Va propun să facem cunoştinţă cu caricaturistul olandez Jos Collignon şi cu două din desenele sale despre Obama.
În primul este vorba despre ceremonia de investitură a Preşedintelui Obama Hussein Barack, cu economia scufundată pe jumătate, ca avionul căzut în fluviul Hudson. Un Obama intrat în/la apă.
Al doilea desen vorbeşte despre multiplele înfăţişări pe care poate să le ia cameleonul Obama, în funcţie de interlocutor, de loc, de moment etc. Obama apelează la un dulap cu capete de schimb: Obama Albul, Obama Negrul, Obama Lucrătorul (blue collar), Obama Luptătorul Pentru Drepturi Religioase, Obama Arabul, Obama Israelianul, Obama Din Înalta Societate, Obama J.F.K. La personajul Obama Luptătorul Pentru Drepturi Religioase – singurul fără zâmbetul de 180 de grade – se vede în faţa gurii o mică pagină, poate un ecran în care se iveşte un personaj de culoare, este oare Jeremiah Wright? La stânga lui Obama se întrevede o stivă de alte capete folosite cu alte ocazii…
Un artist se defineşte în raport cu timpul şi societatea în care trăieşte. Dacă un jurnalist sau un scriitor îşi mai poate schimba părerile despre un personaj politic sau din spaţiul cultural, economic, militar etc, pentru un caricaturist “opera” nu se mai schimbă. Un caricaturist dă verdicte, nu face presupuneri, îşi asumă o idee, este creator al unei dimensiuni ce trăieşte în paralel cu noi şi cu subiectele sale.
Jos Collignon l-a “inţepat” şi pe Bush Jr., însă pe prima pagină în politică este locatarul actual de la Casă Albă. Personajul real trebuie confruntat cu cel imaginat de ceilalţi, inclusiv de caricaturişti. De restul, de “foşti” se ocupă istoria.
