România este o țară balcanică. În Balcani omul este începutul și sfîrșitul tuturor lucrurilor. Este vorba despre Omul de la conducere. O țară din Balcani, fie ea și membră UE, își va păstra identitatea nealterată și tradițiile vii, peste legislaturi, din vremurile imemoriale ale PSD. În Balcani, spre exemplu, Ministerul Afacerilor Externe nu aparține neapărat țării în cauză, ci Ministrului, în cazul României, Baconschi.

În consecință, pe site-ul Ministerului Afacerilor Externe al Ministrului Baconschi veți putea găsi activitățile, vizitele, părerile și discursurile Ministrului Baconschi. Nu veți găsi însă strategia de politică externă a României, poziția României în diverse dosare de actualitate, sau, mai concret, evenimentele la care participă și pozițiile susținute cu diverse ocazii de delegația României.

În consecință, de pe acest site nu puteți afla că România a participat la Conferința Durban III. Pentru că ministrul avea alt program. Nu veți afla că, deși ministrul a lipsit, delegația României a fost foarte bine primită, a fost invitată în față și i s-a dat cuvîntul. România, prin vocea D-nei Simona Miculescu a susținut un discurs în numele Grupului Țărilor din Europa de Est. Este adevărat că acest deznodămînt a fost facilitat și de faptul că țările din Europa de Est nu se aflau în sală, dar un astfel de inconvenient regretabil nu scade cu nimic din importanța regională a României, recunoscută acum, în sfîrșit, și la un astfel de nivel.

Scopul Conferinței Durban III a fost Comemorarea a 10 ani de la Declarația și Planul de Acțiune adoptate la Festivalul Antisemit de la Durban desfășurat în 2001 cu trei zile înainte de atentatele de la WTC. Avînd în vedere trendul ferm ascendent al antisemitismului în ultimii ani, chiar dacă nu suficient de accelerat și cu unele suișuri și coborîșuri inerente, nu putem decît să-i dăm dreptate reprezentantului României cînd afirmă senin, înțelept, adînc: „Multe au fost realizate în acești zece ani, dar mai rămîn încă multe de făcut.” Amin.  (discursul complet, o pagină și jumătate A4 de astfel de comori ale spiritului, poate fi accesat pe site-ul conferinței:
https://www.un.org/en/ga/durbanmeeting2011/pdf/RO_en.pdf)

Vă întrebați poate, de ce nu se aflau în sală și ce făceau celelalte țări din Europa de Est în acest timp, timp în care România le reprezenta în lupta contra rasismului zionist? La această întrebare există un răspuns complicat care ține de caracter și principii (forța – sau slăbiciunea – acestui argument depinde în mod esențial de aderarea ambelor părți la o bază comună, creștină și democrată, așa că vom trece mai departe); din fericire, există și o variantă simplă și practică de răspuns: Israel a rugat țările prietene să nu participe.

România este însă, cum spuneam, o țară balcanică. Două trăsături, ba chiar trei, sînt caracteristice popoarelor balcanice. Pe de o parte, prietenia se manifestă în Balcani în moduri pe care unii le-ar putea caracteriza drept surprinzătoare. Pe 28.02.2011, după întîlnirea între Ministrul Baconschi și Netanyahu, MAE a emis următorul comunicat: „Convorbirile au reconfirmat existenţa unor relaţii privilegiate între România şi Statul Israel, ambii interlocutori exprimând disponibilitatea pentru continuarea şi aprofundarea dialogului politico-diplomatic, care, de altfel, în ultimii ani a cunoscut o dezvoltare intensă”, spune MAE. În Balcani relațiile privilegiate sînt confirmate și reconfirmate în principal prin convorbiri. E o tradiție pe care Ministrul Baconschi o cunoaște și o respectă.

Pe de altă parte, lumea și istoria balcanică sînt și pline de umor involuntar, chiar dacă puțin sucit: la concurență cu Durban III, Elie Wiesel, un român din Sighetu Marmației, a organizat o contra-conferință intitulată „Pericolele Intoleranţei Globale: Naţiunile Unite şi Durban III”, la care a invitat țările prietene Israelului. România nu a participat pentru că, ori nu putea fi în două locuri în acelasi timp, ori a considerat că Elie Wiesel, laureat al Premiului Nobel, poate fi considerată drept participare românească la cel mai înalt nivel.

Wiesel, laureat al Premiului Nobel, și-a reamintit despre conferința Durban originală și a spus: „Am fost foarte aproape de a fi parte la Durban I. Kofi Annan era Secretar General. M-a chemat şi i-am răspuns, desigur.”

Cu toate acestea, odată ce Wiesel a văzut programul, și-a dat seama că nu poate participa. I-a spus fostului şef al ONU: „Durban I ar trebui să fie o conferinţă împotriva antisemitismului, dar a devenit o conferinţă a antisemitismului. Am demisionat în semn de protest şi i-am spus lui Kofi: Sînt sigur că va deveni o ruşine pentru ONU.”

După conferinţă, Annan i-a trimis laureatului Nobel un mesaj în care spunea: „Elie, ai avut dreptate.”

Fostul ambasador al SUA la ONU, John Bolton, a vorbit de asemenea, spunînd: „Mahmoud Ahmadinejad va vorbi la Adunarea Generală de azi, Abbas vorbeşte mîine. Aceasta nu este o aberaţie care poate fi corectată, acesta nu este un defect de moment – asta se întîmplă în fiecare zi (la ONU).”

Bolton a avertizat: „sentimentul anti-Israel, anti-american, este prezent și atotcuprinzător acolo în fiecare zi. Nu fiți șocați de ceea ce se întamplă. Declaraţia Durban III care va fi adoptată astăzi – este parte din acest curent, care se face simțit de ceva vreme, obiectivul central fiind delegitimarea statului Israel”.

Alan Dershowitz s-a adresat mulţimii declarînd că „motivul pentru care nu există încă pace în Orientul Mijlociu poate fi rezumat în trei litere: ONU”

Profesorul de la Harvard și-a continuat atacul împotriva ONU, declarînd: „drepturile femeilor, copiilor, homosexualilor au fost ignorate, pentru că ONU a fost prea ocupat cu dezbaterea dacă sionismul este sinonim cu rasismul. ONU a încurajat antisemitismul, rasismul şi bigotismul.”
https://www.haaretz.com/news/diplomacy-defense/durban-iii-conference-opens-in-new-york-amid-allegations-of-anti-israel-bias-1.386116

Pe lîngă Wiesel, conferinţa de opoziţie a atras vorbitori de pe trei continente. Printre aceștia jurnalistul britanic multiplu premiat, Douglas Murray, fostul ambasador israelian la ONU, Dore Gold, fostul primar al orașului New York, Ed Koch, şi Profesorul de Drept de la Harvard, Alan Dershowitz.

Khaled Abu Toameh, jurnalist premiat al Jerusalem Post, corespondentul pentru afaceri palestiniene, va vorbi alături de John Bolton, fost ambasador al SUA la ONU, de fostul guvernator al statului Arkansas, Mike Huckabee, şi de Lewis Bernard, un important savant islamic şi profesor la Princeton University.

Actorul Jon Voight, Wafa Sultan, un psihiatru pe care revista Time l-a numit printre cei 100 cei mai influenţi oameni din lume, activistul sudanez pentru drepturile omului, Simon Deng, Ron Lauder, preşedintele Congresului Mondial Evreiesc, și Dr. Zuhdi Jasser, președinte al Forumului Islamic American pentru Democrație, sînt cîteva dintre numele mari de pe afișul conferinței.

Jason Kenney, ministrul canadian al cetăţeniei, imigraţiei şi multiculturalismului, va fi, de asemenea, unul dintre vorbitori la eveniment. Canada a fost prima ţară care s-a retras de la Durban II şi III.
https://www.jpost.com/DiplomacyAndPolitics/Article.aspx?id=234429

Și chiar dacă știa de prietenia cu Israel și toate numele acestea, tot nu au fost suficient de impresionante pentru un ministru din Balcani, pentru a-l determina să opereze o schimbare de program. Dar Elie Wiesel, fiind născut și educat într-o regiune locuită de un popor ospitalier, a știut exact de ce ar mai fi nevoie: a organizat conferința împreună cu Hudson Institute pe același interval orar cu Durban III și, ca un stimulent suplimentar pentru delegații ale unor țări mai strîmtorate, conferința s-a ținut la Millennium UN Plaza Hotel din New York, un local cu servicii și fursecuri de cinci stele. Degeaba.