“Studiile zise de gen sunt o impostură intelectuală, care a înlocuit materii serioase în universități. Ideologia de gen e sexo-marxism, resentiment, perversitate și reducerea sau instrumentarea ideologică a studiilor umaniste: am obosit să explic asta”, scrie profesorul Adrian Papahagi pe profilul de Facebook.

“Nu sunt pentru interdicții, nu consider că există studii tabu, iar universitățile n-au decât să se autodistrugă și să devină școli de activiști ai ideologiei stângiste, dacă asta vor. Câtă vreme funcționează pe banii statului, e totuși cam ipocrit să se plângă că statul reglementează diverse chestii.

De pildă, nu sunt permise discipline care ar studia teze rasiste (superioritatea intelectuală a membrilor unei rase sau a alteia, de pildă). La fel, se pot interzice conținuturi considerate nocive care, dincolo de orice adevăr științific, le explică tinerilor că, dacă așa vor, bărbații sunt femei sau te miri ce altceva.

De asemenea, statul reglementează materii și aprobă linii de studiu. Când ai redus latina la o oră pe săptămână în clasa a VIII-a, ai decis practic dispariția latinei din învățământul secundar, cu repercusiuni în cel universitar.

Școala nu e independentă de nimic (socialiștii ar trebui să fie primii care să știe asta, că tot ne predică ei dominația socialului), ci e teren perpetuu de luptă politică și intelectuală (sau ideologică, în termenii stângii).”

Într-o altă postare pe același subiect, prof. Papahagi :

“Problema e aceasta: când eu predau engleza veche, paleografia sau codicologia, fac știință în modul cel mai obiectiv cu putință. La fel, când analizez un text sub aspect lingvistic, estetic, generic, sau în perspectiva istoriei literare. Oricare ar fi preferințele mele politice/doctrinare, ele nu transpar în cursuri, și în niciun caz nu sunt impuse studenților ca grilă de lectură unică la acea materie.

Când cineva predă studii de gen, oferă studenților o ideologie. Ea nu este predată la studii politice, într-un curs obiectiv, ca nazismul sau comunismul (unde profesorul nu este propagandistul nazismului sau comunismului), ci este propusă ca grilă de lectură unică, așa cum sub comunism era impusă istoriei, literaturii sau filologiei grila de lectură marxistă.

Această grilă de lectură nu este științifică, deci neutră, ci partizană, deci neștiințifică. În logica ei, unele aspecte sunt înfierate ca “reacționare”, “patriarhale” etc., iar altele sunt lăudate ca “subversive”, “revoluționare”, “progresiste”.

Ea nu are ce căuta în universități fiindcă e neștiințifică și partizană ideologic. Universitățile resping propaganda politică, dar permit unui curent ideologic (neo-marxist) să se propage necritic și să fie propus studenților pe post de știință obiectivă.

Nu e totuna să citești un întreg canon literar printr-o grilă ideologică, “progresistă”, stângistă și revoluționară, sau să prezinți critic și contrastiv, într-un curs, perspectiva genderistă.

Sunt, evident, partizanul dezbaterii de idei în universități — acela e rostul lor. Mă deranjează însă impunerea necritică a unei ideologii pe post de ortodoxie.

De fapt, studiile de gen nu sunt dezbatere liberă de idei, ci îndoctrinare stângistă (mai mult sau mai puțin radicală). Ele nu (in)formează tinerii, ci îi formatează ideologic.”

Adrian Papahagi

SURSA   Facebook 1, 2