Câteva lecții ale alegerilor din Spania pentru “dreapta” românească, deși situațiile nu sunt echivalente, după cum explic mai jos:

1. Partidele vechi, zguduite de scandaluri de corupție, pierd teren în fața partidelor noi;
2. Indistincția doctrinară nu ajută; PP a pierdut și fiindcă și-a diluat identitatea de dreapta;
3. Nu e destul să agiți teme naționale ca să câștigi spectaculos, dar dacă acestea sunt ignorate, apar partide noi care o fac;
4. Lumea vrea în primul rând soluții concrete la probleme urgente;
5. Peste tot în Europa se produce o schimbare de generație la nivel de lideri; partidele spaniole au lideri carismatici, cu vârste între de 37-46 de ani (nu poți defila la nesfârșit cu oameni care fac politică din 1990, ca la noi).

Context:

Partidul Popular, de centru-dreapta, care a guvernat excelent sub Aznar (1996-2004) și bine sub Rajoy (2011-2016; 2016-iunie 2018), pierde, în opoziție fiind, 71 de fotolii (!!!) și ajunge la doar 66, adică la 16,7%, aproape în rând cu Ciudadanos, un partid liberal creat de câțiva ani (57 fotolii, 15,86%). PP, care avea din 2016 majoritatea absolută în Senat și relativă în Cameră, a pierdut guvernarea în iunie 2018 din cauza unui scandal de corupție. Oamenii nu au uitat scandalul și au pedepsit PP la aceste alegeri anticipate, deși acesta nu mai guverna de aproape un an. În schimb, Partidul Socialist (PSOE) a fost premiat cu 23 de fotolii (123 în total, aproape dublu cât PP, și 28,68% din voturi).

De asemenea, nou creatul partid VOX, aflat la dreapta PP și provenit în mare parte din PP (ca AfD din CDU), obține 24 de fotolii (10,26% din voturi). În fine, partidul comunistoid Podemos pierde 29 de fotolii și ajunge la 14,31.

Ca să înțelegeți:

PSOE e un soi de PSD, dar infinit mai puțin corupt în acest moment (nu e greu; erau însă la fel de corupți sub Felipe Gonzalez) și mai stângiști (genderisme, imigrație africană și tot tacâmul);

PP e un soi de PNL, dar mult mai deștept (nu e greu); PNL nu dă semn că va miza pe altceva decât pe rețeta PSD aplicată în Ardeal și pe sforăieli demagogice de prime-time, și pare în divorț definitiv cu inteligența;

Ciudadanos e un soi de USR+, dar mai de dreapta liberală (nici asta nu e greu, dar contez pe unii oameni excelenți din USR+ să ducă formațiunea/ile mai spre dreapta);

VOX e un soi de AfD, fără echivalent la noi;

Podemos e un soi de PCR mic, cum se chinuie fără succes să facă și la noi niște caraghioși de prin diverse universități.

Altminteri, problemele majore ale Spaniei nu sunt cele ale României. În Spania, problemele dintotdeauna sunt un șomaj imens (vezi hartă) și separatismele regionale (în special Catalunya). La noi, problemele sunt: emigrația masivă și lipsa forței de muncă, precaritatea instituțională și corupția. Spania a profitat de UE și și-a construit o infrastructură superbă, noi încă nu suntem în stare să facem asta.

În fine, spaniolii sunt mai educați și au participat la alegeri în număr mare; la noi PSD mizează mereu pe publicul lui sărac și needucat, ușor de mituit, și pe prezența mică la vot. Poate le stricăm planurile!

Adrian Papahagi

PRELUAT DIN   FACEBOOK