“Iranul va lansa azi, la Madrid, un nou canal internaţional de informaţii –Hispan TV– în limba spaniolă… Potrivit ziarului El Pais, Arabia Saudită preconizează şi ea lansarea unui canal în limba spaniolă –Cordoba Television– în luna ianuarie.” – Le Figaro, 21/12/2011.

Djamel Amer al-Khedoud s-a născut acum 50 de ani, în orăşelul Blida din Algeria. La 19 ani a plecat, aşa cum o face oricare tânăr algerian care se respectă, să viziteze Franţa, unde, potrivit obiceiului, s-a stabilit în cele din urmă. Acolo a dobândit, după un timp, cetăţenia franceză şi a întemeiat o familie. Deşi acum era, aş îndrăzni să spun, pe jumătate francez, dragostea pentru copii a lui Djamel a rămas întreagă… aşa că a făcut şase! Viaţa lui a fost una normală şi până de curând n-a avut nimic spectaculos în ea. Anii s-au înşirat unul dupa altul ca boabele de chihlimbar ale mătăniilor. Ni-l putem imagina deci, fără să greşim prea mult, întorcându-se zilnic de la muncă, îmbrăţişându-şi mai întâi nevasta, apoi nevasta şi primul copil, după aceea nevasta şi cei doi copii, pe urmă nevasta şi cei trei copii, pentru ca, în cele din urmă, să-i îmbrăţişeze pe toţi şapte. Se răsturna într-un târziu pe sofa, locul de onoare al capului familiei, şi se uita întreaga seară la televizor; mult timp a privit numai la TF1 sau Canal+; după cum vedem, nimic spectaculos; muncă, familie şi televizor. Aşa trecut-au anii!

Până când, într-o zi, Djamel Amer al –Khedoud a descoperit fericit, alternativa: Al–Jazeera şi Al–Arabiya au început să emită şi au intrat în viaţa şi în casele francezilor. Nu ştiu cui a mulţumit el mai întâi; n-aş vrea să-l amestec pe Allah în treaba asta. Autorităţilor franceze, lui Hamad ben Khalifa al-Thani – emirul Qatar-ului – sau emirului saudit Walid al-Ibrahimi – propietarul Al–Arabiya?
Nu asta este important, ci faptul că bogaţii prinţi ai deşertului, după ce au cumpărat o parte din Franţa, s-au gândit să împartă ceva şi cu francezii. Frumos şi nobil gest!

“Răul e nespectaculos şi întotdeauna uman şi doarme în pat cu noi, şi mănâncă la masa noastră” – Djamel Amer al-Khedoud avea sa se convingă de înţelepciunea acestor vorbe.

La 50 de ani, răscolit de reportajele televizate pe care le viziona seară de seară, Djamel, ajuns între timp bunic, a hotărât să părăsească Marsilia pentru a se alătura jihadului dus de fraţii săi în Siria: “Sunt un musulman, un salafist moderat (sic) şi ca toată lumea mă uit la televizor. Pe Al-Jazeera şi Al–Arabiya (scuze, era sa scriu Antena 3 n.a.) am văzut ce îndurau fraţii mei din Siria, mai ales copiii”- îi mărturiseşte el acum, aflat într-o închisoare siriană la Damasc, unui reporter francez.

S-a străduit mult să ajungă acolo! După ce a confundat Antalya din Turcia cu Antakia, punctul de intrare în Siria, bunicul salafist a fost găzduit de Erdogan, timp de două luni, într-o tabară de pregătire pentru viitorii jihadişti, unde a mărşăluit şi a tras cu puşca, după care şi-a primit kalaşnikovul şi a fost expediat peste graniţă. Aici, printre “fraţii întru credinţă şi jihad”, Djamel a petrecut două săptămâni ascunzându-se prin păduri la apariţia elicoperelor armatei siriene. În contact cu realitatea, dorinţa lui de a salva poporul sirian, ca “soldat al lui Allah”, cu arma în mână, a început să se estompeze treptat–treptat, mai ales că nimic din ce văzuse la Al-Jazeera, tolănit pe familiara sofa, nu vedea şi în realitate: mormane de cadavre, capete – de copii şi femei – tăiate şi pe soldaţii sirieni tăindu-le gâtul civililor şi aruncându-le corpurile la câini. Dezamăgit, bunicul jihadist, a luat hotărârea să se întoarcă în sânul familiei: “Am predat arma, mi-am luat rucsacul în spinare şi am părăsit grupul pentru a mă reîntoarce în Turcia. Pe drum am fost arestat de nişte civili înarmaţi, care m-au dus la închisoare” – spune el.

Acum, Djamel aşteaptă judecata şi sentinţa care i se va acorda pentru trecerea ilegală a frontierei siriene şi terorism. Tânjeşte după viaţa de odinioară, aşa monotonă şi normală cum era ea, şi după Marsilia; era să scriu “natală”, asta pentru că Marsilia este, déjà, pe jumătate algeriană. Îmbrăcat în djellaba, deschide gura, şi din mijlocul bărbii albe îi strigă reporterului: “Al- Jazeera m-a ucis!”.

Al–Jazeera şi Al–Arabiya nu vor fi interzise de autorităţile franceze aşa cum o cere, aflat în celula siriană, Djamel Amer al–Khedoud. Interesele financiare şi politice ale Franţei înainte de toate! Nici Djamel nu-şi va găsi sfârşitul între zidurile Damascului. Se va întoarce acasă după ce va fi eliberat de autorităţile siriene care şi-au atins scopurile propagandistice făcându-i public cazul. Odată ajuns, îşi va îmbrăţişa mai întâi numeroasa familie şi, când va sfârşi de spus uluitoarea poveste al cărui erou a fost, îşi va relua locul pe sofa, va apăsa butonul telecomenzii şi va deschide televizorul… tot pe Al–Jazeera!

Nopțile, Djamel – “salafistul moderat” – va rememora aventura trăită şi va visa în arabă la vremurile cînd, dacă nu copiii lui, baremi nepoţii vor lupta în razboiul sfânt pentru înfăptuirea Califatului, acasă, în Franţa, şi nu prin ţări străine ca el. Bineînţeles, Al – Jazeera va transmite live!