John Derbyshire de la National Review relatează o euro-parabolă de actualitate.
O zi molcomă într-un mic sat grec. Plouă şi străzile sunt pustii. Sunt vremuri grele. Toată lumea are datorii. Toată lumea trăieşte pe credit.
Un turist german se opreşte la hotelul local şi scoate pe tejghea o bancnotă de 100 euro, spunându-i proprietarului că doreşte să inspecteze camerele, pentru a alege una în care să poposească peste noapte.
Proprietarul îi dă cheile şi de îndată ce vizitatorul urcă la etaj, înşfacă bancnota de 100 euro şi aleargă spre magazinul vecin, pentru a plăti datoria la măcelar.
Măcelarul ia bancnota de 100 euro şi aleargă mai departe pentru a plăti datoria la ţăranul care creşte porci.
Ţăranul care creşte porci ia banconta de 100 euro şi se îndreaptă către furnizorul de nutreţuri şi combustibil.
Furnizorul ia bancnota de 100 euro, aleargă la cârciuma din sat şi îl plăteşte pe cârciumar pentru băuturile consumate pe credit.
Cârciumarul se întinde peste tejgheaua de la bar şi îi dă bancota de 100 euro prostituatei care trăia din te miri ce şi era nevoită să îi presteze cârciumarului „servicii” pe credit.
Prostituata merge la hotel şi îi dă hotelierului bancnota de 100 euro, pentru chiria de la camera în care ea îşi desfăşura activitatea.
Hotelierul pune bancnota de 100 euro înapoi pe tejghea, pentru ca vizitatorul bogat să nu între la bănuieli.
În acest moment călătorul se întoarce din inspecţie, spune că odăile de cazare nu sunt satisfăcătoare, ia bancnota de 100 euro şi părăseşte satul.
Nimeni nu a produs nimic. Nimeni nu a câştigat nimic prin muncă. Însă acum întreg satul a ieşit de sub povara datoriilor şi priveşte viitorul cu mult mai mult optimism. Şi uite aşa, doamnelor şi domnilor, funcţionează bailoutul!
2 Comments
Liviu Crăciun
17 December 2011Emil, e gresita parabola; pare o stingere corecta de datorii (si putea si sa nu existe suta, se poate face cu alte hirtii de valoare -la noi, cec, bilet la ordin)
la bailout pierde toata lumea – hotelierul grec se califica pt un imprumut de 100 euro (echivalent in drahme) pe un an cu dobinda de 15% (risc mare, dobinda si termene pe masura); a primit 1000 euro pe 10 ani cu dobinda de 3% de la o banca germana (moneda germana, risc mic; piata unica, inghesuiala mare, concurenta pe masura, rezulta termene si dobinzi generoase); cu banii imprumutati a platit o masina germana cu care nu produce decit invidie printre vecini, asa ca dupa 10 ani nu are nici un ban pt banca; prostituata bruxelleza zice bancii: uite 100 de euro si am eu inca 10000 de euro cu care garantez ca peste inca zece ani hotelierul grec iti va plati 2000 de euro; daca banca intra la apa din lipsa de cash, prostituata bruxelleza poate investi cinstit cei 10000 in actiuni ieftine; clientii romani, cehi, englezi sau nemti semneaza fiecare cite iou de 100 de euro prostituatei pentru diverse viitoare servicii, dar d-soara se dovedeste a fi un travestit, asa ca se trezesc si cu banii luati si cu onoarea nereperata; per total: hotelierul si-a dublat datoria (pe care tot nu are cum o plati), banca a primit doar 10% din bani si risca sa fie preluata ostil, toti restul s-au trezit cu cite o datorie de 100; singurul satisfacut ramine travestitul bruxellez
emil borcean
17 December 2011Tehnic vorbind, varianta ta este intr-adevar mult mai aproape de realitate ???? Mi-a placut varianta lui Derbyshire pentru calitatea sporita de hocus-pocus. Intr-o vreme era la moda realismul magic in literatura si film…. parabola are darul de a arata ca realismul magic a iesit din fictiune si a intrat in UE. Ceea ce transforma UE intr-o fictiune, iar realitatea europeana intr-o realitate fictionala, ireala.