Ora de religie (ortodoxă, catolică, greco-catolică, protestantă, după caz) de-a lungul întregii școlarități – DA. În primul rând, fiindcă e singura oră unde se vorbește săptămână de săptămână despre lucrurile cu adevărat importante: viață, moarte, păcat, responsabilitate, libertate, demnitate umană, timp și veșnicie. În logică pur laică, adică politic și cultural vorbind, creștinismul e temeiul identității noastre europene, fără el nu ne putem înțelege pe noi, lumea și civilizația noastră. Fără creștinism, Europa se va scofâlci ca un fruct răscopt și va cădea, putredă și inutilă, în poala noilor barbari.
Ora de educație sexuală de-a lungul unui an sau mai mulți – NU. Ce conținuturi culturale sau intelectuale poate avea? Ce nu se poate transmite în familie, sau în câteva fraze rostite de dirigintă sau de un medic: respectați femeia, iubiți-vă responsabil, actele voastre au efecte asupra sănătății voastre (fizice sau emoționale) și pot implica viața altuia, acel al treilea pe care nimeni nu-l întreabă nimic înainte de a-l aduce la lumină sau de a-l condamna să nu o vadă niciodată. Orice dincolo de asta nu poate fi decât pornografie jenantă.
Hai să șocăm progresimea stângistă: cea mai bună lecție de educație sexuală rămâne tot ora de religie, unde se învață cuviința, responsabilitatea, respectul pentru sine, pentru celălalt și pentru Viață.
Adrian Papahagi
PRELUAT DIN Facebook
