Taras Ilkiv este un jurnalist ucrainian care trăiește în Kiev de mai mulți ani. Publicația Business Insider a publicat un articol în care Ilkiv clarifică mai multe lucruri despre protestele din Ucraina, lucruri mai puțin raportate de agențiile de presă și, implicit, mai puțin cunoscute de publicul din afara țării.
Prezentăm în continuare acest articol, tradus pentru publicul românesc. Lucrurile despre care se vorbește aici se întâlnesc din plin și la noi.
Zece lucruri pe care occidentalii trebuie să le știe despre situația din Kiev
Taras Ilkiv
Oamenii luptă pentru drepturile lor, nu pentru apartenența la UE
Protestele din Ucraina nu sunt pro-UE (așa cum scrie majoritatea agențiilor internaționale de presă). Eșecul din noiembrie în privința acordului de asociere cu Uniunea Europeană a fost doar o scânteie care a declanșat demonstrații locale, de mică amploare. Însă după ce un protest studențesc pașnic a fost dispersat cu violență de forțele speciale Berkut (în Kiev, pe 30 noiembrie), un milion de oameni furioși s-au strâns în piața centrală din capitală. Din acel moment mișcarea de protest s-a transformat într-o răscoală antiguvernamentală, cerând demisia primului ministru, a ministrului de interne și a președintelui Victor Ianukovici. Majoritatea este sătulă de corupția completă din toate domeniile, de lipsa de justiție și de arbitrariul celor care conduc forțele de ordine. Clasa mijlocie a devenit motorul protestelor datorită hărțuielii la care e supusă de către agențiile de fisc. Mai recent la proteste s-au alăturat și radicalii, care duminica trecută au început confruntările violente, sătui să mai aștepte acțiune din partea opoziției liberale. Radicalii au susținere din partea majorității protestatarilor.
Protestele se concentrează asupra lui Victor Ianukovici, președintele ales în mod democratic
Cu ocazia alegerilor prezidențiale din 2010, conform declarațiilor din partea observatorilor internaționali, Victor Ianukovici a înfrânt-o în mod legitim pe principala lui adversară, Iulia Timoșenko, fost prim-ministru și o femeie de renume mondial. Apoi, în timpul mandatului său, autoritățile au găsit-o vinovată pentru un contract dezavantajos de import de gaze din Rusia și a fost condamnată la șapte ani de închisoare! După aceea Ianukovici și echipa lui nu au îndrăznit să ia poziție împotriva rușilor și să renegocieze contractul, sau să încerce rezolvarea problemei prin intermediul curților de justiție. Acest episod a stricat relațiile dintre președintele ucrainian și liderii din Occident. Președintele Obama îl ignoră pe Ianukovici, iar Vladimir Putin – cu care Iulia Timoșenko a semnat contractul din 2009 – s-a arătat dispus să o primească pe Timoșenko în Rusia, la tratament medical pentru boala ei de spate.
Mulți ucrainieni sunt nemulțumiți de puterea „familiei”
Așa-numita Familie (o structură informală de putere, formată din persoane oficiale apropiate președintelui) este un aspect foarte important în situația dificilă din țară, deoarece unele dintre cele mai profitabile sectoare ale economiei ucrainiene se află sub controlul ei. Această structură urmărește expansiunea pe piața mass-media, prin achiziționarea editurilor principale. Cel mai mare trust de presă, care publică Forbes și alte mărci majore, a fost răscumpărat recent pentru 300-400 milioane dolari. Majoritatea canalelor de informație încearcă să evite criticarea autorităților, astfel încât știrile cât de cât adevărate sunt disponibile numai pe internet. Averea totală a lui Alexandru Ianukovici, fiul președintelui, s-a triplat în anii recenți și se ridică la 510 milioane dolari, iar președintele nu dorește să explice cum de a fost posibil așa ceva.
Altă problemă: verticala puterii din Ucraina
Sub domnia lui Ianukovici țara s-a transformat dintr-o republică parlamentară într-un regim prezidențial. El a pus la punct un lanț de comandă solid, în cadrul căruia toate structurile puterii, agențiile fiscale, procurorii și curțile de justiție îi sunt direct subordonate. Le folosește nu numai ca unealtă de decimare a oponenților, ci și ca instrument de sprijin în afaceri.
Oamenii nu au acces la adevăr
Ucraina aproape că nu are o presă independentă în afară de internet. Unii rezidenți din est, în zona industrială la granița cu Rusia, nu cunosc adevărul despre ce se întâmplă în Kiev. Posturile centrale de televiziune nu arată, sau deformează informația. Presa scrisă este monopolizată de oligarhi. Până de curând internetul era singura oază de libertate, dar vinerea trecută Ianukovici a semnat o lege care permite închiderea oricărui sit web, la cea mai mică plângere, fără posibilitate de recurs legal. Jurnaliștii sunt nevoiți să facă față unei presiuni enorme și să îndure campanii masive de dezinformare și discreditare. Tatiana Chornovol, a astfel de jurnalistă, care a scris despre averea lui Ianukovici, a fost recent bătută cu sălbăticie de cinci agresori.
Intimidarea a devenit o practică zilnică
În cadrul acestei mașini de represiune curțile și procurorii au puterea de a-i intimida pe activiștii și persoanele publice care nu sunt de acord cu regimul. Unii sunt forțați să se refugieze în străinătate, în timp ce altora li se confiscă proprietatea. Președintele dă vina pe curțile de judecată, dar toată lumea știe că acestea se află sub controlul lui. De exemplu, Ianukovici a semnat vinerea trecută un decret care permite ca o persoană să fie condamnată în absență, așa cum se întâmpla pe vremea lui Stalin. Guvernul se folosește de luptători din cluburi sportive, care preiau sarcina de intimidare a disidenților. Mulți dintre foștii susținători ai lui Ianukovici și-au pierdut micile întreprinderi sau afaceri în ultimii ani, datorită lărgirii activităților Familiei. Jurnaliștii au ajuns la concluzia că această structură, controlată de fiul președintelui, a început să absoarbă din ce în ce mai mult din posesiile deținute de populație.
Opoziția e slabă
Opoziția ucrainiană trece printr-o perioadă dificilă. Ea este reprezentată de cel puțin trei forțe politice. Unul dintre aceste partide, cel care a fost odată condus de Timoșenko, a fost ales în parlament în repetate rânduri și s-a discreditat în bună măsură, dar primește în continuare voturi. Al doilea e condus de campionul mondial de box Vitalie Klitschko și s-a bucurat de susținere în această perioadă. Acest partid e considerat drept cel mai potrivit pentru funcția prezidențială. A treia forță sunt naționaliștii, care și-au sporit popularitatea datorită lozincilor radicale pentru un electorat dezamăgit. După două luni de proteste niciunul dintre aceste partide nu a reușit un compromis cu guvernarea și niciunul nu a oferit un plan clar de acțiune pentru oameni. Conducătorii acestor trei partide se luptă tacit între ei pentru postul de candidat unic al opoziției la alegerile din 2015. Acțiunile lor lipsite de coordonare i-au dezamăgit pe radicali, care duminică 19 ianuarie au intrat în confruntare directă cu poliția. După patru zile de confruntări sângeroase acești lideri politici nu au fost în stare să găsească o modalitate de ieșire din această situație. Ei nu mai controlează sau influențează în mare măsura revolta din stradă.
Unitățile Berkut sunt o problemă deosebită
Un factor constant al regimului Ianukovici sunt forțele speciale Berkut, subordonate ministerului de interne. Cu toate că nu au un statut oficial, ele sunt formate din ofițeri de poliție special antrenați pentru înnăbușirea revoltelor. Numărul lor nu este mare – doar patru mii – dar sunt foarte eficienți și primesc salarii mari. În ultimele zile au început să circule pe internet fotografii care arată cum aceste forțe speciale îi bat cu brutalitate pe jurnaliști și demonstranți pașnici. Recent au capturat protestatari pe care i-au dezbrăcat la piele și i-au stropit cu apă în temperaturi de -10 grade Celsius. De asemenea, în aceste zile au tras cu arme de foc asupra demonstranților – un act clar împotriva legii. Este important să se știe că armata refuză deocamdată să apere regimul lui Ianukovici și să lupte împotriva poporului (conform unor surse ucrainiene).
Berkut în acțiune:
Majoritatea cred că Occidentul a fost prea pasiv
Până în această săptămână reacția SUA și altor țări occidentale a fost foarte reținută. Numeroși demonstranți nu cred că UE și SUA sunt gata să-i ajute pe ucrainieni în privința afirmării valorilor democratice. În plus, au existat zvonuri în presa locală conform cărora SUA este de acord să-i dea Ucraina lui Putin, în schimbul unei influențe americane crescute în Siria și alte puncte fierbinți. Prima schimbare a fost observată pe 22 ianuarie, când administrația americană a anunțat în cele din urmă că introduce sancțiuni de ridicare a vizelor de intrare în SUA pentru demnitarii implicați în violențele care au dus la moartea unor demonstranți. UE a emis numai declarații diplomatice, spunând că nu va impune sancțiuni. Iată un lucru interesant: ca să obțină o viză de turist pentru UE, ucrainienii trebuie să treacă printr-o procedură foarte complicată și să plătească o taxă de 35 euro (salariul lunar mediu in Ucraina este de aproximativ 300 euro). În schimb toți demnitarii asociați cu regimul Ianukovici au dreptul să viziteze UE fără complicații și taxe de viză.
Protestatarii au fost uluitor de inventivi
Cine se plimbă în centrul orașului Kiev va fi șocat să vadă cum funcționează inima răscoalei, Piața Independenței (Maidan Nezalezhnosti): oameni de peste tot din Ucraina vin în Piață, aducând cu ei tot ce este necesar pentru un trai în condiții militare. Sunt o mulțime de corturi pentru odihnă, câteva puncte de încălzire, bucătării de campanie, o scenă, un spital al Pieței, forțe de siguranță locale și chiar o universitate improvizată. Nu se consumă alcool, iar disciplina strictă lucrează în favoarea Maidanului. La periferia Pieței au fost ridicate baricade enorme, în cazul unui asalt al regimului. În pofida rapoartelor difuzate de presa proguvernamentală nimeni nu se află acolo pentru „bani americani”, ci pentru o idee și un viitor mai bun. O formă unică de protest este „Automaidanul”. Șoferii își iau mașinile și blochează trecerea blindatelor forțelor speciale, sau sediile de poliție, pentru a preveni acțiuni ilegale împotriva oamenilor pașnici.
Automaidanul în acțiune:
A Ukrainian Journalist Explains 10 Things The West Needs To Know About The Situation In Kiev
În completarea celor de mai sus colega mea Anca Cernea relatează despre cea mai nouă propagandă a regimului Ianukovici:
Berkuții sunt spălați pe creier că MAJDANUL E PUS LA CALE DE EVREI!!
Liderul Comunităților Evreiești din Ucraina, Yosyf Zisels, a declarat că regimul duce o intensă campanie de provocare și răspândire a pornirilor antisemite. Paginile web ale apropiaților regimului sunt pline de materiale antisemite, care susțin că evreii au organizat Majdanul. Site-ul Berkut susține că totul e o conspirație evreiască și își îndeamnă brutele să-i snopească pe toți manifestanții, fără excepție! Berkuții care bat lumea pe stradă la Kiev sunt ferm convinși că evreii trag sforile!
Zisels, care este și vicepreședinte al Congresului Mondial Evreiesc, a subliniat că acest tip de propagandă antisemită copiază fidel modelul din Rusia, dar a adăugat că aceasta nu va funcționa în Ucraina.
Zisels a avertizat că sunt de așteptat măsuri represive din partea regimului împotriva bisericilor creștine care au acordat sprijin manifestanților de pe Majdan.
![mihaela-barbus[1]](https://inliniedreapta.net/wp-content/uploads/elementor/thumbs/mihaela-barbus1-pydiituedconmrou0twklsfz7egtqhonla40po561c.jpg "mihaela-barbus[1]")
13 Comments
Emil Borcean
24 January 2014Avem vizitatori din Ucraina:
Nu public adresa de IP, dar este din Kiev.
Brrrr
24 January 2014Este exact acelasi scenariu care il vrea USL-ul si care ar fi fost oricum si la noi daca Adrian Nastase ar fi castigat alegerile!
Costin Andrieş
24 January 2014Why Is Nobody Saying The Obvious: Putin Destabilized Ukraine
Forbes.
0
What is the single greatest cause of Ukraine’s tragic strife, the primary cause of so much grief in the region and beyond? Take a look back at the Euromaidan timeline. Think how it began, this latest round of deadly instability featuring tanks, live gunfire, kidnappings, deaths, the state tweeting sinister mass threats – with lots worse to come. This time it began because President Viktor Yanukovych pushed through laws to criminalize demonstrations, in order to prevent a repeat of the first round. What triggered the first round of demonstrations? The greatest Lord of Misrule in our time: Vladimir Putin.
Putin has spent the last 15 years shamelessly berating America for destabilizing interventions around the world. Look at his record: Chechnya, Georgia, Moldavia, Ukraine, Syria. And all those Russian journalists and whistleblowers who paid with their lives. For some reason nobody holds Putin to account for the cumulative horrors of his rule. An American President with that record would be driven to derangement by his own media, let alone by global opinion.
A colleague of mine, in his current Forbes blog entitled “Putin Is Pulling All The Strings – And Obama Is Letting Him” talks about Putin’s rack of recent dark triumphs against the US. He says “Syria? Putin in charge. Iran? Putin in charge. Snowden and the NSA leaks? Putin in charge.” I would add Ukraine, except that the Ukrainian people are not ready to be included
You have to wonder why the Russians allow Putin to commit such misdeeds as their leader. If they don’t feel inspired by Euromaidan, they should at least feel ashamed. How often during the last century have they watched a neighbor being subjugated by Kremlin-controlled tanks? No no these are Yanukovych’s tanks, and he’s just restoring order in his own country, comes the reply. To which one must respond by,, well there’s no point in responding.
There’s always an excuse for it, but the picture remains the same, and the outcome too. Power to the Kremlin.
For a large chunk of the Russian populace apparently it doesn’t matter what is being done to them, or to other countries in their name, so long as America and Europe aren’t winning. That’s the way Putin has successfully framed his actions and far too many Russians, because he hasn’t given them any other cause for pride, take pride in it.
An overpowering question haunts any intelligent observer of the turmoil in Ukraine: what did Putin think would happen? When he bullied Yanukovych so publicly into ditching the EU and opting for the Eurasian Union, what did Putin think would happen? If everyone’s right about Putin being a master strategist – the scorecard seems to prove it – he surely anticipated a sharp public reaction. He had watched the Orange revolution happen and hated it. He must have known this too would happen. Talk about destabilizing a country.
Another question inevitably follows: what did he think would (or should) happen next? Perhaps he just left that to chance, or to Yanukovych’s competence. Or perhaps he had some advice to give in that area, having acquired some experience with such things. If so, what we’ve got is a conspiracy between the two to create instability, perhaps with a few agents provocateurs causing damage among the crowds, in order to crack down on democratic freedoms. Result, Ukraine becomes – or goes back to being – another supine satellite of Moscow, with a strongman doing the Kremlin’s bidding.
Does any of this sound far-fetched? Does it sound unfamiliar? Is it clear, yet, to one and all, what manner of pitiless, blood-soaked, Machiavellian hegemon we’re allowing to loom over the future of Europe and the Middle East, or that we’re sharing tables with in deciding the fate of Iran’s nukes and Syria’s chemical weapons? Why are we allowing it?
That is intended as a genuine question. The foremost reason might be that we can’t do otherwise unless we intend to go to war against him. And we’ve supp’d our fill of wars. Wars brought us to this powerless state. Another reason might be that Putin is an ally against Al Quaeda and we can use remorseless allies like him against a remorseless enemy. Never mind that he’s banking on that, that he and his proxies oft-times fostered extreme Islamists so as to play that card. In Syria, according to recent British intelligence reports, Assad let Al Quaeda elements out of his jails, let them join the opposition, so he could alienate Western sympathy for the rebels. How strangely reminiscent of the second Chechen war that sounds, which Putin ultimately won by carpet-bombing the ‘terrorists’ in Grozny, reducing Chechnya’s capital to rubble, killing tens of thousands of innocents. The West looked away. Al Quaeda types had overrun the area. Nobody asked how. Despite incessant local sightings of belligerents being allowed to pass through the border by Russian soldiers.
Conservative friends might ascribe to President Obama’s timidity the growth of Putin’s power. He certainly hasn’t done anything to diminish it. But with all due respect to them, the decisive moment came when Russian tanks rolled into Georgia during President Bush’s tenure and Putin saw that no repercussions followed. Indeed, most of the Western media blamed it on Georgia’s pro-American President Saakashvili’s hotheadedness. He had attacked first. Never mind that he had attacked an armed and bellicose separatist enclave that regularly shelled his troops. Apparently, Russia was allowed to war with separatists but not Georgia. It was under President Bush that the pro-democracy revolutions rose, but then wilted. Moscow’s trade embargoes, fuel supply cut-offs, endless provocation and subversion, took their toll. That was in the Bush era.
Ancient history perhaps. President Obama certainly hasn’t upped our leverage with Moscow. Meanwhile Ukraine burns. What can we do? We’re in bed with our adversary as we negotiate over Iran and Syria.
We can start by acknowledging to ourselves that we are in a Cold War again. At least the other side is and we’re not showing up. We can reinvigorate our side, our sense of identity as the Western World. Western civilization – these days the term gets used ironically or academically and Europe scarcely affects our emotions. In this regard, as in so much else, multiculturalism has confused us. The Russians know who they are. They’re at the gates of Europe again. We have to begin there.
Anca Cernea
24 January 2014Poate cel mai important lucru de reținut despre ceea ce se întâmplă la Kiev este: IMPLICAREA RUSIEI
De n-ar fi, nu s-ar povesti.
Problema nu e una simplă, internă, ucraineană. Tupeul lui Ianukovicz vine de la Putin.
Ianukovicz e o paiață în mâinile lui Putin. Rusia lui Putin are ambiții imperiale. Fără Ucraina, Rusia nu e imperiu. Putin a sperat că pune labele pe Ucraina fără prea mult scandal, îi prostește pe papagalii de la UE, îl cumpără pe Ianukovicz (sau îl strânge cu ușa), și gata.
Dar n-a fost să fie. Pt că în Ucraina a reacționat societatea. Foarte tare.
Acum, interesul lui Putin e să iasă prăpăd. Cu cât Ianukovicz și gașca lui comit mai multe crime, cu atât e mai clar că nu va exista pentru el altă cale decât Rusia. Pentru Putin, cu cât e violența mai mare și haosul mai îngrozitor, cu atât mai bine.
De aceea, protestatarii de pe Majdan se așteaptă la provocări.
O informație importantă apărută ieri:
LUNETIȘTII CARE OMOARĂ OAMENI LA KIEV SUNT RUȘI !!!!!
informaţia le-a dat-o protestatarilor de pe Majdan un ofiţer al serv secrete ucrainene
sursa niezalezna.pl
poate sunt ruşi şi printre berkuţi
cu siguranță sunt provocatori FSB și printre manifestanții de pe Majdan
informația pe care o aveau protestatarii ieri era că e posibil ca lunetiştii să tragă şi în miliţie, pt a-i crea un pretext să intervină în forţă.
Și, iată că s-a verificat.
Aseară a fost găsit mort, împușcat în cap, un milițian.
sursa: wpolityce.pl
pe bloguri lumea zice că se aşteaptă la „atentate”, d-alea ca la Moscova, să sară în aer blocuri sau metroul
oricum, ordinul de a se interveni brutal împotriva Majdanului l-au dat oamenii ruşilor, chiar dacă, oficial, sunt „reprezentanți ai statului ucrainean”
să fim serioși, Ianukowicz și ai lui nu acționează în interesul Ucrainei, ci al Rusiei
Fostul purtător de cuvânt al Serviciului de Securitate al Ucrainei, Stanislav Reczynskij spune fără ocolișuri că e vorba de o „INTERVENȚIE ARMATĂ RUSEASCĂ” !!!!
S-a vorbit de un „război civil” în Ucraina. Poate ar fi mai exact să vorbim de un război pur și simplu. În care ucrainenii își apără țara de ruși.
Emil Borcean
24 January 2014Cateva fragmente dintr-un articol publicat azi (sambata 25 ianuarie) in jurnalul New Eastern Europe:
Tony
24 January 2014Un lucru e cert: Rusia nu va permite ca Ucraina să îi scape din gheare, chiar dacă asta ar însemna ruperea ei în două.
Emil Borcean
24 January 2014Fluxul Tweeter al Iuliei Gorodetskaya; actualizari din Ucraina:
https://twitter.com/gorodetskaya
DanCanada
24 January 2014Cum spunea bleen, asta e dec ’89 al Ucrainei. Sa-i previna cineva: au sa apara acusi ‘oamenii de bine’, cadre de nadejde care stiu sa conduca ???? Sa se gindeasca de mai multe ori inainte de a-i lua in serios.
Andrey
24 January 2014Excelent scris! O noua revolutie portocalie, de data asta pe bune!
Emil Borcean
24 January 2014Ianukovici pierde si incearca sa recupereze cu o cacialma politica: Kiev Post anunta ca a oferit functiile de prim-ministru si viceprim-ministru la doi lideri ai opozitiei.
Sunt curios sa vad daca cei doi intra in capcana intinsa de Ianukovici.
Emil Borcean
24 January 2014Se pare că opoziția nu a mușcat din momeala lui Ianukovici. Insistența pe organizarea de alegeri anticipate îl cam lasă în ofsaid pe Ianukovici.
Anca Cernea
24 January 2014Demonstranții și milițianul omorâți la Kiev au fost împușcați cu aceeași armă.
http://niezalezna.pl/51086-pro…..dnej-broni
Emil Borcean
24 January 2014Un reportaj foto foarte fain realizat de un rus care s-a deplasat din Moscova la Kiev, ca sa vada cu ochii lui ce se intampla:
Revolution in Kiev, Ukraine