Prin 2003 sau 2004 am făcut un filmuleţ care mi se pare destul de potrivit pentru subiectul articolului despre Ion Iliescu. Ar fi potrivit şi pentru firul de discuţie de sub postarea referitoare la culturnicul Ve Protopopescu, unde Panseluţa şi Fishbone au cîte ceva de zis despre emigranţii români şi raporturile cu ţara lor de departe. Deseori mi-e greu să confrunt acest subiect în mod direct. Am multe experienţe, dezamăgiri şi speranţe care se bat cap în cap. Uneori sînt deprimat şi fatalist, alteori detaşat şi pragmatic. Deci, e un comentariu pieziş şi nici pe departe exhaustiv, sub forma unui mic scenariu şi apoi a unor imagini.

Pe un picior de plai

– scenetă revoluţionară –

Decembrie 1989. Peisaj citadin comunist. Blocuri, gunoaie şi copii. Se cîntă „macarale rîd în soare”.

A început revoluţia. Se dau ziare proaspete. Oameni de bine citesc cu nesaţ. Conu Leonida povesteşte :

Aşa cum îţi spusei. Mă scol într-o dimineaţă şi ştii obiceiul meu, pui mîna întîi şi întîi pe o gazetă, să văz cum mai merge ţara.
O deschiz, şi ce citesc?!
Uite, ţiu minte ca acuma. Doi-doi decembrie. A căzut… tirania. Vivat… libertatea!
Sar din pat şi-mi zic. Hai dom’le pe la revoluţie, poate trag şi eu un profit!

Muzică din Ţara Oaşului. Adrian Năstase, palton uzat, bască de muncitor obidit, dar mai ales, visător:

Ce-mi doresc eu mie, dulce Românie?
Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atîta vreme
Vreau ceea ce merit în ţara asta de gogomani
Unde sunt cel dintâi, vreau
Visul meu de glorii falnic
Preşedinte, adulare, bogăţie
Asta îmi doresc eu mie, dulce Românie!

Marş militar sovietic. Soldaţi înarmaţi apărînd cuceririle revoluţiei. Conu Leonida faţă cu reacţiunea:

Tot tămbălăul a ţinut luni de zile, dom’le. Trebuia să se termine pînă seara, dar reacţionarii… nu şi nu!
O tot ţineau cu chiote, zarvă, demonstraţii… ai noştrii, na!, oameni de bine, din popor. I-au luat cu binişorul, le-au dat cu zăhărelu… democraţie, alegeri, tevereu liber… dar ei mereu cu sula-n coaste, dom’le!
Păi cîtă răbdare să fi avut cu coate goale, dom’le, cu golanii! I-a strîns dom’le de pe străzi, i-a dat la mineri, să le iasă mofturile din cap!

Au trecut ani. Un baron pesedist stă de strajă patriei.

I am iroooon man!

He-hee, cum a trecut timpul. Acuma sînt baron major şi de trei cincinale stau de strajă şi apăr cuceririle revoluţiei.
Încă patru ani de tras tunuri şi viitorul ţării e asigurat.
Ţineţi minte
România nu e a noastră
E a urmaşilor, urmaşilor şi urmaşilor
Noştri!

Surle şi trîmbiţe. Ia cuvîntul domnul Mircea Geoană:

Ladies and gentlemen!
Eternul şi fascinantul
Protector al cinstei şi sărăciei
Master of disaster!

Aplauze înflăcărate. Cade cortina, aplauzele se înteţesc, paroxism.

Apare Ion Iliescu. Zîmbeşte larg şi cîntă.

Imagini prezentînd trecutul de dizident şi revoluţionar al lui Ion Iliescu.

Marş militar american. Ion Iliescu zîmbeşte larg. Apare Vadim Tudor şi confirmă:

Varză!

Mission unspoken, destination unknown…

Viezure!

Tell my girl I did my best…

Mazăre!

Cîntec de pahar în idiş despre Romania în care toată lumea bea vin şi mănîncă mămăligă cu cîrnaţi.

Shalom!

Ion Iliescu zîmbeşte larg. Cîntă Gary Glitter. Apare Adrian Nastase şi confirmă:

Come on, come on
come on, come on!

In patria noastră drepturi şi morala juste
Stralucita grijă chezăşie a dimensiunilor
Mutuale din planul superior al împlinirilor robuste

Do you wanna be in my game, my game
Do you wanna be in my game, my game

Se înfăptuie implementarea afirmării formelor fundamentale

I’m the leader, I’m the leader
I’m the leader of the gang!

Nu există nici o îndoială că traiectoria românească
Formidabilă se înscrie în planul de succes
Al sistemului original de aspiraţii

Do you wanna be in my game, my game
Come on, come on
come on, come on!

Decembrie 1989, prima zi de libertate. Oameni fericiţi. O femeie priveşte şi se roagă într-un gest imposibil de descris.