FUNDATIA IOAN BARBUS

CELE MAI CITITE

“Dar cine se gândește la eufonii la opt ani, vârsta la care copiii abia încep să-și exploreze alteritatea și identitatea intersecționară”

“Alfazeta, întârziem la școală”, strigă din pragul ușii Părintele Unu. “Nu-mi găsesc jucăria”, se înfiripă o vocișoară din capătul celălalt al casei. “N-ai voie să duci jucării la școală”, se auzi din bucătărie vocea Părintelui Doi. “Dar ne-a spus Agenta de Educație că azi trebuie să ducem o jucărie sescoală la școală”, rosti vocișoara, înecată de plâns. “Se spune ‘sexuală’, nu ‘sescoală’”, corectă blând vocea care între timp se îndrepta din bucătărie spre camera copilului. “E deja în ghiozdan, ți-a pregătit-o Unu de-aseară. Fugi că-ntârzii!”

Un sărut rapid pe obrazul în lacrimi avu darul să îmbuneze prichindelul.

Când Alfazeta ajunse în curtea școlii, elevii erau strânși în careu, iar din difuzoare răsuna deja imnul:

Strâns uniți sub Curcubeu,
Noi cântăm voioși mereu
Eu sunt tu și tu ești eu,
Musulman, creștin, ateu,
Iubindu-ne tu și eu,
Strânși fratern sub Curcubeu. 

Drapelul curcubeu al Republicii Globale flutura dramatic sub un vânt viu de toamnă târzie. Pe jos era uscat, iar copiii îngenuncheară preț de un minut, în timp ce vocea înregistrată a Speakerului Mondial își cerea iertare pentru lungul șir de ofense istorice, culturale și climatice.

Alfazeta nu asculta însă aceste cuvinte, pe care le știa pe de rost, ci trăgea cu ochiul la colega lui, Thetaro, o fetiță adorabilă, cu ochi mari ce păreau într-o continuă, încântătoare mirare.

La ora de educație sexuală, venise un oengist corpolent cu perucă blondă, puternic machiat, care le vorbea copiilor despre ceva teribil de complicat, din care Alfazeta nu înțelegea nimic. Așezat în ultima bancă, alături de cel mai bun prieten, Pigamma, desenau avioane atacate de dragoni. Deși nu avea voie să-și decidă genul până în clasa a IV-a, după examenul de Identitate, Pigamma se comporta deja ca un viitor căpitan galactic. După examenul de Identitate, când își va putea alege un prenume postaleatoriu, Pigamma era decis să se numească Ironman, fără să-i pese că numele de familie ar fi creat un ecou neplăcut: Ironman Manolescu… Dar cine se gândește la eufonii la opt ani, vârsta la care copiii abia încep să-și exploreze alteritatea și identitatea intersecționară.

Adrian Papahagi

SURSA   FB

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

 

Puteți sprijini activitatea noastră cu o donație unică sau una recurentă prin Patreon.

Monitorul Neoficial

Monitorul Neoficial

2 Comments

  1. Marius Bâzu
    24 June 2021

    Excelent pamflet! Din pacate, radem cu lacrimi, pentru ca e extrem de plauzibil! Trebuie sa depasim faza de râs si sa trecem la actiune!

  2. Stefan
    24 June 2021

    Pina la faza cu “Manolescu” nu eram sigur daca autorul se refera la realitatea prezenta din America sau la posibilul viitor in Romania.
    Lumina nu mai vine de la Apus.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *