Legea lui Evie Nef: Există o soluţie la orice problemă. Singura dificultate este să o găseşti.

Legea lui Liehling: Dacă îţi dai toată osteneala, cu siguranţă izbuteşti să-ţi tragi un şut în fund.

Marți 6 Martie 1990 – De turnare

Exact acum 21 de ani scriam unul din primele mele nădufuri. Era dedicat demolării statuii lui Lenin din Piața Scînteii, poreclită (patent conu’ Leonida) imediat după Rivuluție „a Presei Libere”. Tocmai se contabilizase cu trei zile în urmă al șaizecelea trandafir adăugat de Rînjiliescul deja intens adulat de bizonele masse de Grivei, iar în ajun ne bucurasem că în urmă cu 37 de ani crăpase tătucu’ Boboarelor, Stalin. Se înfiripa deja un calcul exprimat în cifre romane: V.I. = I.V. + I.I. (legenda: V.I.Lenin, I.V.Stalin, I.Iliesculărie). Într-adevăr, trei luni și ceva mai tîrziu au venit salvatorii Cozmici să facă ordine. Citez nostalgic cîteva rînduri scrise atunci (cu scuzele de rigoare pentru inerentele naivități/puțoisme specifice acelor vremi confuze):

„Porniți înainte, Tovarășe”. Gin(gis/uci)gașul bibelou de bronz (7 tone pe cap de locuitor) al celui mai baros(an) autor de basme orientate din istoria (ne)omenirii nu se mai găsește pe Piață… Macarale și sudori au nădușit un weekend întreg pînă i-au desprins pingelele (lipsea Cizmarul) adînc priponite în soclu. Au reușit abia luni (să le meargă bine toată săptămîna). În fine, a fost legat (de gît) cu odgoane solide și a pornit „spre kamunizm în zbor triumfător”, în fluierăturile entuziaste ale numeroasei asistențe… Ultimul drum l-a efectuat în poziție de supozitor (recte cu capul înainte). Curioșii îl ciocăneau pentru a se convinge că era într-adevăr gol pe dinăuntru. Primele reacții internaționale: Halal Kolos Erekt Kaput Siktir (am încheiat citatul).
…Turnat cu trei decenii în urmă de echipe de turnători calificați, fal(n)icul măgădău cu manta soldățească a vegheat iedificarea epocii (cică) de aur (în fapt de piatră, și aia seacă). Făptașul s-a remarcat prin legarea strînsă cu lanțuri a practicii de teorie, începînd cu Enorma Involuție din Brumărel. Punerea căruței în fața boului s-a implementat pe baza principiului dialectico-asiatic al negării oricărei negări, sub lozinca (i)mobilizatoare „Roșu – gigea, Restul – caca”.
– Altă lozincă de bază a fost „învățați” (de trei ori, poate-poate vă intră ceva în cap): ea a fost urmată la noi (dacă-i ordin, cu plăcere!) de o întreagă ple(be)iadă de academincinoși cărturari/cartofori aborigeni. Principiul era că subordonații direcți n-au voie să aibă decît patru clase (plus doctoratul), dorindu-se în final o societate (a lor) fără clase.
– Dezideratul „din eroare în teroare și invers” s-a realizat prin altă lozincă – „toată pùterea în mîinile sovietelor”, membrii numitelor organe fiind așadar aleși dintre cei mai nespălați pe picioarele din față. La noi chestia asta s-a numit „cu toporul pentru popor” (mai ales cu securea, strigă unii!). Ilustrul și luciosul gînditor Vova a desăvîrșit, în manieră vampiriocriticistă, opera hirsutului cuplu Freddie & Charlie: masochismul dezinteric & isteric.
– Idealul European și Terestru al acestei con(vezi dicționarul francez-român)-cepții este civilizația de stepă, altfel spus egalitatea cît vezi cu ochii: bine zicea un gînditor – „să se aplice comunismul în agricultură și numai acolo”…

Notùle:
(1) articolul „De turnare” (Pataphyl) – de unde provin fragmentele – a apărut în Timpul Nr.10(17)1990, Iași, pe 9 martie 1990, după aproape o săptămînă de grevă a presei, cauzată de (apoca)lipsa de hîrtie ce nu mai venea de la Letea-Bacău…
(2) data cu pricina făcuse deja o prea lungă istorie, 6 martie 1945 fiind osîndită a fi „ziua instaurării primului guvern democratic din istoria țării”; în aceleași zile descrise în fragmentele de pamflet de mai sus, s-a consumat și mult mai puțin mediatizata demolare a statuii Dr. Petru Groza-Mabuse, creatorul unui precedent Front, cel al Plugarilor. Relatări obiective sînt acum greu de găsit, iar WikiLeakstoria e, vai, mai puțin credibilă decît zvonurile de la RadioȘanț. Promit un comentariu amplu după publicarea articolului.

Bocceluța-n patru ani și jumătate – basm despre cinstea săracului

La vremea-ncălecatului pi șa trăia un Om curat cinstit da’tare sărac (că de nu ierea nu umbla vorba – pe rusește idiot reci). N-avea nimica sărmanul (renunțase și la pulovăr) afară de-o cotrocioabă oferită dă poporu’ milos pe doi ani plus patru (plus cîți aveau să mai fie) și de vreo duzină dă centurii dă băieți zdraveni (poate și la minte dar mai mult la trup) care-l serveau să-și păzească protocolul de posibilii huligani, golani ori animale ce vor fi venind să-i antameze Liniștea. Și era Omul ăsta tare învățat: se sculase cîndva la Răsăritul Soarelui (dom’plotoner, ați înțeles greșit, iar dacă n-ați înțeles, nu văd nimic anormal…) și căpătase alese învățături de inestimabilă valoare teoretică și practică, drept care departe (se) ajunsese. Iar Poporu’ l-a ales că toată ziua rîdea și nu l-a deranjat (pe Popor – care striga că „Moarte intelectualilor”), întrucît nu ierea dăcît (sanchi) inginer. Și-așa a despărțit Dînsul dă bine apele vii dă alea reacționare, că Poporu’ l-a iubit exact în procentul irsopian propus de Politologoreicul Dămăroyal (alt Om sărac și cinstit). Mai ales că se pricepea la Toate: cum se prășește grîul, cum se prăsește neghina, cum se gîndește (cu) C.A.P.-ul, cum filează filatoarele, cum toarnă meseriașii de înaltă calificare, cum se cercetează știința, cum (se) educă intelectualul (șovăielnic), de unde vine lumina, unde se duce ea și de ce, cum se dă din mînă, ce nu se dă din mînă și de ce și tot așa am mai putea înșira Mărețe Priceperi cale de-un mandat ori două (dom’plotoner, da’mandat aveți?…). Începuse a călători mult cu aiuroplanul, că cînd ești în aer altfel vezi lucrurile, alta-i perspectiva luminoasă, alte orizonturile, altu’i limanu’. Numai bani n-avea cică, chit că Poporu’ se lăfăia, i se scurgeau teancuri-teancurile valutare prin găurile buzunarelor, aveau pe Lună de f’o trei’j’dă ori mai baban ca anterior, așa că-și permitea să cheltuiască pe Pămînt în mod de-a (stîng-)dreptul necugetat: de unde înainte se zgîrcea la 2ouă unități valutare pentru un litru de suc de Văcuțoi, acu’ nu se sinchisea să dea patru sute. În plus, își putea întări zilnic ouălele cu Blend-a-Med (dom’plotoner, nu dați prea tare acolo, să nu vă deteriorați la pingea!…). La vreme de toamnă, căpătase Omul acela obiceiul să deschidă sezonul hibernal cu anume discursuri în urma cărora putea Poporu’ să facă surfing cu Săniuța pă zai, spre tandra bucurie a junei Rodicuțe (Beclean – n.m.) (dom’plotoner, gîndiți-vă – nu, asta nu – ce rost are să vă exhibați falangele? să nu faceți vreo comoție la intelect…). Pe Omul acela îl chema Ion (îl chema, nu se ducea) și nu mai știu cum – Rațiu sigur nu… să mă uit uit în Guin(ion)ness Book, am uitat (dom’plotoner, e mai bine să nu ții minte, e mai bine să nu, e mai bine să minte, E MAI BINE!).

PATAPHYLIESCU

P.S. Dom.plotoner: Gata!
ex-Subsemnatu: O secundă să-mi iau bocceluța din titlu…
D’p: Hai!
ex-S: Nohai șomere!
D’p: Namînțeles…
ex-S: Nai! (Flûte de Pan)

Timpul, Nr 4(9), Aprilie 1994

Muşcare de conştiinţă: Măi dragă, cum NATO?

După aproape 6 ani de la Marea Rotație:

Nu cu multe decenii în urmă, Tovarășa Frosa (actualmente pensionară numită glumeț Doamna Frosa) desfășura o vie activitate de edificare a noii societăți multilăturalnice. Mergea zilnic la serviciu (căci era Tovarășă de serviciu într-o istituție. Adevărata viață și-o trăia însă după orele de lucru, întrucît participa de voie – de nevoie, dar cu însuflețire la mitinguri de adeziune (dar mai cu seamă de protest) organizate cu minuție și cu o seară înainte, în lumina vreunei Directive proaspete. Venea un Tov foarte grav, care încolona oamenii muncii, le distribuia pancardele și fluturaşii cu strigături, apoi toată lumea repeta frumos, la comanda „Agitaţi materialele” suava scandare, aceea cu „Ura!”. Ajunși în Piață, oamenii ascultau „Internaționala” și imnul patriei idependente: „…înfrățit fi-va veșnic al nostru popor / cu poporul sovetic eliberator”… Pe urmă, de la tribună vorbeau eminenți Reprezentanți ai Poporului, inclusiv oameni din diverse domenii de activitate – sculeri, turnători, brigadieri – odată a vorbit și ea, nu prea bine căci uitase că știe să citească. Discursurile erau întrerupte des și în mod organizat de massa de oameni ai muncii care răbufnea în urale și scandări de lozinci. Frumoase mai erau acestea: Jos labele de pe Coreea sau Agresor american, ieși afară din Taiwan etîcî. În pufoaicele lor, oamenii se indignau, la urma urmei, sincer.
Oare cam ce gîndesc ei acum, y compris Țața Frosa, cînd văd că și El, Domnu’ Nelu, pe care l-au votat de fiecare dată, ba chiar de mai multe ori dacă s-a putut (și s-a putut, altminteri n-ar fi îndrăznit, în sfioșenia lor), pînă și Dînsul deci, se dă cu ex-vrăjmașii Păcii, adică cu Tratații Atlanticului de Nord, pe unde-o mai fi și parascovenia asta, ducă-se pe pustii (oare nu-i prin Taiwan sau Coreea?)
…
S-a mai liniștit distinsa pensionară abia cînd a aflat chiar din gura canalului unu de la Teveu că acolo l-au pus şăf pe un domn de nădejde, tot fost iubitor al Păcii și adversar al agresorilor, tot socialist, decît că spaniol, foarte merituos pentru că nu iese din cuvîntul stăpînului, iar stăpînul e de bunăseamă Poporul (fie el și american), c-așa-i la noi socialiștii. Așa da, brava coane Javrier Solcana, să ne trăiești, c-ai scos-o pe Doamna Țața Frosa din trista-i nedumerire!

Timpul Nr. 12(29) Dec.1995 (fragmente), semnat Pataphyl – Natophyloiu

Din Kamceatka la Tamisa UEropa-ntinsu-mi-s-a

Motto: Vedeți cum Rusia penetrează această Europă?” – Kohl Gate

Recenta hotărîre a Uniunii Europene de a asocia stînca Gibraltarului cu tîmpla lui Jivinovski are și va avea consecințe geopolitice cît de cît surprinzătoare. Mai întîi, e vorba de explozivul spor teritorial al ex-micuțului continent, care se va dilata mai ceva ca principalul organ al mîței – nu gîndiți stupizenii, ne referim desigur la pupila blîndului măi-animal – Continentul-Babă triplîndu-și sau chiar cvadruplîndu-și domeniul. Spre exemplu, blînda Groenlandă (a cărei președinție e asigurată de Regina Margareta a II-a a Danemarcei) este ținut european, poate că și răzvrătiții din Quebecul actualmente nord-american se vor dumiri curînd că adevărata lor menire este să vîslească la galera domnului Elțîn, poate și Alaska se va decide unde să-și vîre cuponul, deși momentan e mai puțin independentă decît statele cu adevărat independente din Comunitatea de State așa-zise. După asemenea reîntregiri naturale, vor urma constatări oarecum delicate privind noii vecini. De pildă, Coreea de Nord se va învecina la nord cu Europa de Sud, Munții Urali (urale din public) vor pica aproximativ în centrul continentului, mai spre Vest, zonele central-estice fiind demn reprezentate de populațiile daghestaneze (și cecene, după ce vor fi cumințite în mod pașnic), iakute și ciucce, care-și vor avea reprezentanți în Parlamentul de la Strasbourg, cum e și normal.
…
Pactul Atlanticului de Nord va deveni, desigur, desuet: ia gîndiți-vă cînd înotați prin zonă – dacă trageți tare în direcția Nord, pînă dați de pămînt, unde nimeriți? Evident, în Europa!
…
Pentru România consecințele vor fi în general favorabile: Președintele Iliescu va vorbi în continuare rusește cu accent englezesc sau invers, țara va fi reîncadrată ferm în spațiul Occidentului Mijlociu Apropiat, iar liderii sindicali Miron Mitrea și Miron Cozma își vor europeniza numele și se vor numi, desigur, Mironov.

Timpul, 4(33) Aprilie 1995

Scufița roșie cu tricolor

O întîlnești peste tot, nu numai în pădurea unde nu se văd copacii, ca-n povestea despre Ion cu Ramificații (a nu se confunda cu Ion Creangă). Model secolul XX tîrziu de tot: Iliescu, Funar, Vadim, ortaci. Model secol XXI: USL, Chendocrin, cei doi felixortaci intelighenți de (contri)bubuie.

Căci (citez iar din Mihai Ursachi, versuri nepublicate încă):

„Ce ştiţi voi ce simt aricii
Cînd se-ating la superficii
În grădina cu delicii,
În caverna cu suplicii?

– Practică diverse vicii,
De-or să-i plîngă toţi amicii
Şi-or să-i rîdă toţi limbricii”

…Este prezentă în orice piață de zarzavaturi sau de demonstrații cetățenești, în fața vitrinelor, în holul blocului comentînd listele de la întreținere, în cîrciumi, la meci. Scopul urmărit – să strîngă merinde pentru Bunicuța mult-iubită, care crește necontenit în sondaje, mai mult decît pensiile compatrioților de aceeași vîrstă. Și comentează:
„-…uite ce-au făcut ăştia, că nu te mai poți apropia de un kil de carne”…
„…era mai bine pe vremea Împușcatului, care ne construia blocuri”…
„…ia uite ce-au promis și ce-au făcut”…
„…ce-au avut cu prietenii noștri dintotdeauna, sîrbii?”…
„…noi, care sîntem cei mai deștepți și mai capabili, care le-am stat pavăză occidentalilor”…
„…v-a trebuit democrație, poftim democrație”…
și în fine
„…las’că vine el Domnu’ Iliescu (Bunicuța) și face dînsul ordine”.

Noile Scufițe rîd pe-nfundate, ca gheboasele, oridecîteori ceva merge prost – drept e că au și motive gîrlă. După ce-și îndeplinesc misiunea se duc acasă sau la sediu, mulțumite că și-au făcut datoria. Că au succes, nu se-ndoiește nimeni, căci țara e plină de pensionari majoritari, de țărani fără noimă cu pămîntul pîrloagă, de lumpen-orășeni în șomaj ori vagabondaj, într-un cuvînt de voturi la-ndemînă, iar din cei 20 de ani profețiți de convertitul politolog Brucan nici nu s-au împlinit jumătate.
…
Scufițele se află peste tot și e inevitabil ca un polițian cu stele care calcă cu Mercedesul, beat fiind, niște țărani, să scape de pușcărie cu felicitări, după cum e perfect normal ca un parlamentabil să fie imun în fața legii, indiferent ce inginerie financiară a săvîrșit. Vai de bietul naiv care se apucă să facă publice asemenea fapte – dacă nu înfundă pușcăria, de plătit daune (culmea) morale nu prea poate scăpa, căci veșnic juna Bunicuță veghează și-și ocrotește nepoțeii de lupul cel rău.

…
De fapt noi nici n-am scris aceste rînduri, numai ni s-a părut! Trăiască și-nflorească în vec(h)i Bunicuța, săru’mîna Scufița Roșie – singurică, singurică? Aveți mandat să mă luați? ÎNCĂ UNUL?

Universul, Iași, Octombrie 1999