Corespondenta agenţiei de presă RIA Novosti Maria Frolova a luat pe 21 august 2009 un interviu politologului Viaceslav Nikonov, conducătorul fundaţiei Russian World şi nepot al lui Viaceslav Molotov, semnatarul pactului Ribbentrop-Molotov din partea Uniunii Sovietice. Vă prezentăm în continuare traducerea unei mari părţi a interviului. Concluzie: proverbul nostru “aşchia nu sare departe de trunchi” e valabil şi pentru ruşi.

Maria Frolova: – A existat vreo alternativă la pact? Acesta a apropiat războiul cu Germania sau l-a amânat?

V.Nikonov: – Teoretic exista o alternativă. Conducerea sovietică a propus-o mai întâi în aprilie 1939, sau chiar mai devreme. Aceasta era ideea unei securităţi colective europene, bazate pe înţelegerile sovietice cu Marea Britanie şi Franţa că să se garanteze securitatea Poloniei şi României. În principiu, sistemul putea să conducă la reducerea drastică a posibilităţii ca Germania să declanşeze un război împotrivă Poloniei. Nu putem decât să regretăm că nu s-a aplicat această idee. Toate incercariele de a o implementa au fost lipsite de succes, în principal pentru că Franţa şi Marea Britanie erau puţin doritoare să se angajeze la obligaţii extrem de serioase şi mai apoi, deoarece Polonia şi România nu-şi doreau să accepte garanţii de securitate de la Uniunea Sovietică. Aşadar această alternativă a fost o pură speculaţie.

Războiul împotriva Poloniei era iminent, iar situaţia cerea înţelegeri practice. În mod regretabil, delegaţiile franceze şi britanice care lucrau la Moscova în august 1939 nu erau autorizate să semneze niciun fel de înţelegere. De aceea a fost o alegere de-a lui Hobson. De fapt, Uniunea Sovietică nu a avut opţiuni.

Pactul nu a afectat lansarea programului de atac asupra Poloniei. Data atacului fusese stabilită cu mult înainte ca (pactul, n.t.) să fie semnat, şi Hitler ar fi atacat Polonia în orice caz, cu pact sau fără. El nu vedea nicio diferenţă dacă avea o şansă să pornească războiul împotriva Uniunii Sovietice simultan cu atacul asupra Poloniei. Este posibil ca el să fi avut intenţia să atace chiar atunci Uniunea Sovietică.

Maria Frolova: – Atacul german a luat prin surprindere conducerea sovietică?

V.Nikonov: – Uniunea Sovietică aştepta atacul în fiecare zi. Nu era nicio diferenţă dacă ar fi venit în iunie 21 sau 22, în 1941.

Maria Frolova: – Deci conducătorii sovietici se aşteptau la război în ciuda pactului?

V.Nikonov: – Uniunea Sovietică aştepta atacul în fiecare zi. Nu era nicio diferenţă dacă ar fi venit în iunie 21 sau 22, în 1941.

Maria Frolova: – Deci conducătorii sovietici se aşteptau la război în ciuda pactului?

V.Nikonov: – Da, se aşteptau. Conducerea sovietică era 100% sigură că va fi un război. S-a reuşit să se amâne în 1939. Bunicul meu mi-a spus că se aşteptau la un an de respiro, dar a fost chiar mai lung. A mai fost o speranţă de amânare până la acel târziu 21 iunie, 1941.

Maria Frolova: – A existat vreo diferenţă între Pactul Ribbentrop-Molotov şi Acordul de la Munchen?

V.Nikonov: – Acordul de la Munchen nu s-a ocupat de sferele de interese. În Munchen nu au fost semnate pacte de neagresiune. Afost o întrunirea a liderilor vest-europeni pentru a discuta revendicările teritoriale ale Germaniei asupra Cehoslovaciei. Argumentaţia germană a fost acceptată. Cu alte cuvinte, o parte din Cehoslovacia a fost cedată Germaniei. Mai târziu, Occidentul a închis un ochi la anexarea de facto a pământului cehesc. Nu a fost nimic în comun între pactul germano-sovietic şi ceea ce a avut loc la Munchen. Ani de zile statele occidentale au încurajat agresiunea germană şi italiană.

Maria Frolova: – Molotov şi-a împărtăşit cuiva impresiile despre întâlnirile sale cu delegaţia germană?

V.Nikonov: – A făcut-o. El a spus că delegaţii germani erau „oameni serioşi”. Totuşi, el se întâlnea practic în fiecare zi cu miniştrii de externe şi şefi de state, de aceea cred că acea întâlnire a făcut o impresie de neuitat pentru el, oricât de importantă ar fi fost.

Maria Frolova: – A avut vreo importanţă pactul pentru Molotov? Ce credea despre el?

V.Nikonov: – L-a aprobat. A spus că pactul permitea ţării sale să se pregătească de război şi, într-o analiză finală, să câştige războiul. El nu a regretat niciodată că l-a semnat.