Interviu acordat lui Michael Voris pentru churchmilitant.com.

Michael Voris: Ați dat ce a fost descris drept o prezentare remarcabilă. A fost în plen?

Anca Cernea: Da, a fost în plen, o intervenție de trei minute la care am avut dreptul ca observatori, în timpul Sinodului. Am fost surprinsă că a fost primită cu entuziasm pentru că partea care a fost extraordinară, bineînțeles nu a fost meritul meu, era mărturia despre părinții mei și despre Biserica mea, cei 12 episcopi greco-catolici care s-au opus regimului comunist și au suferit pentru Hristos în închisorile comuniste.

Michael Voris: Vorbiţi-ne puțin despre motivele pentru care ați crezut că este important să spuneți acea relatare în plen.

Anca Cernea: Pentru că este un exemplu despre cum poți fi credincios în ciuda condițiilor, în ciuda terorii, în ciuda închisorii, pentru că în zilele noastre, mulți oameni, din păcate mulți păstori ai Bisericii Catolice nu au curajul nici să confrunte presa din țările lor. Se tem de ce? Să fie atacați în presă. Episcopii noștri au fost torturați, 7 din cei 12 au murit în închisoare. Episcopul Bucureștiului, predecesorul Monseniorului Mihai care este aici, în Sinod, Vasile Aftenie a fost ucis prin tortură. I s-a cerut doar să renunțe la loialitatea față de Sfântul Scaun, nimic altceva. Nu i s-a cerut să renunțe la învățătura Bisericii despre căsătorie, nu i s-a cerut să renunțe la învățătura Bisericii despre păcat, i s-a cerut doar să renunțe la fidelitatea faţă de Sfântul Scaun, și de asta a murit.

Cred că era timpul să reamintim episcopilor Bisericii Catolice despre aceste cazuri, aceste mărturii de credință. Oamenii și-au dat sângele pentru această Biserică iar în ziua de azi, cel puțin în Occident, nu ni se cere să murim pentru Hristos, nu ni se cere să suferim torturi.Ce ni se poate întâmpla cel mai rău, e să fim atacți în presă. Este atât de rau? Este atât de greu de suportat?

Am dat și exemplul părinților mei pentru că auzim foarte des, de asemenea și în timpul acestui Sinod, că este atât de dificil în ziua de azi să faci ca o căsătorie să funcționeze din cauza condițiilor externe, din cauza circumstanțelor materiale, din cauza contradicțiilor economice și sociale. Apropo, acest limbaj îmi amintește foarte mult de lecţiile de marxism pe care trebuia să le fac în școala primară, în România, sub Ceaușescu.

Ni se spune că familia are de suferit din cauza acestor factori economici și am dat exemplul părinților mei pentru că nu se poate imagina o sărăcie mai extremă decât a familiei unui deţinut politic. Nu se pot imagina circumstanțe sociale mai rele decât situația unei persoane dintr-o închisoare comunistă, sau logodnica lui așteptând să vadă dacă logodnicul iese viu din închisoare. Nu erau nici măcar căsătoriți, erau logodiți, era doar o promisiune pe care și-o făcuseră unul altuia și lui Dumnezeu. Și au putut rămâne credincioși unul altuia, amândoi, pentru că amândoi ar fi putut trăda această promisiune în diferite moduri. Tatăl meu ar fi putut accepta să renunțe la credința lui și să intre în Partidul Comunist. Mama s-ar fi putut căsători cu un alt bărbat. Ar mai fi rămas ei un exemplu pentru creștinii de azi dacă ar fi făcut așa?

Português  – Anca Cernea aos bispos do Sínodo: Não temais os ataques da mídia (de Elpídio Fonseca)

Michael Voris: A senhora fez o que foi descrito corretamente como uma apresentação notável. Foi no pleno?

Anca Cernea: Sim, foi no pleno, uma intervenção de três minutos clique aqui a que tive direito como observadora, durante o Sínodo. Fiquei surpresa por ela ter sido recebida com entusiasmo, porque a parte que foi extraordinária, é claro, não foi mérito meu, mas era o testemunho acerca de meus pais e acerca de minha Igreja, aqueles 12 bispos greco-católicos que se opuseram ao regime comunista e sofreram por Cristo nas prisões comunistas.

Michael Voris: Fale um pouco dos motivos pelos quais a senhora acreditou que era importante falar esse relato no pleno.

Anca Cernea: Porque é um exemplo de como podes ser fiel a despeito das condições, a despeito do terror, a despeito da prisão, porque em nossos dias, muitas pessoas, lamentavelmente muitos pastores da Igreja Católica não têm a coragem nem de confrontar a mídia de seus países. Têm medo de quê? De serem atacados na mídia. Nossos bispos foram torturados, 7 dos 12 morreram na prisão. O bispo de Bucareste, o predecessor do Monsenhor Mihai, que está aqui, no Sínodo, Vasile Aftenie foi morto por tortura. Pediu-se-lhe apenas que renunciasse à lealdade diante da Santa Sé, nada mais. Não se lhe pediu que renunciasse ao ensinamento da Igreja acerca do casamento, não se lhe pediu que renunciasse ao ensinamento da Igreja acerca do pecado, pediu-se-lhe apenas que renunciasse à fidelidade diante da Santa Sé, e por isto morreu. Creio que era tempo de relembramos aos bispos da Igreja Católica acerca destes acontecimentos, destes testemunhos de fé. Pessoas deram seu sangue por esta Igreja mesmo nos dias de hoje, ao menos no Ocidente, não se nos pede para morrermos por Cristo, não se nos pede para sofrermos torturas. O que nos pode acontecer de pior é sermos atacados na mídia. É assim tão mal? É muito difícil de suportar?

Dei também o exemplo de meus pais porque ouvimos muito freqüentemente, igualmente durante este Sínodo, que é tão difícil nos dias de hoje fazeres que o casamento funcione, por causa das condições externas, por causa das circunstâncias materiais, por causa das contradições econômicas e sociais. A propósito, esta linguagem me lembra muitíssimo das lições de marxismo que eu tinha de fazer na escola primária, na Romênia, sob Ceauşescu. Dizem-nos que a família há de sofrer por causa destes fatores econômicos e dei o exemplo de meus pais porque não se pode imaginar uma pobreza mais extrema do que a de um detento político. Não se podem imaginar circunstâncias sociais piores do que a situação de uma pessoa de uma prisão comunista, ou a noiva dele, esperando ver se o noivo sairá vivo da prisão. Não eram sequer casados, eram noivos, era apenas uma promessa que um fizera ao outro e a Deus. E puderem permanecer fiéis um ao outro, ambos, porque ambos puderam levar estar promessa de diferentes modos. Meu pai poderia ter aceitado renunciar à sua fé e entrar no Partido Comunista. Minha mãe poderia ter-se casado com outro homem. Seriam eles ainda um exemplo para os cristãos de hoje se tivessem feito isso?”

English – Synod Speaker: Don’t Fear Media Attacks

Michael Voris: So you gave what’s being described as this remarkable presentation. Was it plenary?

Anca-Maria Cernea: Yes, it was in the plenary. It was this three-minute intervention that we are allowed to have, us auditors, in the Synod. And I was surprised. It was received with enthusiasm because — anyway, the part that was extraordinarily neat was of course not my merit, it was the testimony about my parents and about my Church, the 12 Greek Catholic bishops who opposed the Communist regime and suffered for Christ in the Communist prison.

Michael Voris: Tell us a little bit about why you thought it was important to tell that story to the entire session.

Anca-Maria Cernea: Because it is an example of how you can be faithful in spite of the conditions, in spite of the terror, in spite of the prisons. Because nowadays, many people, unfortunately many shepherds of the Catholic Church don’t have the courage even to face the media in their countries. They are afraid of what? Of being attacked in the media. Our bishops had been tortured. Seven of 12 died in prison. The bishop of Bucharest, the predecessor of Msgr. Mihai who is here in the Synod, was killed in torture. And he was only asked to give up his loyalty towards the Holy See. Nothing else. He wasn’t asked to give up the Church’s teaching about marriage. He was not asked to give up the Church’s teaching about sin. He was just asked to give up his allegiance to the Holy See, and that’s why he died.

So I thought that now it was time to remind the bishops of the Catholic Church about this testimony of faith. People have given their blood for the Church. And nowadays, at least in the West, we are not asked to die for Christ, not to suffer torture. The most that we can suffer is media attack. Is that so bad? Is that so difficult to take?

I also brought up the example of my parents, because we hear a lot during the course of the Synod that it’s so difficult to keep a marriage functioning because of external conditions, because of material circumstances, because of economical conditions and social conditions. By the way, this language reminds me a lot of my Marxist lectures I had to do long ago in the primary school in Romania under Ceaușescu . And we are told that the family suffers because of these economic factors.

I brought up the example of my parents because you cannot imagine more extreme poverty than the family of a political prisoner. You cannot imagine worse social circumstances than the situation of a person being in a Communist prison, or his fiancé waiting outside to see whether or not he comes out alive. And they were not even married, they were just engaged! It was just a promise that they made to each other and to God. They could be faithful, both of them, because both of them could have betrayed this promise in different ways. My father could have accepted to give up his beliefs and to join the Communist Party. My mother could have married another man. And would that be the same? I mean, would they still be an example for Christians nowadays if they did so?