl cere.
Susținătorii avortului vor sex fără opreliști, plăcere fără responsabilități, juisare fără datorii. Culmea este, însă, că deși se arată atât de autonomi în materie de juisare, se dovedesc cu mult mai puțin independenți la nivel economic. Doctrina avortului iresponsabil, pentru că lipsit de datorii, devine, pe dos, la nivel economic, doctrina traiului pe veresie.
Strategia e simplă: prin „justiție socială” și lupta împotriva „inegalității”, ne folosim de stat ca să luăm bani de la cei productivi pentru a-i susține cu „credite cu buletinul”, cu „stimulus packages”, cu programe asistențiale și „welfare”, cu „universal healthcare” pe cei care sunt brusc loviți de surmenaj ontologic și sunt dependenți de biberonul bugetar. Adică să descătușăm Erosul cel mai sălbatic și pornografic, dar numai cu pamperși, tetină și bavețică monetară.
Theo Hahn
25 martie 2014Mai sus, în text, am scris la Concluzie:
Iaru, în articolul său de pe „Cacațavencii”, „De la stînga la dreapta și retur” (http://www.catavencii.ro/De-la-stinga-la-dreapta-si-retur_0_10605.html), în care atacă ÎLD, preia după cum bate nuiaua stăpânului și obsesia:
Fragmentul citat trunchiat din textul meu e sintetizat cu un comentariu de la alt articol pentru a da impresia că proferez uciderea sau distrugerea lui Dorin Tudoran. – Cine citește tot articolul de mai sus poate vedea cu claritate perversitatea fraudei lui Iaru.
Florin Iaru – cât de prost poți să fii încât să crezi că îți merge cu așa ceva?
Sorin
25 martie 2014@ Theo Hahn – multumesc mult pentru timpul acordat raspunsului. La punctele 1 si 2 sunt de acord cu ceea ce ati scris. La punctul 3 intram insa in aria utopiei. E mult mai complicat decat credem, mai sunt si alti factori.
ps. – aveti dusmani multi si inversunati daca falsifica chestii minore. Ma gandesc ce sunt acestia in stare sa faca atunci cand e vorba de situatii mai importante. (Scuze ca nu am replicat mai devreme, atunci cand am vrut s-o fac nu mergea netul, si abia acum … ) (am citit un articol azi despre un meci din 1973 ( Chile – URSS ) care nu a avut, de fapt, loc, si contextul de atunci – si ma gandeam — azi Chile e in top ten al situatiei economice … ar merita un articol)
Sorin
25 martie 2014nu are nici o legatura cu subiectul – Chile – — sorry
Theo Hahn
25 martie 2014@Sorin
Am avut 45 de ani de utopie criminală și dureroasă. Iar sistemele noastre de sănătate, cel de pensii precum și cel economic în ansamblu încă nu și-au revenit de pe urma acestui macabru și hecatombic experiment. Întregul nostru sistem de sănătate e dirijat de stat și aflăm zi de zi la știri despre cazuri tot mai numeroase de medici care profită de această salată legislativă și economică pentru a profita prin privatizarea resurselor de stat în paralel cu desfășurarea unor activități private. Același lucru se întâmplă în toate celelalte sectoare economice unde avem „capitalism de stat”, adică nimic altceva decât captarea fie a pieții de către instituțiile statului, fie a instituțiilor statului de către anumiți actori de pe piață. Iar statul a devenit un monopol legal prin intervenționismul economic deja intrat în obișnuință și prin naționalizarea bogăției cu ajutorul taxelor, impozitelor și accizelor directe sau indirecte.
Îmi pare rău să vă spun, dar nu știți ce vorbiți când rostiți cuvinte precum „utopie” la adresa unei societăți cu adevărat libere unde s-ar respecta dreptul de proprietate și valoarea economică creată de către cei capabili, iar asta o rostiți din perspectiva unei societăți sufocate de fiscalitate și parafiscalitate, de subvenții și programe sociale și economice de cumetrie. Am mai auzit și în altă parte tezele unor bolșevici deranjați de conturile bancare ale celor bogați din paradisurile fiscale și care cereau desființarea acestor paradisuri fiscale pentru că ei cred în infernul fiscal.
Un sistem de economie naturală liberă este ceea ce ar scoate România din colapsul în care se zbate de 25 de ani și în care a fost aruncată de regimul criminal și atroce care a distrus-o în cei 45 de ani de dinainte. Iar sistemul de sănătate privat ar fi o binecuvântare. Știu ce vreți să spuneți: ce facem cu cei care nu-și permit serviciile de sănătate de la privat? Păi, ideea este că, pe o piață din care a fost eliminată cartelizarea etatistă sau mafiotă, un întreprinzător nu poate să își mențină afacerea dacă nu poate să-și vând serviciile și bunurile. Astfel că prețurile serviciilor medicale și calitatea lor s-ar adapta la necesitățile și la cererea de pe piață.
În plus, eliminând etatismul și taxele și impozitele sufocante din celelalte domenii, oamenii ar câștiga pe ansamblu mai mult și în număr tot mai mare. Astfel că pătura celor săraci și impotenți economic s-ar reduce simțitor și ar fi tot mai puțini cei care să nu-și permită un număr mare de servicii medicale. În sfârșit, pentru cazurile limită, pentru cazurile de excepție se pot concepe sisteme de scutiri sau deduceri de taxe și impozite pentru întreprinzătorii care s-ar ocupa de ele. Fără să mai vorbim de faptul că bunăstarea economică generată pe ansamblu de piața liberă ar permite multora dintre cei din domeniul medical să ofere, dacă au astfel de înclinații (și astfel de oameni apar întotdeauna, dar în număr și mai mare dacă există condiții care să îi favorizeze), servicii gratuite, de caritate acelorași cazuri limită, așa cum știm că s-a întâmplat în SUA înainte de introducerea Medicare.
În sfârșit, ceea ce vă spun sunt lucruri destul de bine cunoscute de către cei care studiază economia și au o orientare clasic liberală sau conservatoare. Nu inventez aici roata. E nevoie doar să vă dați silința să căutați și să vă informați cu privire la alternative. Adică să depășiți tipul de gândire socialist care are ca definiție tocmai eliminarea alternativelor, deci a libertății, pentru că suferă de mania unicității tautologice a concentrării societății, economiei și politicii într-un singur punct instituțional ce aparține, evident, statului. Instituție care, din păcate, tocmai datorită captării unei puteri atât de copleșitoare și, practic, a tuturor resurselor economice ale societății civile, a încetat să mai fie cu adevărat Statul, adică imaginea obiectivată și reală, autentică a societății civile. Ci acum avem a face cu „statul” – mai degrabă o organizație coercitivă irațională care e captată și instrumentată de o minoritate pentru activități de crimă organizată tot mai predominante în registrul său de activități, împotriva dezideratelor reale ale societății civile și împotriva ordinii firești a lucrurilor.