Secvență de la lansarea cărții „Creștinul în cetate” de Adrian Papahagi. Cartea a fost lansată la Timișoara, 27 aprilie 2017, la Librăria Esotera (filmarea intregrală). La eveniment au vorbit, alături de autor, Mircea Mihăieş, Vasile Popovici şi Claudiu Mesaroş (detalii – timpolis.ro).
Adrian Papahagi: Cartea beneficiază de o prefață foarte deșteaptă scrisă de un om extrem de inteligent din America, pe care l-a menționat Mircea Mihaieș – Dragoș Aligică.
Dragoș Aligică realizează un lucru extrem de important – că în clipa de față se duce o luptă pe teritoriul României, în zona identitară, în care se încearcă ca creștinismul, și în special ortodoxia, să fie raliate unei cauze liberticide, cum este putinismul. Ne trezim cu Puric și cu alții, care exaltă un soi de naționalism antioccidental, luând ca martor ortodoxia și transformând-o într-o formă de anti-occidentalism și antimodernitate. Pe de altă parte, există o zonă mai „progresistă”, care susține că orice ține de credință aparține unei zone paseiste, retrogade șamd.
Este o imensă greșeală. Fiindcă, dacă în această luptă care se duce în România, aflată într-adevăr pe o falie de civilizație, noi vom permite ca majoritatea ortodoxă și creștină a acestei țări să fie împinsă înspre putinism de „iluminații” și „progresiștii” epocii, care consideră că orice e creștin e retrograd, corupt șamd, până la urmă ceea ce se va întâmpla va fi o radicalizare în sens anti-occidental a majorității românilor.
În clipa în care românilor li se vor băga pe gât toate ingineriile sociale ale Occidentului, reacția va fi una de respingere, cum vedem că se întâmplă în Franța, în Olanda, sau în multe țări din Occident.
Din fericire, noi, în România, remarcăm conjuncția dintre o societate majoritar creștină și majoritar filo-occidentală. Dar, dacă nu suntem atenți la aceste extrem de delicate acorduri fine ale societății noastre, și ne lăsăm seduși de un discurs radical, fie din zona putinistă, fie din zona „progresistă”, vom radicaliza ortodoxia română și-o vom împinge înspre zona panslavist-putinistă, o zonă naționalist-reacționară, unde ea nu se găsește, de fapt.
Fiindcă BOR este cea mai deschisă spre Occident dintre Bisericile răsăritene, și de aceea România este prima țară ortodoxă vizitată de Papa Ioan Paul al II-lea. De asemenea, BOR nu a boicotat sinodul pan-ortodox, și are în frunte un Patriarh care s-a format la Geneva. Există nenumărate argumente în favoarea aserțiunii că ortodoxia românească nu este deloc anti-occidentală sau opusă radical modernității.
Iată câteva acorduri fine pe care înceară să le atingă această carte simplă, extrem de simplă. Am scris-o simplu, fiindcă am distribuit-o pe stradă, în mii de exemplare, în campania electorală din 2012. Am împărțit-o oamenilor pe stradă; nu le-am dat pungi cu ulei și zahăr, ci o carte despre creștinism și democrație.
Am retipărit-o astăzi, fiindcă ea nu a ajuns în librării, dat fiind că tot tirajul a ajuns la oameni în campania electorală. Am retipărit-o și fiindcă socotesc că există o confuzie majoră în societatea noastră, care vede o disonanță între valorile creștine și libertatea politică. Ele nu sunt deloc incompatibile. Nu doar că creștinismul nu este incompatibil cu democrația, ci argumentul meu este că democrația contemporană, în forma în pe care noi o avem în Occident și în România, este rodul creștinismului.
Cam asta se poate spune pentru această carte. Eu mă bucur că am fost provocat de prietenii mei, care, firește, cu privirea lor critică, de intelectuali occidentaliști, ca mine, și la fel ca mine, îndrăgostiți de libertate și de cinste în această țară, au toată îndreptățirea să fie critici la adresa unei instituții precum Biserica. Dar critica la adresa unei instituții nu poate să se transforme în critica la adresa unei întregi culturi, care până la urmă este ADN-ul nostru spiritual, și cu atât mai puțin în marginalizarea persoanei creștine care are tot dreptul să i se audă vocea în cetate. Vocea creștinilor nu poate fi reprimată fără a cădea într-o zonă liberticidă. Aceasta este, până la urmă, pledoaria mea în această cărticică extrem de ușoară și de altfel nici foarte scumpă, așa că nu veți face un sacrificiu major cumpărând-o.
3 Comments
Radu Oleniuc
7 May 2017Sper ca macar azi socialistii deghizati in progresisti sa nu mai arunce cu etichete de genul orice conservator e „literally Hitler” si „tine cu Putin”, sau e misogin si „de grota”, popor PSD samd, doar pentru ca unii l-au sustinut pe Trump.
Nu de alta insa alti progresisti la fel ca ei ne linsau in 2014 cand am expus email-urile lui Dughin – acele emailuri investigate apoi de Economist, Le Monde sau NY Times ce au demascat intregii lumi legaturile cat si finantarea data pentru Le Pen. Intalnirile din Austria cu Norbert Hofer. Sau cu Aymeric Chauprade, europarlamentar al Frontului Național ce a fost trimisă ca „observator” la referendumul din Crimeea. Sau milioanele lui Prokopenko.
Ca sa nu mai spun ca tot ei, progresistii civilizati si toleranti ai Europei doreau ca Franta sa vanda fregate Rusiei in 2014, chiar si dupa sanctiuni si dupa ce razboiul din Ucraina era in toi. Ca sa blocheze rusii exploatarea gazelor de sist sau aparitia platformelor petroliere aici. Tot progresitii lor au facut propaganda comunista in Franta in ultimii 50 de ani (soldatul rus vazut ca eliberator – antiamericanisme etc), lobby pentru Nordstream, impotriva Poloniei sau Pungesti..
Nu ma astept de la ei sa-si ceara scuze insa poate le trece avantul asta patriotic si revansard ce i-a cuprins acum, de cand a castigat Macron. Ok, inteleg, victoria lui Trump a usturat si ustura in continuare, reflexul de a-l baga pe el si pe conservatori in aceeasi oala cu Le Pen este mare. Insa o minima decenta ar trebui sa le spuna sa nu-i acuze pe altii de ceea ce au facut chiar ei.
http://romaninukraine.com/wp-c…..twork.jpeg
pr. Anastasie
7 May 2017Recomand cu caldura cartea dl. Papahagi. Este intr-adevar un manual din care cu totii avem ceva de invatat despre cum sa traim in cetatea numita Romania – atat laici, cat si consacrati. De asemenea viziunea unui Biserici care se scutura de paduchii si parazitii ideologici (fie ei si cei cu „iz bisericesc”) si traieste pt Hristos si pt turma primita in grija e o bucurie si o speranta pt crestinii de orice confesiune si pt intreaga societate civila.
Radu Constantin Cioboata
7 May 2017Un adevarat roman nu poate sa nu sustina Biserica, sa nu sustina existenta Bunului Dumnezeu care prin bunavointa Lui ne apara de cei rau si de aceea recoman cu caldura cartea domnului Papahagi pentru ca in timpul liber sa mai citeasca cateva file din aceasta pana la momentul terminarii ei de citit, dupa care o sa va simtiti un adevarat roman cu o minte mult mai limpede.