Părintele Constantin Necula – doctor al Facultății de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu. (Montaj din mai multe conferințe) 

Întrebare:
Mai credeți într-o renaștere a credinței, în România, la fel cum s-a întâmplat în Rusia post-comunistă?

Pr. Constantin Necula:
Am remarcat renașterea credinței din Rusia post-comunistă! Un Patriarh care dă binecuvântarea tancurilor să-și pună cizma pe gâtul altor ortodocși. Dacă ăsta e creștinismul pe care îl visăm, mulțumesc, NIET!

Niet! Niciodată în România nu s-a dezvoltat ideologia cizmei pusă pe gâtul celui mai slab. Renașterea creștinismul doar pentru că au aurit cupole, și-or hirotonit episcopi de limbă rusă peste neamurile vorbitoare de altă limbă? Iertați-mă că vă întreb, ați uitat că în Moldova, Mitropolitul susținut de Moscova vorbește rusește mai mult decât românește?
Despre ce creștinism rusesc îmi vorbiți? Panslavismul etern?!

Scrie undeva în Scriptură despre așa ceva? Despre binecuvântarea tancurilor, pentru uniformizarea mujicilor și uciderea din gleznă tanchistă a puținilor tătari care au mai rămas? Aproape că te ia mila de tătarii islamici, domnule, dinaintea unei ortodoxii atât de bine pusă la punct!

Aaa! Dacă vreți să vorbim de ortodoxia preoților ucraineni, care s-au pus între soldați și popor ca să-și protejeze și poporul, și soldații născuți din popor… Da! Despre asta, altceva, da, dar nu este renașterea creștinismului rus post-comunist. Dacă ar fi existat post-comunism în Rusia, aș fi crezut că ar fi renăscut creștinismul, dar n-a trecut, nici la ruși, încă, nici nu cred că va trece curând comunismul.

***

În al doilea rând, în Rusia am fost de suficient de multe ori, încât să văd și sufletul mujicului și mojicia falșilor creștini de acolo. Ghinion! Din ’82 am fost de câteva ori în Rusia. I-am văzut și comuniști și neo-comuniști, și fals necomuniști. Și dincolo de toate, nu trebuie să ajung într-un loc, ca să simt pulsul locului. E suficient să le văd roada.

Iar roada e Crimeea. Spasiba!

Îmi pare rău dacă v-am jignit vreun sentiment pro-rusesc, dar să știți că nu sunt nici pro-grec, nici pro-sârb, nici pro-rus. Îndrăznesc să spun că încerc să rămân pro-român, în sensul că eu cred în continuare că cea mai echilibrată ortodoxie din lume, la ora actuală, este dată de ortodoxia de bun-simț a românilor.

Aș mai zice ceva, dar mă abțin…

***

Pe mine aproape că mă obsedează imaginea aceasta în care, cu adevărat trebuie să recunoaștem că a avut loc un Holocaust asupra poporului evreu. Este clar, e limpede, matematic.

Dar eu mă întreb, când se va recunoaște că a fost un Holocaust împotriva poporului român? Ce instanță din lume ne va acorda dreptul și despăgubirile necesare? Că deocamdată am remarcat cum reacționează Europa. A golit rafturile din Rusia, și atât.

N-am auzit un cuvânt… știți că la un moment dat un vicepremier al Rusiei a afirmat despre noi că va intra cu bombardiereul în București și ne va arăta el cine suntem noi.

Noi știm cine suntem. Ei nu știu cine sunt. Pentru că întotdeauna porcul a crezut că zboară. Și așa a ajuns rachetă.
Aici este riscul nostru ca popor, că uităm lecțiile trecutului. Nu suntem în stare să spunem, noi știm despre voi cine sunteți: nişte beţivi împuţiţi, nişte violatori, nişte furători de bani, ne-aţi furat uraniul, pădurile, fecioria fetelor, viaţa tinerilor. Ne-aţi troglodit generaţii la rând, aţi creat un sistem comunist care nici acum n-a pierit, după atâţia ani. Sunteţi nişte viruşi, nişte bacili ucigători.

Dar cine să vă zică?

***