Va prezentam articolul Calculele de partid mai presus decât interesele ţării, scris de Bronisław Wildstein pentru Rzeczpospolita, pe 17 ian. 2011:

Raportul MAK a transmis opiniei publice occidentale ceea ce au vrut ruşii să transmită. Anume că un general polonez beat, îndeplinind indicaţiile Preşedintelui, s-a dus la moarte pe sine însuşi şi pe cele 95 de persoane din elita Statului. Trebuie să nu ai nici cea mai elementară noţiune de politică pentru ca – aşa cum fac mulţi comentatori polonezi cu titluri – să nu-ţi dai seama de felul cum aceasta influenţează percepţia asupra ţării noastre, lucru care constituie un element esenţial al relaţiilor internaţionale.

Anunţându-şi chiar în aceeaşi zi protestul său statornic, premierul polonez ar fi putut să nuanţeze cele transmise. Media internaţională ar fi trebuit să-şi completeze cu aceasta relatările despre raportul MAK. Dar premierul se distra la ski, în Alpii Dolomitici. Declaraţia lui de mai târziu nu a fost nici ea limpede, şi a sunat mai degrabă ca o sugestie adresată autorităţilor ruse. În această situaţie, cererea PiS (conservatorii, NT), ca Sejm-ul să adopte o rezoluţie de respingere a raportului rusesc, apărea ca singura soluţie care, într-o anumită măsură, ar fi putut neutraliza pronunţarea lui. O asemenea atitudine nu ar fi putut fi omisă de mediile mondiale formatoare de opinie.

Poziţia PO (liberalii, NT), de a se aştepta concluziile comisiei ministrului Miller, apoi acestea să fie comparate cu raportul MAK, apoi… este reţeta diluării chestiunii. Atunci când în cele din urmă se va ajunge la acele „istorice” evenimente, nimeni pe lume nu se va mai interesa de ele.

De ce atunci coaliţia guvernamentală ajutată de SLD (foştii comunişti, NT) a respins proiectul opoziţiei? Atitudinea SLD surprinde cel mai puţin. Dovedeşte cât de profunde sunt condiţionările istorice. Noua generaţie pare să moştenească acelaşi servilism faţă de Moscova, care era brand-ul strămoşilor lor din PZPR (Partidul Muncitoresc Unit Polonez, echivalentul PCR, NT). Parţial, pentru că în partidul lui Napieralski, joacă în continuare rolul vechiului aparatchik, parţial pentru că politicienii lui mai tineri, care sunt copii ai nomenclaturii, încă din căminul părintesc au deprins această docilitate, parţial pentru că…

Platforma în schimb pare să continue strategia ce i-a adus succesul în alegeri şi care poate fi cuprinsă în formula: ceea ce este de la PiS, e rău. Şi pe lângă asta, premierul a trebuit sa se întoarcă din Alpii Dolomitici ca să-şi vadă de familie.

Traducere Anca Cernea