Oricine are curiozitatea să facă o căutare pe motorul Google folosind numele lui Adrian Năstase va primi ca prim răspuns un banner cu ministru>>prim-ministru>>blogger postat deasupra numelui blogului său. Din păcate, banner-ul de pe blogul fostului împărat al României este incomplet. În goana sa după ascensiune socială, titluri, funcții și avere, lui Adrian Năstase e posibil să-i fi scăpat faptul că etimologia cuvântului șperț – sinonimul termenului juridic mită – este legată de cuvântul german Sperrzeug, care înseamnă mănunchi de șperacle, unelte bune la deschis lacăte și uși, dar care prin folosire l-au înfundat în pușcarie pentru a două oară.

Pedeapsa de 4 ani de închisoare pentru șantaj și mită pentru un fost prim-ministru român aruncă o lumină proastă asupra partidului său de suflet, PSD-ul, această adunătură politică veșnic potrivnică acțiunii legii. Adrian Năstase a fost șeful acestui partid și PSD-ul a anunțat oficial în noiembrie 2013 că îl aștepta să-și reia în 2016 funcția de președinte al Consiliului său Național. Iată că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție va amâna cu câțiva ani această dorință a lui Victor-Viorel Ponta, plagiator și prim-ministru din partea USL.

Imitatori există la toate partidele, mai ales la PNL, dar niciun grup politic nu a reușit să egaleze cerbicia cu care PSD-ul a reacționat întotdeauna la încercările Justiției de a-i anchetă, inculpa sau pedepsi pe conducătorii săi care au intrat în conflict cu legea. Chiar dacă formal nu mai este membru de partid, Adrian Năstase a fost declarat de către Victor Ponta „condamnat politic” și echivalentul românesc al Iuliei Timoșenko din Ucraina, închisă de tabără pro-rusă aflată la putere la Kiev. Paradoxal, PSD-ul, partidul care a dominat viața politică românească și a dat majoritatea legilor statului român, susține acum că în România, stat al Uniunii Europene și membru NATO, există un deținut politic.

Ura nedisimulată față de actul de justiție aplicat conducătorilor PSD se leagă de chimia internă a acestei formațiuni politice urmașa directă a Partidului Comunist Român. În perioada premergătoare celui de-al Doilea Război Mondial, această grupare afiliată ideologic Rusiei Sovietice, numită pe atunci Partidul Comunist din România, a dus un război pe toate palierele contra statului român, iar după preluarea frânelor puterii în 1945 a controlat total Procuratura și tribunalele.

Căderea regimului Ceaușescu nu a însemnat și eliberarea Justiției de sub comanda politică. Ani la rândul, Ion Iliescu și partidul său roșu au dat indicații Parchetelor, au deschis dosare și blocat cercetările penale. La fel că și înaintașul său comunist, PSD-ul se credea deasupra legii și imun la formulele de control pe care orice societate civilizată le-a instituit pentru a apăra proprietatea și dreptatea.

Adesea se trece cu vederea că Adrian Năstase nu a fost un om de rând nici în regimul comunist, nici după revoluția din 1989. În aceste condiții, este cât se poate de firesc ca îngâmfatul numărul 1 al României, primul și adevăratul Zeus, să se înfurie pentru că a ajuns un infractor condamnat pentru a doua oară. Anormalitatea detenției sale constă în favorurile pe care i le face Penitenciarul Rahova, instituție așa-zis represivă care îi permite să își scrie articolele pentru blogul personal.

Aliații politici ai PSD au fost mult mai șireți decât a reușit să fie actualul premier, lăsat să intre în ofsaid prin declarațiile în care a atacat din nou Justiția. Admonestările lui Victor Ponta făcute de Traian Băsescu și de câțiva lideri ai opoziției au fost legate de aceste atacuri care pun în lumină nu numai o atitudine a unei persoane, ci o adevărată ideologie a impenitenței care dă prost până și în rândul socialiștilor europeni. Este de presupus că actualul prim-ministru, un ilustru iresponsabil, nu poate să-și dea seama de imensul rău pe care îl face țării și partidului său prin atitudinea pe care o adoptă în relație cu Justiția. Cert este că PSD s-a poziționat cumințel în spatele lui Victor Ponta în așteptarea marilor confruntări politice din acest an și atitudinea nu a mirat pe nimeni.

Tonele de fiere cu care Adrian Năstase își tratează adversarii politici reprezintă măsura neputinței sale în fața unei realități în care nu a crezut niciodată. Magistrații care i-au judecat cazul nu s-au lăsat impresionați de trecutul omului politic, cândva cel mai puternic din România, și l-au condamnat la 4 ani de închisoare cu executare. Astfel, fostului premier i s-a reamintit că a avea o funcție de demnitate publică implică și răspunderea pentru faptele din timpul mandatului.

Adrian Năstase, simbolul corupției din România de începutul de mileniu 3, nu se mai poate împotrivi și altor consecințe ale declinului său. Consiliul Baroului Municipiului București a anunțat că va pune în discuție calitatea de membru a infractorului Adrian Năstase, ceea ce va mai pune un lacăt invizibil la ușa celulei, unul la care fostul prim-ministru nu i-a găsit un corespondent în mănunchiul de șperacle cu care s-a dotat.

Cine este mai presus de lege în România? La această întrebare fostul ministru, prim-ministru, șperțar, pușcăriaș și blogger nu mai trebuie să răspundă. A primit ceea ce i se cuvenea. Păcat că, grație sistemului de justiție european, infractorul Năstase nu își va ispăși până la capăt sentința și va fi eliberat mai înainte de vreme.