Ora de religie, Catedrala Mântuirii Neamului, Coaliția pentru Familie etc. au scos toți dracii din regresiștii noștri. Dacă nu era una, era alta: isteria e continuă, hărțuirea permanentă.
Nu e niciun liberalism în agitația lor, ci anticreștinism totalitar, cu spume.
Firește, ar vrea să nu se mai predea religia, doar ideologia lor; copiii să nu mai știe nimic despre Hristos, ci să fie îndoctrinați în spirit anticreștin. Dar uite că noi vrem să aibă o minimă cultură creștină și ne-am apărat eficient ora de religie. Între noi, care permitem oricui să nu participe la ora de religie și ei, care voiau ca nimeni să nu beneficieze de ea, cine e tolerant și cine nu?
La fel, nu banii publici cheltuiți pentru Catedrală îi deranjează, ci simpla idee că se construiește această clădire simbolică pentru Ortodoxia noastră. Poate să se construiască orice, numai nu biserici. Hai, la rigoare bisericuțe de lemn perisabile, în care să încapă 20 de oameni, ca să nu pară anticreștini, dar nu biserici monumentale. Puțin contează că banii provin prin forța lucrurilor în proporție de 86% de la contribuabili ortodocși, care nu au nimic împotrivă să se cheltuie 0,0X din bogăția națională pe o catedrală cu valoare jubiliară și simbolică, așa cum nu se opun isteric să se construiască stadioane, chiar dacă nu sunt microbiști sau untoldiști. Unde e toleranța și unde intoleranța?
În fine, referendumul cerut de 3.000.000 de cetățeni pentru a consfinți o stare de fapt îi scoate din sărite, fiindcă credeau că au monopolul asupra societății „civile” (îl au asupra celei profesioniste, cu salariu și misiune). Ei bine, iată că există și o societate civilă creștină, tăcută până ieri, dar sătulă să asiste la asaltul continuu asupra tradiției și valorilor sale. Iar această societate se opune redefinirii familiei și experimentelor cărora inevitabil le vor cădea victime copiii. Fiindcă noi nu credem că un copil trebuie să fie crescut de doi „tați” sau două „mame”, nici să i se schimbe sexul la opt ani, nici să fie îndoctrinat sexual de la grădiniță sau confiscat dacă părinții sunt prea evlavioși. Iar dacă nu blocăm constituțional calea bizareriilor, știm din experiența altora că aici se va ajunge.
Nu e vorba de drepturi și libertăți aici, ci suntem în plină luptă pentru ocuparea centrului simbolic și normativ, pentru redefinirea umanului și a societății prin descreștinare forțată. Instrumentele nu sunt pașnice, ci agresive, căci activiștii regresiști sunt maeștri în intimidare, hărțuire, poliția gândirii sau terorism intelectual și mediatic (veți vedea și în comentariile care vor urma).
Adrian Papahagi
PRELUAT DIN FACEBOOK
