Nu, nu este adevărat că Gazeta Wyborcza le dă dreptate ruşilor în toate. Îi acuză dur că au fost faţă de polonezi… „prea plini de tact” – o citim în articolul lui Wacław Radziwinowicz, care umple în întregime pagina a doua a acelui cotidian şi care, pe toată întinderea sa, prezintă poziţia redacţiei.

Ruşii, într-un gest de prietenie faţă de polonezi, ar fi dorit să aşeze o placă memorială – citim. Oare autorul îşi trage această cunoaştere din confidenţele autorităţilor ruse? Nu aflăm. Dar mai devreme, în 13 noiembrie, au apărut acolo reprezentanţi ai asociaţiei Katyn 2010, în frunte cu văduva şefului IPN Janusz Kurtyka (…)

Unu – doi, fără să întrebe pe nimeni, au înşurubat placa de comemorare a celor care au murit în drum spre ceremonia în onoarea „victimelor genocidului sovietic din Pădurea Katyn”.

Ce scandalos, nu-i aşa? În primul rând, o văduvă necorespunzătoare (a preşedintelui IPN); şi abia la şapte luni de la tragedie, „unu-doi”, familiile au decis să o comemoreze. Nu au întrebat autorităţile. Ei bine, şi acea inscripţie!

Să ne imaginăm că vreo delegaţie rusă apare în Polonia la cimitirul soldaţilor Armatei Roşii, care au murit în taberele de prizonieri după războiul din 1920, şi aşează acolo o inscripţie despre „victimele genocidului polonez.” Cum am numi asta?

Ideea că moartea de prizonierilor ruşi care au decedat de boli în Polonia în anii ’20, poate fi privită ca „genocid polonez” a apărut în propaganda rusă la începutul anilor ’90. Gorbaciov, care a înţeles că nu mai putea fi negată crima de la Katyn, le-a cerut propagandiştilor lui să-i inventeze ceva asemănător pe partea poloneză. Şi au inventat. Minciuna despre „genocidul polonez” a început să funcţioneze în Rusia. O confirmă Gazeta Wyborcza, tratând la egalitate crima comisă de sovietici în 1940 şi moartea unor soldaţi ai Armatei Roşii cu 20 ani înainte.

Ura faţă de „megalomania poloneză”, teama că după Smolensk se va trezi mândria naţională, au făcut ca, în conflictele polono-ruse, aproape întotdeauna „Wyborcza” să stea de partea Moscovei. Astăzi ea aşează pe acelaşi plan memoria crimei de la Katyn şi sumbra minciună a propagandei Moscovei. O învinuieşte de exces de tact faţă de polonezi.

(trad. Anca Cernea)

Redacţia ILD
Adăugăm un interviu pe care Bronisław Wildstein l-a realizat cu doamna Magda Merta, văduva viceministrului Culturii, mort la Smolensk. Merta conduce asociaţia Katyn 2010. În această calitate a depus la Smolensk o plăcuţă comemorativă care după doar 6 luni a fost schimbată de autorităţile Federaţiei Ruse.