Liderii europeni trebuiau sa fie la Katyn înca de la 10 aprilie. Aratau astfel ca le pasa si evitau totodata norul vulcanic. Nu trebuia sa ajunga acolo numai un avion din Polonia, ci mult mai multe, din toata Europa. În fond, toti politicienii europeni îsi pot exercita acum nestingheriti functiile, cel putin în parte, datorita sacrificiilor martirilor totalitarismelor secolului XX.

Daca împrejurarile nu ar fi fost tragice, imaginile de la înmormântarea Presedintelui Kaczynski ar fi putut fi utilizate pentru un clip publicitar legat de frumusetile culturale ale Europei. Se putea alege orice – arhitectura Cracoviei, strazile orasului, muzica, universitatea, bisericile, florile sau doar ordinea si decenta locuitorilor. Orasul nu era pregatit pentru un eveniment de anvergura. E mereu asa cum l-am vazut, frumos, demn, sobru, primitor si generos cu oaspetii.

Acesta ar fi cel mai minor argument pentru a spune ca cea mai absurda si josnica acuzatie adusa lui Kaczynski a fost aceea de a nu fi fost suficient de european, de a fi gresit la acest capitol.

Cine vorbeste despre Kaczynski…
Duminica, la ora 13.20 , postul de televiziune RTL-TVI, cu mare audienta în capitala Europei, difuzeaza emisiunea L’Invité. La ultima editie, care avea loc chiar în momentul când începeau funeraliile lui Kaczynski, animatorul ei, un gras agresiv, l-a avut ca interlocutor pe Louis Michel, fost Comisar UE pentru dezvoltare si ajutor umanitar si actual parlamentar belgian. Dupa ce au vorbit despre actualitatea locala, ziaristul i-a propus lui Michel sa dea o nota generala, pe o scala de la 0 la 10, lui Lech Kaczynski. Politicianul nu s-a pretat la un joc atât de mitocanesc, însa nu a gasit nimic bun de spus despre fostul presedinte al Poloniei, nici macar un cuvânt amabil. Evident, nu a omis sa îl taxeze, cu un aer doct-indulgent, pentru conservatorismul sau si lipsa de întelegere a problemelor europene.

O foarte superficiala privire asupra biografiei celor doi oameni politici indica cu certitudine faptul ca belgianul este un functionar care nu a facut niciodata vreun sacrificiu pentru convingerile sale, în afara, probabil, de clasicele depasiri ale orelor de program. A fost „negociat” comisar din partea Belgiei, capatând legitimitatea de rigoare. Profesor de limbi la o scoala rurala si democrat convins altminteri,Michel va ramâne în memoria politica pentru ca a întârziat ajutoarele pentru Liban „ca un pompier care ajunge la fata locului dupa ce incendiul s-a stins” si pentru ca l-a numit pe Joseph Kabila „speranta Congo-ului”.

Lech Kaczynski a intrat în miscarea anticomunista din anii ’70, a obtinut un doctorat în drept (pe o tema legata de legislatia muncii) si a facut cariera universitara. A publicat în presa samizdat si a fost membru în comitetul grevei de la Gdansk în 1980, motiv pentru care a fost închis în lagarul Strzebielinek (1981-1982). A devenit colaborator direct al lui Lech Walensa, a organizat ajutorarea detinutilor politici si a participat la pregatirea pozitiei Solidaritatii la discutiile de la Masa Rotunda. Ca deputat, ministru al justitiei si primar al Varsoviei a fost popular pentru ca a luptat eficient împotriva mafiei si coruptiei. Ca presedinte a fost prietenul tarilor care deranjeaza: Georgia, Israelul (“There was no political forum where Kaczynski would not go out of his way to speak up for Israel and aid its cause. This was above and beyond what could even be expected from a well-disposed head of state”, arata editorialul din Jerusalem Post), România si Ucraina, spre disperarea rusilor, a eurocratilor si a liberalilor americani. A fost un catolic sincer, un intelectual si un barbat adevarat, un politician integru si un om cumsecade. El si sotia sa erau un cuplu perfect. Avea o mare afectiune pentru familie, mai ales pentru mama sa, si iubea animalele (avea un maidanez, un terier scotian si un motan luat de la un adapost).

Cele de mai sus nu au reusit sa impresioneze scala de apreciere a grasului de la RTL-TVI sau sa se învredniceasca de respectul lui L. Michel. „Strânsura ciocoiului pare cu atât mai mare cu cât mai mica pare averea celor de aproape…, ciocoiul minimalizeaza totul: ce nu-i apartine, ce nu ajunge, ce nu-l priveste…, ciocoiul… de îngrasa din dispret” (Tudor Octavian, 1995).

Lasitate si ticalosie, nu doar prostie si parvenitism
Padurea Katyn nu au intrat înca în istorie. Va atârna de prezentul european atâta vreme cât trecutul nu va fi limpezit. De aceea, tot ce s-a întâmplat în ultimele zece zile nu prevesteste nimic bun pentru Europa. Daca se discuta mai mult de marsul mic si interzis al homosexualilor din Varsovia decât de crimele de la Katyn, daca Polonia nu a înteles bine ce trebuie sa gândeasca si Kaczynski a stat în drumul UE, si daca parvenitii si scandalagii sunt luati în serios când se pronunta în legatura cu cine merita sa fie înmormântat la Catedrala Wawel, înseamna ca Europa e pe drum spre dictatura.

Detractorii lui Kaczynski nu au un mod european de gândire. Spiritul european apreciaza critica, ironia subtila, limba ascutita, dar respinge imitatia. El este acum deturnat si înlocuit de clisee tâmpite, gândire încâlcita si ratoiala agresiva. Acum nu mai este european. E un joc de cuvinte foarte înselator la care s-au pretat si politicienii care au venit cu scuze de toata jena pentru absenta de la funeralii, invocate chiar de conducerile unor tari aflate în apropiere geografica de Polonia, ca Austria, Germania, Finlanda si Suedia.

Liderii europeni trebuiau sa fie la Katyn înca de la 10 aprilie. Aratau astfel ca le pasa si evitau totodata norul vulcanic. Nu trebuia sa ajunga acolo numai un avion din Polonia, ci mult mai multe, din toata Europa. În fond, toti politicienii europeni îsi pot exercita acum nestingheriti functiile, cel putin în parte, datorita sacrificiilor martirilor totalitarismelor secolului XX.

UE a fost confiscata de ticalosi si arivisti ca revolutia româna din 1989. Ei vor sa ne faca sa credem ca libertatea si adevarul sunt notiuni relative si frivole, a caror interpretare depinde de ei. Paralelismul e surprinzator, dar nu fals. Sa nu ne însele aparentele. Este Cathy Ashton un european mai valoros ca Becali?

Joseph Bové, actualul europarlamentar francez, care în 1999 a distrus un McDonald’s la Millau (Aveyron, Franta), nu a fost criticat niciodata ca nu întelege Europa.

Nu conteaza ca sunt spilcuiti cei de la Bruxelles. Cinismul si dorinta de a parveni sunt identice cu ale toapelor stridente si brutelor (neo)securiste de la Bucuresti. Produc aceleasi atitudini si determina acte echivalente, cu aceleasi implicatii morale. La Bruxelles, Berlin si Paris a intrat în reflex pupatul mâinii lui Don Corleone, astfel încât nici nu se mai analizeaza gestul si nici nu se mai evita oficierea lui în public, ba chiar este considerat „pragmatism politic”. Reconcilierea a ajuns sa însemne îngroparea trecutului si echivalarea ucigasilor cu victimele. Adevarul se supune la vot. Argumentul rational e o practica a trecutului. Vulgaritatea ne e prezentata drept dezbatere.

Iata de ce a deranjat Lech Kaczyinski si de ce aceia care îl vor urma, din fericire multi, vor continua sa fie o prezenta incomoda, pentru ca vor aminti ca „minciunile pot într-adevar sa fie puternice, dar (…) oamenii si natiunile pot chiar si în cele mai grele vremuri sa aleaga libertatea si adevarul.”