Witold Gadowski e un cunoscut jurnalist polonez de investigație și reporter de război. Acesta a vizitat Siria și Turcia în vara acestui an ca să documenteze Statul Islamic și valul de migranți care s-a pornit spre Europa. Într-un interviu acordat publicației poloneze fronda.pl acesta a declarat că toate granițele Statului Islamic sunt controlate de trupe de frontieră conduse de emirul Al-Turki, iar pedeapsa pentru încercarea de a fugi este răstignirea. Ceea ce presupune că din teritoriu se pleacă doar cu aprobarea Statului Islamic. “Concluziile le trage fiecare”, spune Witold Gadowski.

Specialist în probleme de securitate și reforma poliției, expert în problematica activității serviciilor secrete, Witold Gadowski este autorul unor lucrări despre activitățile serviciilor secrete ruse FSB, GRU și SVR pe teritoriul polonez. A realizat mai multe filme documentare despre terorism, crima organizată, corupție și vechile structuri comuniste. Autor de nuvele, poezii și romane, predă reportajul jurnalistic la Universitatea Pontificală Ioan Paul al II-lea, Facultatea de Jurnalism și Comunicare Socială. Mai multe despre activitatea lui Gadowski, la finalul interviului:

icon-circle-o  icon-circle-o  icon-circle-o

Jakub Jałowiczor, fronda.pl: Arătați în filmul „Insha Allah. Sângele martirilor” situația dramatică a yazizilor și a creștinilor în Irak și în Siria – violuri, omoruri, răpiri de către Statul Islamic (SI). Afluxul de imigranți ar putea face ca astfel de lucruri să înceapă să se întâmple și în Europa? Sau pericolul este totuși îndepărtat?

Witold Gadowski: Trebuie să înceap cu începutul. În primul rând, văd o mare nedreptate în ceea ce se întâmplă în Europa, pentru că adevăratele victime ale războiului se află în prezent în taberele din Kurdistanul irakian, în sudul Turciei și Libanului. Sunt acolo de mai mult de un an. Sunt șiiți, yazizi și creștini. Îi menționez în mod deliberat în această ordine, deoarece în ordinea aceasta sunt persecutați. Șiiții sunt pur și simplu uciși imediat. Femeile yazide sunt violate, copii yazizi sunt vânduți în târgurile de sclavi, iar bărbații sunt uciși. Creștinii fie trec la Islam și apoi sunt la mila sau ne-mila oamenilor Statului Islamic, fie sunt uciși sau împovărați cu o taxă numită Jizya, al cărei cuantum este determinat arbitrar. Acestea sunt grupurile cele mai persecutate de pe teritoriul Siriei și Irakului. Vorbim despre provinciile irakiene Diyala, Anbar, o parte din Ninive precum și Salah ad Din. În Siria, este vorba practic de 2/3 din teritoriu. Aceste victime ale războiului se află de mai mult de un an în tabere, pentru că au trebuit să fugă din orașele lor. Un exemplu în acest sens este depopularea orașului Karakos din Valea Ninivei, din care 60 de mii de creștinii au fost nevoiți să fugă într-o singură zi din calea Statului Islamic. Toți au ajuns în Kurdistanul irakian. Vă puteți imagina fuga bruscă a unui oraș 60 de mii de locuitori. Am vorbit cu episcopul Nicodim, care a fost patriarh al Mosulului și a trebuit și el să fugă. El a relatat că religia este tratată acolo ca în zilele Revoluției bolșevice. Hoardele năvălesc în biserici, le jefuiesc, le profanează, le devastează. În timp ce vorbea, episcopul plângea.

Acestea sunt adevăratele victime ale războiului.

Dar cei care acum năvălesc în Europa sunt mai ales bărbați tineri, veniți nu-se-știe-de-unde. Acești oameni încalcă orice reguli, intră în Europa pe căi infracționale și sunt imediat prezentați drept refugiați. Ni se spune că Europa le datorează asistență umanitară. De ce Europa nu-i ajută pe aceia care sunt victimele reale ale războiului? Acei oameni sunt de un an în tabere de refugiați și fac demersuri, fără succes, încercând să obțină viză pentru țările europene. Europa nu le dă viză. Aici este o profundă nedreptate.

Acești infractori care invadează Europa iau locul victimelor reale ale războiului. Printre ei sunt foarte puțini creștini, foarte puțini yazizi și foarte puțini kurzi, care suferă într-adevăr din cauza Statului Islamic. Cei mai mulți dintre ei sunt șmecheri care și-au putut permite să pună 10 mii de dolari pentru a fi transportați pe Bătrânul Continent de către mafie. 90 la sută dintre ei sunt aduși aici pe cale infracțională de mafia turcească, albaneză și rusă.

fronda.pl: Europa spune că finanțează taberele de refugiați din Orientul Mijlociu. Acesta nu este un ajutor real?

WG: E foarte puțin. În prezent ajutorul vine din Franța, în parte din Germania, un mic sprijin din Marea Britanie, ceva a ajuns și din Polonia. Asta e tot. Ajutorul este iluzoriu. Imaginați-vă cum e să stai tot anul  în cort, când vara temperatura este de 50 grade, iar iarna scade la zero și uneori e și zăpadă. Familii întregi suferă, pur și simplu. Și pe acești oameni nimeni nu îi ajută. În schimb, dintr-o dată, toată lumea s-a grabit să-i ajute pe infractorii care au năvălit în Europa și încearcă să se stabilească aici prin metoda faptului împlinit. Nu au documente, nu știm cine sunt, nu știm ce intenții au. Cei mai mulți sunt musulmani care nu se vor integra în societate, în locurile în care se vor instala. Este pur și simplu un pericol, pentru că va exista o problemă islamică în fiecare dintre țările în care ajung acești refugiați. Și ce înseamnă problema islamică, vedem în Europa de Vest. Mai ales la Paris, Bruxelles și mai recent în orașele germane.

fronda.pl: Marsilia este un exemplu clasic.

Marsilia este pur și simplu arabă.

fronda.pl: Statul islamic a prezis deja de acum câteva luni că va inunda Europa cu imigranți și că între aceștia vor ascunde teroriștii. Asistăm la realizarea acestui scenariu?

WG: Știu foarte puțin despre Statul Islamic, ca toată lumea, dar încerc să fac rost de toate informațiile disponibile. Am ceva surse de informare. Din informațiile mele rezultă că toate granițele Statului Islamic sunt controlate minuțios de așa-numitele trupe de frontieră conduse de emirul Al-Turki. De ce? Deoarece majoritatea veniturilor SI provin din contrabandă și trafic transfrontalier. Prin urmare, SI trebuie să controleze granițele ca să aibă bani pentru existență și dezvoltare. Este un organism normal de stat. Bugetul Statului Islamic se ridică în prezent la peste 800 milioane de dolari pe an. Statul Islamic vinde ilegal mai mult de 60 de mii de barili de petrol pe zi.

fronda.pl: O mare parte ajunge în Europa.

WG: Toată cantitatea este cumpărată ilegal de companii iraniene și turcești. Mai târziu ajunge în Europa și în alte țări. De exemplu, în Israel, ca petrol turcesc. Sau în alte țări – nu și în Israel – ca petrol iranian. Dealerii cumpără acest combustibil la jumătate de preț, adică la aproximativ 25 de dolari barilul, de la SI. De aceea SI își păzește granițele. Pe acolo nici un șoarece nu se strecoară. Pedeapsa pentru încercarea de a fugi este, atenție: răstignirea. Acesta reprezintă într-adevăr un factor de descurajare. Nimeni nu are încredere în nimeni. Pe tot cuprinsul Statului Islamic acționează serviciile secrete AMNI care funcționează perfect, utilizează provocarea și toate metodele clasice. Dacă din Siria pleacă brusc câteva mii de oameni, asta se poate întâmpla numai cu aprobarea Statului Islamic. Concluziile le poate trage fiecare.

fronda.pl: Cum au fost organizate toate acestea? Statului Islamic i s-au alăturat mai mulți ofițeri și lucrători ai diferitelor servicii  din Irakul lui Saddam Hussein. Ei sunt cei care constituie  aparatul de represiune și aparatul de stat al califatului?

WG: Statul Islamic este o creatură foarte interesantă. Rămâne în conflict cu Al-Qaeda, cu aripa armată a acesteia din Siria, adică Frontul Jabbat al-Nusra. Acest stat nu ar fi existat dacă nu s-ar fi produs o coincidență a mai multor factori și putem să ne întrebăm dacă ea s-a produs întâmplător.  În primul rând, din închisorile iraniene, și mai ales din cele siriene, au fost eliberați mii de oameni care ispășeau pedepse pentru pentru terorism și jafuri. Deodată, în decurs de câteva luni, acești oameni au fost eliberați. Desigur, imediat au îngroșat rândurile Statului Islamic. Acesta este o observație. A doua este că, după ce, în 2003, americanii l-au învins pe Saddam Hussein, administratorul american din Irak, Paul Bremmer și primul ministrul Al-Maliki i-au dat afară din armată pe toți ofițerii superiori. Aceste ofițeri superiori au ajuns în armata Statului Islamic. S-au transformat din socialiști, sprijinitori ai partidului BAAS, în islamiști. Și-au lăsat bărbi și alcătuiesc acum statul major militar al IS. Statul Islamic este condus de oameni din Irak, nu din Siria. În plus, guvernul șiit al lui Al-Maliki a început persecuția suniților. Aceasta a făcut ca triburile sunnite vrând-nevrând să înceapă să se alăture Statului Islamic și șă se supună califului auto-proclamat de Al-Bagdadi. Și încă un lucru. Al-Maliki a dizolvat miliția sunnită care lupta împotriva extremiștilor. Erau peste 100 de mii oameni. 85000 dintre aceștia au rămas pe afară într-o singură zi. Ce s-a întâmplat cu ei? Majoritatea au ajuns la SI. Instruiți, înarmați și experimentați. Acești oameni sunt acum cadrele SI. Desigur, acestora li se adaugă și alți noi-veniți, cum ar fi un mare grup de ceceni foarte apreciați acolo.

fronda.pl: Sunt, de asemenea, și europeni.

WG: Da, dar în primul rând ajung acolo indivizi din Arabia Saudită, Qatar, Yemen, Emiratele Arabe Unite. Sunt foarte mulți astfel de indivizi. Din Qatar și Arabia Saudită curg  și bani de la sponsori informali, ascunși. Toate aceste lucruri explică de ce Statul Islamic este în creștere. El își are propria structură: este condus de Al-Baghdadi, care are în subordine doi prim-miniștri – unul în Siria și unul în Irak – ce se folosesc  doar de pseudonime de război, nu de nume. SI nu utilizează comunicații telefonice sau prin satelit. Are în acest scop un excelent departament de curierat care a fost extins într-atât, încât  orice informație este transmisă  prin ștafete din gură, în câteva ore, în întreaga țară.

fronda.pl: Așa ceva nu se poate intercepta prin mijloace electronice

WG: Absolut. Statul Islamic a tras concluzii din înfrângerea talibanilor în Afganistan și nicăieri nu alcătuiește formațiuni militare de mari dimensiuni. Trupele sunt plasate printre civili, ceea ce face imposibile  atacurile din aer și face războiul imposibil de câștigat prin bombardamente aeriene. Conflictul cu Statul Islamic poate fi câștigat doar pe teren și nimănui nu-i trece prin cap să facă asta, cu excepția kurzilor și șiiților. Dar nici șiiții din sudul Irakului, dintre care mai mult de 120 de mii fac parte din miliții, și cu atât mai puțin kurzii, nu sunt înarmați de către Statele Unite și țările aliate. Peshmerga („cei care înfruntă moartea”, NT) kurzi, care au oprit ofensiva Statului Islamic în nordul Irakului, folosesc arme din epoca sovietică precum și armele capturate de la SI. În schimb, Statul Islamic are cele mai noi echipamente americane. Pentru că SI a capturat în luna iunie a anului trecut, la Mosul, dotarea a trei divizii, inclusiv unități blindate și de artilerie. Aceste divizii pur și simplu au fugit din oraș și au lăsat pe loc tot parcul de mașini și armamentul. SI este bine condus, bine înarmat și își crează în permanență noi variante strategice de acțiune. Este foarte dificil de învins prin abordarea clasică „bombardăm și ceva o ieși”.

fronda.pl: Multe țări din Occident abordează problema în acest fel. Acum și Franța se va angaja mai mult în raiduri.

WG: Raidurile sunt complet ineficiente. În plus, ele sunt executate în principal asupra rafinăriilor, pentru a afecta filonul financiar al SI. Dar imediat după raiduri, apar specialiști din China, Iran și Rusia care pentru sume uriașe de bani reconstruiesc rapid instalațiile distruse. În plus, statul islamic are instalații portabile în miniatură de rafinare a petrolului. Cu randament redus, pentru că una poate procesa cca. o mie de barili pe zi, dar ele costă doar câteva zeci de mii de euro și pot înlocui rafinăriile clasice. Capacitatea de exploatare din terenurile capturate este evaluată la 120 de mii de barili pe zi. Producția reală este de aprox. 60 de mii de barili. Asta înseamnă un venit de peste 3 milioane dolari pe zi, numai din petrol. În plus, statul islamic practică intens traficul cu obiecte de artă, obiecte arheologice. Nu este adevărat că monumentele culturale antice sunt distruse. Ele sunt vândute și aduc venituri mari. În proporție de 90 la sută, aceasta se face prin mafia rusă. De pe urma Statului Islamic și a valului de refugiați câștiga mafiile rusești, turcești și albaneze. Din portul Vlora din Albania pornește un exod mare de bărci gonflabile de mare viteză operate de mafia albaneză. Care este sursa acestui val de refugiați? După părerea mea, au fost apăsate câteva butoane. Unul la Ar-Rakkah, reprezentând capitala Statului Islamic: dăm drumul unui val necontrolat de refugiați în Europa, iar printre ei, infiltrăm agenți AMNI. În cadrul AMNI, vă amintesc, există un departament de asasinate și sinucideri. Un departament separat se ocupă de aceste lucruri și menține comunicarea cu toată rețeaua de lupi singuratici răsfirați prin lume și gata de a fi șahizi, adică atentatori sinucigași. Acest lucru este foarte periculos și dificil, practic imposibil de detectat. S-a mai apăsat un buton la Ankara, care a dat drumul unui mare val de refugiați.

fronda.pl: Își curăță terenul de kurzi.

WG: Își curăță terenul de kurzi, dar kurzii nu vor să fugă. În schimb, aproape 2 milioane de refugiați din Siria se află în sudul Turciei. Acestora li se dă drumul în Europa. După părerea mea, a mai fost apăsat un buton și la  Moscova, care vrea să se implice în Orientul Mijlociu mai mult decât până acum. Și vrea, prin acest val de refugiați, să țină Europa în șah – chiar și Statele Unite, într-o măsură mai mică. Prin urmare, există interes în cel puțin trei locuri și cred că și Teheranul este implicat.

Interviu realizat de Jakub Jałowiczor | Traducere: Anca Cernea

Citește și General sirian, interviu de Witold Gadowski: Rusia instruiește fanatici care apoi îngroașă rândurile Statului Islamic

______________

Din biografia lui Witold Gadowski:

• în anii ’80, membru NZS (Solidaritatea Studențească) și fondator al clubului politic subteran “Okop” (Tranșeea) ; membru fondator al Comitetului Civic “Solidaritatea” din Malopolska.
• în anii ’90 a fost corespondent de război în Balcani ; a organizat convoaie de ajutor pentru victimele războiului din Kosovo. 
• 2000-2002 – director al Departamentului de Informații al Universității Nicolaus Copernicus și purtătorul de cuvânt al primarului Cracoviei Andrzej Gołas.  
• 2007- 2009 – directorul filialei Cracovia a TV Poloneze
• ai – octombrie 2010, șeful programului 1 al TV Poloneze
• a publicat, printre altele, în “Rzeczpospolita”, “Wprost”, “Dziennik Polskil” și ziare poloneze din exil
• jurnalist și reporter de investigație la “Gazeta Polska” 
• din 2012 colaborează la revista „WSieci”

• a realizat seria de reportaje “Negustorii Morții”, despre terorismul contemporan
• co-autor al unor interviuri cu Ilich Ramirez Sanchez (“Carlos Șacalul”) și soția acestuia, Hans Joachim Klein, Astrid Proll, fondatoare a Rote Armee Fraktion RAF, Peter Juergen Boock, unul dintre liderii celei de-a doua generațiii RAF, și cu fiica lui Ulrike Meinhof. 
• co-realizator a două reportaje privind conexiunile poloneze ale lui Abu Nidal 
• 2004 laureat al premiului Grand Press, categoria jurnalism de investigație pentru filmele de televiziune “Mafia combustibilului 1 și 2” 
• 2006 nominalizat pentru premiul Andrzej Wojciechowski
• 2006 laureat al premiului “Watergate”, al Asociației Jurnaliștilor Polonezi categoria jurnalism de investigație pentru reportajul “Meciul pentru PZU” (despre sforăriile legate de privatizarea companiei de stat de asigurări din perioada comunismului) 
• 2008, laureat al premiului “Watergate” pentru o reportajul “Mafia rusă, guvernul polonez și gazul” 
• 2009, laureat al premiului Grand Prix la cea de-a III-a Gală a Reportajelor TV de Investigație și de intervenție ”Camera Ascunsă” din Łodz, 
• laureat al Galei “Bazar”, Poznan, laureat al Premiului Jurnaliștilor din Malopolska pentru jurnalism de investigație 
• autor al volumului “Negustorii Morții. Conexiunile polonezecu terorismul mondial”, apărut în 2010

• a regizat primul documentar din Polonia despre piața internațională a traficului de organe umane
• în 2013, laureat al premiului internațional acordat de Organizația Internațională pentru Migrație, la Festivalul Internațional de Film de la Chișinău 
• laureat al Grand Prix pentru regia celui mai bun film polonez la Festivalul Internațional de Film Human Doc
• 2014 laureat al premiului „Kazimierz Dziewanowski” acordat de Asociația Jurnaliștilor Polonezi pentru filmul Mitzvah