Amintea ieri episcopul greco-catolic de București, Mihai Frățilă, cum, la 1918, episcopul Iuliu Hossu numea Capitala României drept „Ierusalimul aspirațiilor noastre”, orașul în care, trei decenii mai târziu, avea să fie arestat în miezul nopții ca un făcător de rele.
Și totuși, după 22 de ani de pușcărie și domiciliu obligatoriu, după batjocuri și bătăi, câtă seninătate, câtă dragoste în glasul său „stins, dar cu neîmbătrânită dragoste de atuncea” recitind Rezoluția Unirii.
Simțiți în vocea lui, în tot ce rostește vreo trufie, vreo ură? Biserica lui era interzisă, el era cu domiciliu forțat la Căldărușani, suportase batjocură și ură, supraviețuise regimului de exterminare de la Sighet.
La comemorarea lui Iuliu Hossu, dar și la bucuria sfințirii altarului unei Catedrale Patriarhale – evenimente care au avut loc în aceeași duminică de 25 noiembrie 2018 în București -, trebuie să ne amintim și să și trăim în viața de zi cu zi crezul lui Iuliu Hossu – „Credința noastră este viața noastră”, respectiv crezul Regelui Ferdinand (să citim cu ochii credinței acel hrisov profund al Regelui Ferdinand care cerea la 1920 o „biserică a mântuirii” în capitală).
Fără a ne conecta cu ocazia unor astfel de evenimente la Timpul în care sunt înscrise le uităm scopul. Din lucruri sacre le transformăm în piese de muzeu cu care ne fălim. Să fim conștienți că riscăm să ne hrănim vanități, să devenim și noi un soi de oameni recenți, numai că îmbrăcați în straie populare, caricaturi de creștini până la urmă. Să știm, dincolo de păcatele noastre, reperele care sunt dincolo de timpul nostru.
Centrale pentru viața noastră, așa cum au fost și pentru Iuliu Hossu ori Regele Ferdinand, sunt ori trebuie să fie Euharistia, pocăința, mărturisirea păcatelor și încercarea de îndreptare a lor. Acestea ne conectează cu viața lor și cu Timpul în care sunt înscrise asemenea evenimente.
Zicea ieri episcopul Mihai Frățilă despre crezul lui Iuliu Hossu:
Dând mulțumită astăzi, aici, pe pragul acestui mormânt, în anul Centenarului Marii Uniri, pentru harul vieții Cardinalului Hossu, să-i reamintim Crezul: să știm mulțumi pentru primirea ajutorului, sa nu te lași copleșit și să nu te saturi nicicând de adevăr și libertate, să te arăți capabil de a răspunde răului cu binele, fiindcă, vorba psalmului, Dumnezeu îi apăra întotdeauna pe cei care-și pun încrederea în El.Apartenența la Hristos, la Biserică, nu se poate rezuma la vanități personale sau la subiective istorii glorioase care sfârșesc prin a justifica ideologia părților. Rostul vieții este revelat plenar de Sfânta Euharistie și de aceea putem fi creștini doar în măsura în care îi permitem lui Dumnezeu să transforme imposibilitățile noastre în harul putinței sale. Numai dăruirea, timpul pierdut pentru semeni, zelul pentru lucrurile Domnului, fac lumea să fie mai bună, omenia – o prioritate, iar existența prezentă să primească încă de aici de pe pământ, sigiliul veșniciei.
