Zece lucruri pe care cei din afară trebuie să le știe despre protestele din Ucraina

Etichete:

Lucrurile despre care se vorbește aici se întâlnesc din plin și la noi.

Taras Ilkiv este un jurnalist ucrainian care trăiește în Kiev de mai mulți ani. Publicația Business Insider a publicat un articol în care Ilkiv clarifică mai multe lucruri despre protestele din Ucraina, lucruri mai puțin raportate de agențiile de presă și, implicit, mai puțin cunoscute de publicul din afara țării.

Prezentăm în continuare acest articol, tradus pentru publicul românesc. Lucrurile despre care se vorbește aici se întâlnesc din plin și la noi.

Zece lucruri pe care occidentalii trebuie să le știe despre situația din Kiev

Taras Ilkiv

Oamenii luptă pentru drepturile lor, nu pentru apartenența la UE

Protestele din Ucraina nu sunt pro-UE (așa cum scrie majoritatea agențiilor internaționale de presă). Eșecul din noiembrie în privința acordului de asociere cu Uniunea Europeană a fost doar o scânteie care a declanșat demonstrații locale, de mică amploare. Însă după ce un protest studențesc pașnic a fost dispersat cu violență de forțele speciale Berkut (în Kiev, pe 30 noiembrie), un milion de oameni furioși s-au strâns în piața centrală din capitală. Din acel moment mișcarea de protest s-a transformat într-o răscoală antiguvernamentală, cerând demisia primului ministru, a ministrului de interne și a președintelui Victor Ianukovici. Majoritatea este sătulă de corupția completă din toate domeniile, de lipsa de justiție și de arbitrariul celor care conduc forțele de ordine. Clasa mijlocie a devenit motorul protestelor datorită hărțuielii la care e supusă de către agențiile de fisc. Mai recent la proteste s-au alăturat și radicalii, care duminica trecută au început confruntările violente, sătui să mai aștepte acțiune din partea opoziției liberale. Radicalii au susținere din partea majorității protestatarilor.

Protestele se concentrează asupra lui Victor Ianukovici, președintele ales în mod democratic

Cu ocazia alegerilor prezidențiale din 2010, conform declarațiilor din partea observatorilor internaționali, Victor Ianukovici a înfrânt-o în mod legitim pe principala lui adversară, Iulia Timoșenko, fost prim-ministru și o femeie de renume mondial. Apoi, în timpul mandatului său, autoritățile au găsit-o vinovată pentru un contract dezavantajos de import de gaze din Rusia și a fost condamnată la șapte ani de închisoare! După aceea Ianukovici și echipa lui nu au îndrăznit să ia poziție împotriva rușilor și să renegocieze contractul, sau să încerce rezolvarea problemei prin intermediul curților de justiție. Acest episod a stricat relațiile dintre președintele ucrainian și liderii din Occident. Președintele Obama îl ignoră pe Ianukovici, iar Vladimir Putin – cu care Iulia Timoșenko a semnat contractul din 2009 – s-a arătat dispus să o primească pe Timoșenko în Rusia, la tratament medical pentru boala ei de spate.

Mulți ucrainieni sunt nemulțumiți de puterea „familiei”

Așa-numita Familie (o structură informală de putere, formată din persoane oficiale apropiate președintelui) este un aspect foarte important în situația dificilă din țară, deoarece unele dintre cele mai profitabile sectoare ale economiei ucrainiene se află sub controlul ei. Această structură urmărește expansiunea pe piața mass-media, prin achiziționarea editurilor principale. Cel mai mare trust de presă, care publică Forbes și alte mărci majore, a fost răscumpărat recent pentru 300-400 milioane dolari. Majoritatea canalelor de informație încearcă să evite criticarea autorităților, astfel încât știrile cât de cât adevărate sunt disponibile numai pe internet. Averea totală a lui Alexandru Ianukovici, fiul președintelui, s-a triplat în anii recenți și se ridică la 510 milioane dolari, iar președintele nu dorește să explice cum de a fost posibil așa ceva.

Altă problemă: verticala puterii din Ucraina

Sub domnia lui Ianukovici țara s-a transformat dintr-o republică parlamentară într-un regim prezidențial. El a pus la punct un lanț de comandă solid, în cadrul căruia toate structurile puterii, agențiile fiscale, procurorii și curțile de justiție îi sunt direct subordonate. Le folosește nu numai ca unealtă de decimare a oponenților, ci și ca instrument de sprijin în afaceri.

Oamenii nu au acces la adevăr

Ucraina aproape că nu are o presă independentă în afară de internet. Unii rezidenți din est, în zona industrială la granița cu Rusia, nu cunosc adevărul despre ce se întâmplă în Kiev. Posturile centrale de televiziune nu arată, sau deformează informația. Presa scrisă este monopolizată de oligarhi. Până de curând internetul era singura oază de libertate, dar vinerea trecută Ianukovici a semnat o lege care permite închiderea oricărui sit web, la cea mai mică plângere, fără posibilitate de recurs legal. Jurnaliștii sunt nevoiți să facă față unei presiuni enorme și să îndure campanii masive de dezinformare și discreditare. Tatiana Chornovol, a astfel de jurnalistă, care a scris despre averea lui Ianukovici, a fost recent bătută cu sălbăticie de cinci agresori.

Intimidarea a devenit o practică zilnică

În cadrul acestei mașini de represiune curțile și procurorii au puterea de a-i intimida pe activiștii și persoanele publice care nu sunt de acord cu regimul. Unii sunt forțați să se refugieze în străinătate, în timp ce altora li se confiscă proprietatea. Președintele dă vina pe curțile de judecată, dar toată lumea știe că acestea se află sub controlul lui. De exemplu, Ianukovici a semnat vinerea trecută un decret care permite ca o persoană să fie condamnată în absență, așa cum se întâmpla pe vremea lui Stalin. Guvernul se folosește de luptători din cluburi sportive, care preiau sarcina de intimidare a disidenților. Mulți dintre foștii susținători ai lui Ianukovici și-au pierdut micile întreprinderi sau afaceri în ultimii ani, datorită lărgirii activităților Familiei. Jurnaliștii au ajuns la concluzia că această structură, controlată de fiul președintelui, a început să absoarbă din ce în ce mai mult din posesiile deținute de populație.

Opoziția e slabă

Opoziția ucrainiană trece printr-o perioadă dificilă. Ea este reprezentată de cel puțin trei forțe politice. Unul dintre aceste partide, cel care a fost odată condus de Timoșenko, a fost ales în parlament în repetate rânduri și s-a discreditat în bună măsură, dar primește în continuare voturi. Al doilea e condus de campionul mondial de box Vitalie Klitschko și s-a bucurat de susținere în această perioadă. Acest partid e considerat drept cel mai potrivit pentru funcția prezidențială. A treia forță sunt naționaliștii, care și-au sporit popularitatea datorită lozincilor radicale pentru un electorat dezamăgit. După două luni de proteste niciunul dintre aceste partide nu a reușit un compromis cu guvernarea și niciunul nu a oferit un plan clar de acțiune pentru oameni. Conducătorii acestor trei partide se luptă tacit între ei pentru postul de candidat unic al opoziției la alegerile din 2015. Acțiunile lor lipsite de coordonare i-au dezamăgit pe radicali, care duminică 19 ianuarie au intrat în confruntare directă cu poliția. După patru zile de confruntări sângeroase acești lideri politici nu au fost în stare să găsească o modalitate de ieșire din această situație. Ei nu mai controlează sau influențează în mare măsura revolta din stradă.

Unitățile Berkut sunt o problemă deosebită

Un factor constant al regimului Ianukovici sunt forțele speciale Berkut, subordonate ministerului de interne. Cu toate că nu au un statut oficial, ele sunt formate din ofițeri de poliție special antrenați pentru înnăbușirea revoltelor. Numărul lor nu este mare – doar patru mii – dar sunt foarte eficienți și primesc salarii mari. În ultimele zile au început să circule pe internet fotografii care arată cum aceste forțe speciale îi bat cu brutalitate pe jurnaliști și demonstranți pașnici. Recent au capturat protestatari pe care i-au dezbrăcat la piele și i-au stropit cu apă în temperaturi de -10 grade Celsius. De asemenea, în aceste zile au tras cu arme de foc asupra demonstranților – un act clar împotriva legii. Este important să se știe că armata refuză deocamdată să apere regimul lui Ianukovici și să lupte împotriva poporului (conform unor surse ucrainiene).

Berkut în acțiune:

Majoritatea cred că Occidentul a fost prea pasiv

Până în această săptămână reacția SUA și altor țări occidentale a fost foarte reținută. Numeroși demonstranți nu cred că UE și SUA sunt gata să-i ajute pe ucrainieni în privința afirmării valorilor democratice. În plus, au existat zvonuri în presa locală conform cărora SUA este de acord să-i dea Ucraina lui Putin, în schimbul unei influențe americane crescute în Siria și alte puncte fierbinți. Prima schimbare a fost observată pe 22 ianuarie, când administrația americană a anunțat în cele din urmă că introduce sancțiuni de ridicare a vizelor de intrare în SUA pentru demnitarii implicați în violențele care au dus la moartea unor demonstranți. UE a emis numai declarații diplomatice, spunând că nu va impune sancțiuni. Iată un lucru interesant: ca să obțină o viză de turist pentru UE, ucrainienii trebuie să treacă printr-o procedură foarte complicată și să plătească o taxă de 35 euro (salariul lunar mediu in Ucraina este de aproximativ 300 euro). În schimb toți demnitarii asociați cu regimul Ianukovici au dreptul să viziteze UE fără complicații și taxe de viză.

Protestatarii au fost uluitor de inventivi

Cine se plimbă în centrul orașului Kiev va fi șocat să vadă cum funcționează inima răscoalei, Piața Independenței (Maidan Nezalezhnosti): oameni de peste tot din Ucraina vin în Piață, aducând cu ei tot ce este necesar pentru un trai în condiții militare. Sunt o mulțime de corturi pentru odihnă, câteva puncte de încălzire, bucătării de campanie, o scenă, un spital al Pieței, forțe de siguranță locale și chiar o universitate improvizată. Nu se consumă alcool, iar disciplina strictă lucrează în favoarea Maidanului. La periferia Pieței au fost ridicate baricade enorme, în cazul unui asalt al regimului. În pofida rapoartelor difuzate de presa proguvernamentală nimeni nu se află acolo pentru „bani americani”, ci pentru o idee și un viitor mai bun. O formă unică de protest este „Automaidanul”. Șoferii își iau mașinile și blochează trecerea blindatelor forțelor speciale, sau sediile de poliție, pentru a preveni acțiuni ilegale împotriva oamenilor pașnici.

Automaidanul în acțiune:

A Ukrainian Journalist Explains 10 Things The West Needs To Know About The Situation In Kiev

În completarea celor de mai sus colega mea Anca Cernea relatează despre cea mai nouă propagandă a regimului Ianukovici:

Berkuții sunt spălați pe creier că MAJDANUL E PUS LA CALE DE EVREI!!

Liderul Comunităților Evreiești din Ucraina, Yosyf Zisels, a declarat că regimul duce o intensă campanie de provocare și răspândire a pornirilor antisemite. Paginile web ale apropiaților regimului sunt pline de materiale antisemite, care susțin că evreii au organizat Majdanul. Site-ul Berkut susține că totul e o conspirație evreiască și își îndeamnă brutele să-i snopească pe toți manifestanții, fără excepție! Berkuții care bat lumea pe stradă la Kiev sunt ferm convinși că evreii trag sforile!

Zisels, care este și vicepreședinte al Congresului Mondial Evreiesc, a subliniat că acest tip de propagandă antisemită copiază fidel modelul din Rusia, dar a adăugat că aceasta nu va funcționa în Ucraina.

Zisels: The enforcers are being brainwashed that Maidan has been organized by the Jews, so they must beat everyone.

Zisels a avertizat că sunt de așteptat măsuri represive din partea regimului împotriva bisericilor creștine care au acordat sprijin manifestanților de pe Majdan.

Emil Borcean

Emil Borcean

Comentarii

  1. Emil BorceanSpune:

    Răspunde
    ianuarie 24, 2014

    Avem vizitatori din Ucraina:

    Nu public adresa de IP, dar este din Kiev.

  2. BrrrrSpune:

    Răspunde
    ianuarie 24, 2014

    Este exact acelasi scenariu care il vrea USL-ul si care ar fi fost oricum si la noi daca Adrian Nastase ar fi castigat alegerile!

  3. Costin AndrieşSpune:

    Răspunde
    ianuarie 24, 2014

    Why Is Nobody Saying The Obvious: Putin Destabilized Ukraine
    Forbes.

    0

    What is the single greatest cause of Ukraine’s tragic strife, the primary cause of so much grief in the region and beyond? Take a look back at the Euromaidan timeline. Think how it began, this latest round of deadly instability featuring tanks, live gunfire, kidnappings, deaths, the state tweeting sinister mass threats – with lots worse to come. This time it began because President Viktor Yanukovych pushed through laws to criminalize demonstrations, in order to prevent a repeat of the first round. What triggered the first round of demonstrations? The greatest Lord of Misrule in our time: Vladimir Putin.

    Putin has spent the last 15 years shamelessly berating America for destabilizing interventions around the world. Look at his record: Chechnya, Georgia, Moldavia, Ukraine, Syria. And all those Russian journalists and whistleblowers who paid with their lives. For some reason nobody holds Putin to account for the cumulative horrors of his rule. An American President with that record would be driven to derangement by his own media, let alone by global opinion.

    A colleague of mine, in his current Forbes blog entitled “Putin Is Pulling All The Strings – And Obama Is Letting Him” talks about Putin’s rack of recent dark triumphs against the US. He says “Syria? Putin in charge. Iran? Putin in charge. Snowden and the NSA leaks? Putin in charge.” I would add Ukraine, except that the Ukrainian people are not ready to be included

     

    You have to wonder why the Russians allow Putin to commit such misdeeds as their leader. If they don’t feel inspired by Euromaidan, they should at least feel ashamed. How often during the last century have they watched a neighbor being subjugated by Kremlin-controlled tanks? No no these are Yanukovych’s tanks, and he’s just restoring order in his own country, comes the reply. To which one must respond by,, well there’s no point in responding.

    There’s always an excuse for it, but the picture remains the same, and the outcome too. Power to the Kremlin.

    For a large chunk of the Russian populace apparently it doesn’t matter what is being done to them, or to other countries in their name, so long as America and Europe aren’t winning. That’s the way Putin has successfully framed his actions and far too many Russians, because he hasn’t given them any other cause for pride, take pride in it.

    An overpowering question haunts any intelligent observer of the turmoil in Ukraine: what did Putin think would happen? When he bullied Yanukovych so publicly into ditching the EU and opting for the Eurasian Union, what did Putin think would happen? If everyone’s right about Putin being a master strategist – the scorecard seems to prove it – he surely anticipated a sharp public reaction. He had watched the Orange revolution happen and hated it. He must have known this too would happen. Talk about destabilizing a country.

    Another question inevitably follows: what did he think would (or should) happen next? Perhaps he just left that to chance, or to Yanukovych’s competence. Or perhaps he had some advice to give in that area, having acquired some experience with such things. If so, what we’ve got is a conspiracy between the two to create instability, perhaps with a few agents provocateurs causing damage among the crowds, in order to crack down on democratic freedoms. Result, Ukraine becomes – or goes back to being – another supine satellite of Moscow, with a strongman doing the Kremlin’s bidding.

    Does any of this sound far-fetched? Does it sound unfamiliar? Is it clear, yet, to one and all, what manner of pitiless, blood-soaked, Machiavellian hegemon we’re allowing to loom over the future of Europe and the Middle East, or that we’re sharing tables with in deciding the fate of Iran’s nukes and Syria’s chemical weapons? Why are we allowing it?

    That is intended as a genuine question. The foremost reason might be that we can’t do otherwise unless we intend to go to war against him. And we’ve supp’d our fill of wars. Wars brought us to this powerless state. Another reason might be that Putin is an ally against Al Quaeda and we can use remorseless allies like him against a remorseless enemy. Never mind that he’s banking on that, that he and his proxies oft-times fostered extreme Islamists so as to play that card. In Syria, according to recent British intelligence reports, Assad let Al Quaeda elements out of his jails, let them join the opposition, so he could alienate Western sympathy for the rebels. How strangely reminiscent of the second Chechen war that sounds, which Putin ultimately won by carpet-bombing the ‘terrorists’ in Grozny, reducing Chechnya’s capital to rubble, killing tens of thousands of innocents. The West looked away. Al Quaeda types had overrun the area. Nobody asked how. Despite incessant local sightings of belligerents being allowed to pass through the border by Russian soldiers.

    Conservative friends might ascribe to President Obama’s timidity the growth of Putin’s power. He certainly hasn’t done anything to diminish it. But with all due respect to them, the decisive moment came when Russian tanks rolled into Georgia during President Bush’s tenure and Putin saw that no repercussions followed. Indeed, most of the Western media blamed it on Georgia’s pro-American President Saakashvili’s hotheadedness. He had attacked first. Never mind that he had attacked an armed and bellicose separatist enclave that regularly shelled his troops. Apparently, Russia was allowed to war with separatists but not Georgia. It was under President Bush that the pro-democracy revolutions rose, but then wilted. Moscow’s trade embargoes, fuel supply cut-offs, endless provocation and subversion, took their toll. That was in the Bush era.

    Ancient history perhaps. President Obama certainly hasn’t upped our leverage with Moscow. Meanwhile Ukraine burns. What can we do? We’re in bed with our adversary as we negotiate over Iran and Syria.

    We can start by acknowledging to ourselves that we are in a Cold War again. At least the other side is and we’re not showing up. We can reinvigorate our side, our sense of identity as the Western World. Western civilization – these days the term gets used ironically or academically and Europe scarcely affects our emotions. In this regard, as in so much else, multiculturalism has confused us. The Russians know who they are. They’re at the gates of Europe again. We have to begin there.

  4. Anca CerneaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 24, 2014

    Poate cel mai important lucru de reținut despre ceea ce se întâmplă la Kiev este: IMPLICAREA RUSIEI
    De n-ar fi, nu s-ar povesti.
    Problema nu e una simplă, internă, ucraineană. Tupeul lui Ianukovicz vine de la Putin.
    Ianukovicz e o paiață în mâinile lui Putin. Rusia lui Putin are ambiții imperiale. Fără Ucraina, Rusia nu e imperiu. Putin a sperat că pune labele pe Ucraina fără prea mult scandal, îi prostește pe papagalii de la UE, îl cumpără pe Ianukovicz (sau îl strânge cu ușa), și gata.
    Dar n-a fost să fie. Pt că în Ucraina a reacționat societatea. Foarte tare.
    Acum, interesul lui Putin e să iasă prăpăd. Cu cât Ianukovicz și gașca lui comit mai multe crime, cu atât e mai clar că nu va exista pentru el altă cale decât Rusia. Pentru Putin, cu cât e violența mai mare și haosul mai îngrozitor, cu atât mai bine.

    De aceea, protestatarii de pe Majdan se așteaptă la provocări.
    O informație importantă apărută ieri:
    LUNETIȘTII CARE OMOARĂ OAMENI LA KIEV SUNT RUȘI !!!!!
    informaţia le-a dat-o protestatarilor de pe Majdan un ofiţer al serv secrete ucrainene
    sursa niezalezna.pl

    poate sunt ruşi şi printre berkuţi
    cu siguranță sunt provocatori FSB și printre manifestanții de pe Majdan

    informația pe care o aveau protestatarii ieri era că e posibil ca lunetiştii să tragă şi în miliţie, pt a-i crea un pretext să intervină în forţă.
    Și, iată că s-a verificat.
    Aseară a fost găsit mort, împușcat în cap, un milițian.
    sursa: wpolityce.pl

    pe bloguri lumea zice că se aşteaptă la „atentate”, d-alea ca la Moscova, să sară în aer blocuri sau metroul

    oricum, ordinul de a se interveni brutal împotriva Majdanului l-au dat oamenii ruşilor, chiar dacă, oficial, sunt „reprezentanți ai statului ucrainean”
    să fim serioși, Ianukowicz și ai lui nu acționează în interesul Ucrainei, ci al Rusiei

    Fostul purtător de cuvânt al Serviciului de Securitate al Ucrainei, Stanislav Reczynskij spune fără ocolișuri că e vorba de o „INTERVENȚIE ARMATĂ RUSEASCĂ” !!!!

    S-a vorbit de un „război civil” în Ucraina. Poate ar fi mai exact să vorbim de un război pur și simplu. În care ucrainenii își apără țara de ruși.

  5. Emil BorceanSpune:

    Răspunde
    ianuarie 24, 2014

    Cateva fragmente dintr-un articol publicat azi (sambata 25 ianuarie) in jurnalul New Eastern Europe:

    The EuroMaidan has again spread throughout Ukraine covering the West and Central Ukraine. EuroMaidan activists, which were active in 46 cities and not only in Kyiv, have been taking over Regional Administrations buildings since yesterday. For now they have been capturing city administrations in 13 out of 24 Regional Administrations. The local police forces cannot stand against the pressure from their citizens. To sum up, half of Ukraine has stood up against the regime.

    Yanukovych has very little support from the military forces. The Ukrainian military forces are made up of forces from the Ministry of Interior (which has 20,000 military men of regular forces and 4,000 of special forces, such as Berkut) and the Ministry of Defence (which has 130,000 military men). The Minister of Defence made a statement that they will not go against people and therefore Yanukovych cannot count on them. Moreover, in different cities and regions, policemen are resigning, individually or collectively. In Rivne, for example, the police simply felt the City Administration with the applause of the activists capturing the city hall. In Lviv, all of the Berkut forces have been dismissed. Support for protestors was also expressed by retired Generals along with ex-Security Service of Ukraine; they have condemned the attack on the protestors.

    […]

    The only thing that could save Yanukovych is the introduction of a state of emergency. Firstly, Yanukovych has no control over the military, who according to legislation, would have to take the control of the state. Secondly, he has no support from his own Party of Regions, which has to give consent in a vote in the parliament. According to some rumours, the Party of Regions cannot locate all of their MPs, and that is why the speaker has only scheduled the next session in a week’s time.

    The moment to introduce the state of emergency has been lost, as now the dynamics are different. SinceThursday when the cease of fire was negotiated by Klitschko with the people on Hrushevskoho and with Berkut, the protests have laregely remained peaceful. Yanukovych knows only how to attack and bring fear. Therefore now he does not know how to deal with peace – Yanukovych is not comfortable with this situation.

    Yanukovych has lost support within his closest circles. The oligarchs have taken a step back due to the pressure made by the United States as well as at the Davos Summit. We have also learnt that the circle of his advisors has become very narrow, as many did not support the crackdown. Yanukovych is surrounded not by the strongest players, but rather of his supporters, such as Olena Lukash, and Andriy Klyuyev. In order to gain stronger support he has started handing out awards to MPs, Generals, Church leaders, etc. Klyuyev, for example has been made head of the presidential administration; the previous one had to leave due to a disagreement with Yanukovych on the forceful EuroMadain dispersal.

    Ukraine Stands up against the Regime

  6. TonySpune:

    Răspunde
    ianuarie 24, 2014

    Un lucru e cert: Rusia nu va permite ca Ucraina să îi scape din gheare, chiar dacă asta ar însemna ruperea ei în două.

  7. Emil BorceanSpune:

    Răspunde
    ianuarie 24, 2014

    Fluxul Tweeter al Iuliei Gorodetskaya; actualizari din Ucraina:

    https://twitter.com/gorodetskaya

  8. DanCanadaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 24, 2014

    Cum spunea bleen, asta e dec ’89 al Ucrainei. Sa-i previna cineva: au sa apara acusi ‘oamenii de bine’, cadre de nadejde care stiu sa conduca ???? Sa se gindeasca de mai multe ori inainte de a-i lua in serios.

  9. AndreySpune:

    Răspunde
    ianuarie 24, 2014

    Excelent scris! O noua revolutie portocalie, de data asta pe bune!

  10. Emil BorceanSpune:

    Răspunde
    ianuarie 24, 2014

    Ianukovici pierde si incearca sa recupereze cu o cacialma politica: Kiev Post anunta ca a oferit functiile de prim-ministru si viceprim-ministru la doi lideri ai opozitiei.

    President Viktor Yanukovych has offered to dismiss Prime Minister Mykola Azarov and give the job to opposition leader Arseniy Yatseniuk.

    The offer came during three hours of negotiations between Yanukovych and the nation’s three opposition leaders. The sides came closer to reaching a compromise. But any deals between them still may not be enough to end more than two months of anti-government street protests that are gaining momentum.

    A EuroMaidan leader, in fact, dismissed the talks. „No compromises with a gang!” Dmytro Yarosh, head of the Right Sector, said.

    Yatseniuk and the other opposition leaders are considering the president’s offer.

    Other elements of the proposed deal:

    — appointing opposition leader Vitali Klitschko deputy prime minister;

    — releasing all detainees arrested in the protests if the demonstrators leave the frontlines of their violent standoff with police on Hrushshevskogo Street;

    — public debates between Yanukovych and Klitschko, one of his likely opponents challenging Yanukovych’s reelection next year;

    — amnesty for protesters in exchange for returning control of government buildings seized by EuroMaidan supporters in 13 regions to the authorities; and

    — willingness by Yanukovych to change the constitution to create a parliamentary republic instead of the current strong presidential system.

    Ostap Semerak, senior aide to Yatseniuk, said that „the sides seem to be getting closer to an agreement.”

    Pavlo Rozenko of Vitali Klitschko’s UDAR said: „The positive thing I saw is a promise of amnesty, approval of law of amnesty. The second plus is that the president said he was ready to accept a presidential and parliamentary republic. The other plus is government resignation. It sounds like fantasy. I think the president made a proposal that will not be accepted.”

    Rozenko said that he still didn’t see a „cast-in-iron-type agreement,” but rather described the talks as „one of the stages of negotiation, something to think about. It’s getting warmer and closer to concrete solutions compared to last time. I am worried that these fragile compromises might be broken by government force. The government acts like criminals by grabbing activists, but I think this is just to get a better negotiating position. I think they will all walk free once a compromise is reached.”

    Yanukovych offers prime minister’s job to Yatseniuk, makes other concessions

    Sunt curios sa vad daca cei doi intra in capcana intinsa de Ianukovici.

  11. Emil BorceanSpune:

    Răspunde
    ianuarie 24, 2014

    Se pare că opoziția nu a mușcat din momeala lui Ianukovici. Insistența pe organizarea de alegeri anticipate îl cam lasă în ofsaid pe Ianukovici.

  12. Anca CerneaSpune:

    Răspunde
    ianuarie 24, 2014

    Demonstranții și milițianul omorâți la Kiev au fost împușcați cu aceeași armă.
    http://niezalezna.pl/51086-pro…..dnej-broni

  13. Emil BorceanSpune:

    Răspunde
    ianuarie 24, 2014

    Un reportaj foto foarte fain realizat de un rus care s-a deplasat din Moscova la Kiev, ca sa vada cu ochii lui ce se intampla:

    Revolution in Kiev, Ukraine

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *