SUA Donald J. Trump – spargatorul de valuri

Unul dintre cele mai cuprinzatoare versuri din lumea crestina exprima, poate, cel mai bine esenta spiritului american: “As He died to make men holy, let us die to make men free / Asa cum El (Isus) a murit pentru a-l face pe om sfant, fie ca noi sa murim pentru a-l face pe om liber”.

Versul introdus de Julia Ward Howe spre finalul Imnului de Lupta al Republicii (“The Battle Hymn of the Republic” – unul dintre cele mai iubite cantece patriotice americane, scris chiar la inceputul sangerosului razboi civil (1861-1865), “prinde” cel mai inaltator specific american: libertatea ca valoare suprema a individului.

America traieste, astazi, una dintre cele mai bune perioade ale istoriei sale postbelice:

* Un nivel impresionant de 4 milioane de noi locuri de munca create in doi ani de mandat Trump a adus numarul celor angajati la cel mai inalt nivel din istorie; numarul concedierilor a atins cel mai mic nivel din ultimii 50 de ani;

* Toate categoriile altadata defavorizate din societate sunt acum valorizate: somajul in randul tinerilor, al femeilor, al negrilor, al hispanicilor sau al asiaticilor au atins minimele istorice;

* Industria americana a reinviat, cu peste 400.000 de noi slujbe in productie si cu cea mai mare rata de crestere a locurilor de munca din sectorul manufacturier de la Ronald Reagan incoace;

* O crestere economica de 3 ori mai mare decat cea din Uniunea Europeana;

* Cea mai mare reducere de taxe din istoria mondiala a adus un plus de 300 miliarde de dolari in veniturile firmelor si ale cetatenilor, numai in primul trimestru din 2018; nivelul de impozitare al firmelor mici a atins minimul ultimilor 80 de ani;

* Un numar record de formulare birocratice si avize au fost desfiintate;

* Numarul medicamentelor generice nou aprobate a atins un maxim istoric, fortand reduceri masive de preturi la medicamentele inovative;

* Statele Unite au redevenit, dupa 60 de ani, exportator net de gaze naturale, productia de titei a atins si ea maximul istoric, iar exportul de carbune a crescut cu 60%; America a redevenit colosul pietei mondiale de energie;

* Bugetul national al apararii a atins 700 de miliarde de dolari, iar partenerii din NATO si-au crescut bugetele agregate de aparare cu 50 miliarde dolari, ca urmare a presiunilor de la Washington;

* America a redevenit creatorul de politici globale, fortand un nou acord economic in America de Nord, deschiderea pietei europene pentru exporturile americane, detensionarea peninsulei coreene, izolarea economica a regimului de la Teheran si, cel mai important, politica protectionista a Chinei comuniste este pedepsita.

Pentru a balansa vadita prosperitate indusa de politicile republicane, mainstream-ul din Statele Unite, adica aproape intreaga presa cu acoperire nationala, grupurile civice cele mai influente, organizatiile de business, admiratele vedete ale Hollywood-ului, a pornit un razboi total impotriva conservatorilor, sub puternicul simbol al “valului albastru/ blue wave” care sa sufoce total administratia Trump, confiscandu-i acestuia majoritatea republicana din Camera Reprezentantilor si din Senat si inlocuind guvernatorii republicani cu unii democrati, care sa schimbe regulile electorale pentru alegerile din 2020.

Democratii s-au bucurat de sprijinul cvasi-unanim al tuturor mediilor de comunicare precum si de sprijinul transparent al presei si chiar al politicienilor din Europa; curios ca fatisa actiune de influentare a alegatorilor americani de catre ziarele, televiziunile si, mai ales, de catre politicieni de frunte europeni nu a mai fost catalogata ca incercare de a influenta alegerile din strainatate, asa cum s-au grabit toti sa proclame presupusa influenta a Rusiei in favoarea lui Trump la alegerile din noiembrie 2016!

Pana sa ridice ei un “val albastru”, democratii, oameni pragmatici totusi, s-au gandit ca n-ar strica sa ridice, de fapt, un “val verde/green wave“, adica sa se apuce sa stranga cateva miliarde de dolari, pe care sa-i investeasca in demolarea lui Trump. Calculul pe care l-a facut stanga americana a fost extrem de simplu: sa stranga atat de multi bani, incat sa ii sufoce pe republicani. Pe ce s-au bazat? Pe statistica, desigur: in medie, peste 80% din alegeri sunt castigate de catre candidatii care au sume mai mari la dispozitie (alegerile fiind uninominale, candidatii cu bugete mai mari castiga in peste 80% din cazuri)

 

Sursa AICI
Si da! a functionat si in 2018: 89,8% din circumscriptiile de la Camera si 83,9 din cele de la Senat au fost castigate de candidatii cu bugete mai mari.

Pentru a-si pune planul in aplicare, democratii s-au folosit de o platforma on-line, ActBlue, infiintata in 2004, in Somerville, Massachusetts, de catre anonimii Benjamin Rahn si Matt DeBergalis, ca un ONG “bazat pe IT”, care sa stranga fonduri pentru “progresisti”, platforma care s-a remarcat in 2016 prin finantarea campaniei pentru nominalizarea candidaturii democrate la presedintie a radicalului de stanga Bernie Sanders. Numai in octombrie, ActBlue a strans pentru democrati 261 milioane de dolari (varful absolut s-a atins chiar pe 31 octombrie- 12,1 milioane dolari), iar alte 385 milioane de dolari s-au strans in trimestrul iulie-septembrie. Si-uite asa, alegerile din noiembrie 2018 au devenit cele mai scumpe din istorie SUA, cu bugete totale de peste 5,2 miliarde dolari (o crestere de 35% fata de precedentele alegeri similare, in 2014).

Candidatii democrati au adunat 1,46 miliarde dolari, cu peste 40% mai mult decat republicanii (putin peste 1 miliard dolari) . Alte 1,3 miliarde dolari au fost stranse de catre grupuri de activisti (asa numitele PAC- political action committee), in majoritate “progresiste” si stangiste.

Atat de multi bani au strans democratii, ca nici n-au putut sa-i cheltuie. De altfel, nici republicanii nu au reusit sa consume fondurile stranse.

Iata cum sta situatia la Camera (stanga), respectiv la Senat (dreapta):

Iata cum arata topul firmelor donatoare:

Si iata si care sunt cei mai darnici americani cu donatiile catre candidati:

Topul asociatiilor si firmelor care au finantat ambele tabere (in stanga) si, nu in ultimul rand, poate ar fi utila si o parte a listei entitatilor straine care au contribuit la campaniile politicienilor americani (dreapta):

Dupa ce am vazut cam cati bani au strans partidele si candidatii sa vedem ce au reusit sa obtina cu acesti bani: evident, democratii au castigat mai multe mandate decat republicanii si au reusit sa preia controlul Camerei, cu 28 de mandate “smulse” de la Grand Old Party (GOP).

Problema mare a lor a fost ca, pana la urma, valul albastru-verde s-a izbit de stanca Trump si s-a “spart”: la Senat, desi au avut un avantaj financiar (nemaivorbind de cel media sau de celebritati angajate) au pierdut si ce aveau, astfel incat republicanii vor ajunge sa detina acum 53 de mandate (plecand de la 51) fata de cele 46 ale democratilor si progresistilor (inclusiv radicalul de stanga Sanders), mandatul pentru Arizona nefiind inca decis.

Este adevarat ca 84% din circumscriptiile de la Senat au fost castigate de catre candidatii care au avut bugete mai mari, dar cele 16% exceptii de la regula le-au adus republicanilor cateva mandate de senator in plus. Iata cum arata lista celor mai mari “perdanti”, adica candidatii cu bugete extrem de mari care au pierdut, totusi; in patru din cinci cazuri perdantii sunt democrati:

Sursa: toate datele financiare din articol sunt preluate de la “The Center for Responsive Politics” si provin de la Federal Election Comission.

Cea mai mare deceptie a democratilor s-a inregistrat in Texas, unde vedeta stangista Beto O’Rourke, sprijinit de toata floarea Hollywood-ului, a cheltuit 60 milioane de dolari pentru a pierde in fata conservatorului Ted Cruz (doar 34 milioane dolari).

A doua lectie au primit-o bogatii democrati in Missouri, acolo unde Claire Conner McCaskill a cheltuit de pomana peste 33 milioane dolari pentru a-si pierde rusinos mandatul in favoarea republicanului Josh Hawley (numai 7 milioane dolari); in Dakota de Nord, “liberala” Heidi Heitkamp si-a pierdut mandatul desi a cheltuit 27 milioane dolari, iar invingatorul sau, republicanul Kevin Cramer a beneficiat de mult mai modesta suma de 5,5 milioane dolari.

E drept ca si la camera avem cateva exemple de acest gen, cel mai elocvent fiind Districtul 39 din California (cel mai “plin de imigranti” din America – peste o treime): aici bogatul democrat Gil Cisneros si-a pierdut mandatul in fata primei coreence aleasa in Congres, republicana Young Kim (aceasta a cheltuit modesta suma de 2 milioane dolari, de 5 ori mai putin decat cele 10,5 milioane dolari cheltuite de Cisneros).

Tragand linie, putem lesne observa ca, desi au avut la dispozitie cele mai mari bugete din istoria alegerilor midterm (la mijloc de mandat), democratii au esuat in a prelua controlul Senatului, ba chiar si-au adancit handicapul fata de republicani si au esuat de asemenea sa castige suprematia in posturile de guvernator, pierzand si aici cateva state mari, unde au cheltuit sume enorme (Arizona sau Florida, de exemplu).

Morala este simpla: toti banii din lume plus zdrobitoarea majoritate a presei plus influenta liderilor europeni plus zambetele sex-simbolurilor de la Hollywood laolalta nu pot invinge determinarea cu care americanii isi apara libertatea de a ramane asa cum sunt (crestini si capitalisti prosperi); miliardele de dolari s-au risipit atunci cand s-au ciocnit de forta cu care Donald Trump si-a sprijinit apropiatii in toate statele importante. Incapatanarea democratilor de a-si reduce programul politic la rudimentarul “Jos Trump!” si alunecarea acestora spre stanga radicala va coaliza America profunda in jurul presedintelui Donnie Die Hard si ii va aduce acestuia al doilea mandat pe tava.

Pentru democrati lectia este clara: osciland intre establishment-ul corupt intruchipat de Hillary Clinton si stangismul extrem al lui Sanders, nu vor smulge puterea din mainile puternice ale lui Trump. Pentru republicani, pe de alta parte, lectia ar trebui sa fie si mai clara: toti reprezentantii (congressman-ii) care l-au sfidat pe presedinte si-au pierdut mandatul, iar toti cei care au facut campanie impreuna cu presedintele au castigat mandate de senatori de la democratii alungati din posturi de comportarea ticalosita din cazul judecatorului Kavanaugh.

Pe final, ramane un gust amar lasat de radicalismul isteric al candidatilor democrati Bill Nelson (Senat-Florida) si Stacey Abrams (Guvernator -Georgia), care nu isi recunosc infrangerile, desi toti se afla la distanta de zeci de mii de voturi in urma contracandidatilor republicani.

PRELUAT DIN ZIARE.COM