Postarea anterioară a provocat o reacţie ştürmeristică. În traducere, furtunos pompieristică. Machiavellian, un lăcrimos tăios, mă apostrofează peste gard:

1. Prima mostra de polutie nocturna: Radu Iliescu si Ioana sunt nazisti, “clone dambovitane” a lui Julius Streicher. De ce? Fiindca asa zice emil, doar nu va trebuiau si argumente.

Te îmbeţi cu apă rece. Nu am spus că sînteţi nazişti. Mai aveţi de muncă. Sînteţi doar nişte epigoni nazişti. Iar în ce priveşte argumentele, cască bine ochii. În poluţia nocturnă care îţi dă de furcă – aşa păţeşti cînd eşti permanent cu ochii în lacrimi – te faci că nu vezi cele două caricaturi din articol. Una bucată din Palestina Lacrimosa şi una bucată din Der Stürmer. Foarte similare în execuţie şi identice în mesaj. Singura diferenţă constă în lipsa păianjenului malefic iudaic, dar în amîndouă este afirmată existenţa unui lagăr de concentrare în care umanitatea (palestinienii) este (sînt) ţinută (ţinuţi) ostatică (ostatici) şi ucisă (ucişi) de evreime (Israel). Este interesantă şi alternanţa simetrică a planurilor abstract-concret. În caricatura din Der Stürmer evreimea este concret şi explicit portretizată; în cea afişată de Ştürmerul dîmboviţean evreimea este abstractizată sub forma Israelului. În Der Stürmer locaţia este uşor abstractă – evreimea îşi ţese pînza distrugătoare peste tot – dar în Ştürmerul dîmboviţean locaţia este nominalizată – Gaza, unde palestinienii prizonieri sînt subiectul unui Holocaust impus de statul Israel. Am juxtapus cele doua imagini deoarece sînt perfect complementare. Unglück-ul (beleaua, blestemul) lui Streicher este concret în expunerea naturii blestemului – evreimea – si universalist în localizare – peste tot. Unglück-ul lui Iliescu & comp este abstractizat în natura sa – Israel – şi cît se poate de concret în localizare. Diferenţa dintre Der Stürmer şi Palestina Lacrimosa este doar una de perspectivă a decorului şi de audienţă. Iliescu & comp nu fac altceva decît să pună în scenă aceeaşi piesă a maestrului Streicher, adaptată pentru un public actual.

Desigur, nu e vorba doar de confluenţa dintre două caricaturi. Ar putea fi o coincidenţă accidentală şi nefericită. Alăturată însă principiilor care excită constant glandele umede ale Palestinei lacrimogene — Israel este un stat nazist, Israel perpetuează un Holocaust pe invers, Israel este un stat de tip apartheid, sionismul este echivalent cu nazismul — această „coincidenţă” capătă valoare de exemplu. Pentru Streicher „evreii sînt un blestem” – pentru Iliescu & comp „Israel este un blestem”.

Întimplarea face că Israel e plin de evrei. Tot întîmplarea face că 1 milion din cele 6 de cetăţeni israelieni sînt arabi palestinieni. Ca cetăţeni israelieni, sînt şi ei nazişti, holocaustişti, promotori ai apartheidului israelian? Evident că nu. Aceşti cetăţeni israelieni sînt excluşi. Cînd Iliescu & comp tună şi fulgeră împotriva „nazismului israelian”, autorul acestui „nazism” trebuie să vi-l închipuiţi sub forma păianjenului evreu popularizat de Streicher. Puţin discernămînt… bitte schön! O fi Israel Satana Mică, dar drăcuşorii dinăuntru sînt evreii. Ceilalţi israelineni sînt prizonieri fără voie. Cu drept de vot, cu partide politice anti-israeliene, cu reprezentanţi în parlament, studiind liber în universităţi şi devenind medici, ingineri, avocaţi… şi în general exterminaţi sistematic de statul Israel.

Oh, dar Gaza, ce ne facem cu oprimaţii din Gaza şi din Fatahstan? Suferinţa lor este din păcate produsul fraţilor arabi care în 1948 au refuzat să accepte crearea unui stat palestinian. Bine, naraţiunea oficială spune că Siria, Egipt, Iordania şi Irak s-au opus creării unui stat evreu. Varianta oficială este corectă: pe arabi nu îi interesează crearea unui stat arab palestinian, îi interesează exclusiv distrugerea Israelului.

Care e plin de israelieni. Dar nu vă faceţi griji. Nu toţi israelienii vor fi exterminaţi. Doar unii.

Pedalînd în trecut am ajuns şi la subiectul spinos al creării statului Israel. Pe scurt.
Israel este un stat creat prin colonizare pe faţă, paşnică şi legală. Cînd spun „pe faţă” înseamnă că nu a fost o conspiraţie. Theodor Herzl şi ceilalţi sionişti nu şi-au ascuns intenţiile de a crea un stat prin cumpărarea de pămînt în matricea geografică a iudaismului, adică acolo unde civilizaţia iudaică s-a stabilit şi dezvoltat cu mult înaintea invaziei islamice. Colonizare paşnică şi legală: între 1870 (aproximativ) şi anul parafării oficiale a statului Israel de către ONU, sioniştii au cumpărat pămînt de la proprietari arabi. Aceste teritorii acumulate treptat nu au fost furate sau cucerite. Statul Israel nu s-a format prin invazie militară, escrocherie sau furt. Arabii au vîndut pămîntul pe care s-au stabilit imigranţi evrei din Europa. Aceşti imigranţi au realizat în timp toate instituţiile care definesc un stat: o limbă comună, o administraţie civilă, o forţă poliţienească şi militară, un sistem educaţional, o economie, un sistem politic de inspiraţie occidentală şi, mai ales, au revitalizat cultura iudaică, punînd-o la temelia construcţiei numite statul Israel.

Desigur, acest parcurs nu a fost lipsit de conflict, fie cu arabii sau cu puterea colonială britanică, sau de vărsare de sînge. Nici un stat nu se naşte imaculat. Problema este dacă Israel s-a născut legitim.

Da.

Mergînd şi mai în trecut, acolo unde o iei razna complet:

Alta mostra de inteligenta: “în cele din urmă evreii au întemeiat un stat propriu în matricea geografică a iudaismului, pe un teritoriu evreu cu mult înainte de invazia islamică.” Auzi, evreii au “intemeiat un stat”, “matricea geografica a iudaismului”, “invazia islamica”, termeni grei si plini de substanta. Pe scurt, e o argumentare furibunda (din nou pseudopsihotica) a unui “drept istoric”. De parca pe evrei i-a pus cineva in Israel (probabil Iahveh) candva in negura timpului si ei nu au luat teritoriul cu sabia-n mana de la filistini, fenicieni, caanieni, hititi, samd. Da, auzi fratioru emil, daca tot vorbim de “cu mult inainte de”, n-ar trebui ca americanii sa se intoarca in Europa, ca-s acolo de numa’ 500 de ani, iar indienii sunt jde mii? Si, chiar mai mult, n-ar trebui ca noi toti astia iuropeni sa ne intoarcem la Urali si sa cedam teritoriul pre-indoeuropenilor? Nu? Da di ce nu, ca-i “drept istoric”!

Da, au luat teritoriul cu sabia în mînă de la cei dinaintea lor. Toţi avem strămoşi care au luat teritoriul cu sabia în mînă de la alţii. Inclusiv musulmanii, care au luat cu sabia în mînă tot teritoriul dintre deşertul lor originar şi extremitatea nord-vestică a Africii, urcînd puţin şi peste Mediterana pînă în măruntaiele Franţei. Unde au luat un ciocan zdravăn peste bot de la Charles Martel şi au trebuit să se mulţumească doar cu Al-Andalus. Să nu uităm nici India, unde iubiţii tăi cu semilună au măcelărit timp de trei secole. Cu toate acestea, realitatea istorică are prioritate. Este prea veche şi adînc înrădăcinată pentru a mai putea fi contestată. Nu numai realitatea istorică a islamului, dar şi cea istoric-geografică a iudaismului. Faptul că a doua ocupă un petec din oceanul revendicat de islam nu înseamnă că acest petec este uzurpat de evrei. Înseamnă doar că evreii au avut curajul şi tenacitatea extraordinare de a recupera ceea ce a fost al lor dinaintea apariţiei imperiale a unor stăpîni ulteriori. Pentru acest lucru evreii sînt de admirat şi de plîns. S-au găsit să reconstruiască vechea lor casă într-un timp cînd lumea se obişnuise demult cu ideea că evreii nu au nicio casă.

Cîteva rînduri despre acest pasaj:

Ei, ce sa faci, aparentele inseala, si se pare ca emil nu poate sa doarma noaptea din cauza a ce cumpara sau nu cumpara altii.
Nu cred ca merita mentionat faptul ca intr-o piata “libera”, pe care o sustine si baiatul nostru, ai dreptul sa cumperi ce vor muschii tai. Nu ma intrebati de ce fiindca raspunsul e la mintea cocosului si reiese din definitia cuvantului “liber”. De asemenea, intr-o piata libera singurul boicot justificat este cel pe care il aplica Ioana, fiindca nu incalca principiul nonagresiunii.

Muşchii tăi e stăpînii tăi. Să te ţină bicepşii şi să cumperi sau să nu cumperi ce vrei matale. De fapt, dacă nu te superi că fac apel la muşchiul dumitale cranian, unde am spus că nu ai dreptul să boicotezi pe cine vrei matale?

Păcatul meu este că nu am lămurit cum se cuvine următorul lucru. A sosit timpul să vă ştergeţi lacrimile, să vă îndreptaţi de şale şi să deveniţi consecvenţi. Cu alte cuvinte, să faceţi în concret ceea ce suspinaţi în virtual.

Pe cînd un boicot real, ca frăţiorii voştri din Franţa? Vă e jenă să intraţi încolonaţi în primul Carrefour din drum şi să cereţi politicos dar ferm – „Mîinile sus – jos cu jidanii de pe rafturi!”? Un singur lucru vă rog: nu faceţi de ruşine mişcarea „conservatoare” şi plătiţi la ieşire pentru mărfurile confiscate. Chiar aşa, ce mama sionismului aşteptaţi? Aveţi sute, mii de gură-cască care abia aşteaptă să fie organizaţi şi puşi la treabă. Numai gura e de voi? Acţiune, copii! Boicotaţi, ieşiţi la demonstraţie în faţa ambasadei „entităţii sioniste”, faceţi un cenaclu, un schimb de experienţă (şi misticism) cu martiri certificaţi de Hamas, vindeţi tricouri cu zvastica imprimată peste steaua lui David şi donaţi banii la organizaţii caritabile care se ocupă de eliberarea Palestinei… sînt atîtea lucruri de făcut.

Julius Streicher nu a omorît pe nimeni cu mîinile lui, nici măcar un evreu. A publicat o revistă şi atîta tot.

P.S. Der Stürmer ieri şi azi (3)