Marina rusă are probleme. După mai mulți ani în care a navigat apele războiului rece, marina rusească se va diminua în mărime și relevanță în următoarele două decenii. Vechile nave și echipamentele produse pentru armata puternică din fosta Uniune Sovietică se învechesc, iar țara nu-și poate permite să le înlocuiască.

Pe măsură ce relațiile dintre SUA și Rusia continuă să se înrăutățească, acum este un moment bun să evaluăm acel braț al armatei rusești sub al cărui control se află sute de arme nucleare, cele mai multe dintre acestea fiind capabile să lovească Statele Unite în câteva minute.

La sfârșitul războiului rece, Rusia, cea mai mare dintre fostele republici sovietice, a moștenit partea leului din echipamentul militar al URSS. În cadrul forțelor navale, aceasta a însemnat preluarea mai multor portavioane din clasa Kiev și Riga, crucișătoare de luptă cu propulsie nucleară din clasa Kirov, distrugătoare, fregate și mai mult de două sute de submarine – inclusiv enormele submarine purtătoare de rachete balistice din clasa Akula. Rusia, care a avut dificultăți să treacă de la o economie planificată la una de piață, nu și-a putut permite să mențină o forță navală atât de masivă și a renunțat la numeroase echipamente, păstrându-le doar pe cele mai noi.

Economia Rusiei, stagnantă mai bine de un deceniu, a început să-și revină la mijlocul anilor 2000, datorită în mare parte sporirii prețului petrolului. Astăzi, Rusia se află pe locul patru în lume în privința cheltuielilor militare. În anul 2017, cel mai recent an pentru care sunt posibile comparații, produsul intern brut al Rusiei a ajuns la 1,5 trilioane de dolari, din care 4,3% a fost cheltuit pentru apărare. Aceasta însemană 66,3 miliarde de dolari pentru mașina de război din Moscova, fiind depășită doar de Statele Unite, China și Arabia Saudită (da, Arabia Saudită cheltuie mai mult pentru apărare decât Rusia).

Deși Rusia se bazează pe recrutarea soldaților, ceea ce contribuie la reducerea costurilor, bugetul apărării trebuie totuși să fie împărțit între armata terestră, forța aeriană, cea maritimă și descurajarea nucleară.

În prezent, la 28 de ani de la sfârșitul Uniunii Sovietice, Rusia încă se mai bazează pe navele din perioada sovietică. Singura navă portavion a țării, Amiralul Kuznețov, a suferit de probleme mecanice repetate și ar trebui să fie, dar probabil nu va fi, scoasă din uz. Rusia nu a mai construit crucișătoare din 1991, bazându-se pe cele cinci crucișătoare de tip Kirov și Slava (impresionante, dar învechite) pentru a acționa ca principali combatanți de suprafață. Rusia a construit un singur distrugător după războiul rece, Amiralul Ceabanenko. Construcția a fost demarată în 1989 și Ceabanenko a fost dat în funcțiune în 1999.

De asemenea, cea mai mare parte a flotei de submarine a Rusiei continuă să fie formată din submarine din perioada sovietică, inclusiv submarinele purtătoare de rachete balistice de tip Delta, submarinele purtătoare de rachete de croazieră de clasă Oscar și submarinele de atac de tip Akula, Sierra, Victor și Kilo, care sunt atât de vechi încât sunt menționate prin numele de cod care le-au fost atribuite în perioada sovietică.

Rusia a fost, în mod tradițional, o forță militară terestră de-a lungul întregii sale istorii, dar rivalitatea Uniunii Sovietice cu Statele Unite a necesitat o flotă mare, pentru a contracara marina americană, a se conecta fizic cu aliații URSS din străinătate și a proteja flota submarinelor nucleare.

Flota sovietică a îndeplinit toate aceste trei deziderate, dar aceste realizări sunt astăzi o amintire îndepărtată. Rusia a renunțat în mod clar la orice pretenție de a ține pasul cu marina americană și se bizuiește pe o flotă îmbătrânită pentru a-i ajuta pe aliații Moscovei (cum ar fi Siria), protejând în același timp forța sa maritimă de descurajare nucleară.

Declinul naval al Rusiei nu este doar o chestiune de număr în declin al navelor de război, ci o chestiune de declin al industriei și a infrastructurii. Rusia nici măcar nu mai poate construi motoare mari pentru navele sale de război: după cum subliniază Reuters, mai multe nave rusești aflate în construcție se află în prezent pe uscat, deoarece așteaptă motoare cu turbine de gaz comandate în Ucraina, ceea ce a devenit mai complicat după invazia rusească. Războiul dintre aceste două țări înseamnă că ar putea trece ani buni înainte ca acele nave să fie lansate la apă. La sfârșitul anului 2018 docul plutitor PD-50 s-a scufundat după ce Amiralul Kuznețov a ieșit din reparații, lăsând Rusia fără o platformă de reparații și întreținere pentru navele de război mari.

Rusia își concentrează resursele navale asupra misiunii numărul trei, anume protejarea submarinelor sale de descurajare nucleară. Armele nucleare care pot fi lansate de submarinele Moscovei reprezintă descurajarea cea mai serioasă împotriva unui atac nuclear, iar experții în controlul armamentului cred că, începând cu anul 2018, marina rusă deține 810 arme nucleare. Rusia a cheltuit sume considerabile pentru a menține viabilitatea submarinelor sale purtătoare de arme nucleare, dezvoltând rachetele nucleare Bulava și noile submarine de tip Borei, purtătoare de rachete balistice. Chiar și așa, îmbătrânirea submarinelor din era sovietică înseamnă că, până în 2030, este de așteptat ca Rusia să dețină doar jumătate din numărul de submarine purtătoare de rachete pe care le deține în prezent.

Cheltuielile Rusiei pentru navele de suprafață s-au limitat la fregate mici, dar foarte bine înarmate, corvete și bărci de patrulare destinate misiunilor de coastă. Rusia a declarat în repetate rînduri că va construi un număr impresionant de nave de război noi, printre care se numără și super-portavionul cu propulsie nucleară „Storm 23000E” și distrugătoarele înarmate cu rachete ghidate de clasa Lider. Se pare că ambele se află în faza de proiectare și dezvoltare, însă este dificil să vedem cum ar putea Rusia să construiască un număr semnificativ de astfel de nave, fără un impuls major în ceea ce privește cheltuielile militare (și al know-how-ului necesar pentru construirea turbinelor proprii).

Cu toate acestea, marina rusă rămâne totuși o forță care trebuie luată în calcul. Submarinele rusești purtătoare de rachete balistice transportă fiecare numeroase arme nucleare cu rază lungă de acțiune. Rusia este gata să construiască 32 de noi torpile nucleare de tip Poseidon. Sunt în construcție submarine noi, ultramoderne, de tip Yasen, care vor purta rachete de croazieră în oceanul deschis, și submarine diesel-electrice pentru operarea în apele teritoriale. Ambele ar putea fi înarmate cu rachete de croazieră cu vârf nuclear și cu noul sistem de rachete hipersonice Zircon.

Probabil că Rusia nu va mai avea niciodată puterea navală a Uniunii Sovietice, ceea ce NATO și numeroși dintre vecinii Rusiei ar descrie ca fiind un lucru bun. Pe măsură ce distrugătoarele și portavioanele rusești îmbătrânesc, forța navală a Rusiei se va transforma dintr-una cu anvergură globală într-una limitată la ambiții regionale.

Marina rusă a viitorului va arăta foarte diferit de cea care navighează astăzi.

SURSA   Foxtrot Alpha